• Înapoi

Examinarea serioasă a binelui duhovnicesc cu sprijinul lui Dumnezeu....

Niciunei ființe umane nu i se refuză dreptul de a-și forma propria judecată, dar ar trebui să știe, de asemenea, că doar intelectul nu este o garanție pentru o gândire corectă, indiferent cât de bine este dezvoltat el. Acest lucru se aplică în special la judecata cunoașterii spirituale, pentru care nu se poate aduce nicio dovadă. Dacă o astfel de cunoaștere este adevăr sau nu, poate fi judecat de om de îndată ce se îndreaptă spre Dumnezeu Însuși pentru luminarea gândirii sale.... în caz contrar, el este incapabil de o examinare, de o judecată corectă. Dar fiecare om are, de asemenea, dreptul de a respinge ceea ce nu poate recunoaște, cu condiția să fie de bunăvoință și să examineze fără prejudecăți. El nu trebuie să creadă orbește, trebuie să se gândească la ceea ce i se cere să creadă și să ceară sprijinul lui Dumnezeu pentru aceasta, trebuie să știe că spiritul din el îl instruiește. Atunci va fi evidentă și dorința corectă pentru adevăr, iar atunci adevărul îi va fi oferit și lui și va fi capabil să-l recunoască drept adevăr. Pentru că oamenilor li se oferă multe lucruri ca fiind adevărul, dar care, de multe ori, se contrazic pe ele însele, și atunci depinde de om să înțeleagă ce este adevărul. Dar oricine crede că poate afla doar cu ajutorul intelectului său poate fi sigur că se va încurca și mai mult în eroare, pentru că intelectul este influențat de adversarul adevărului, de prințul întunericului, care face tot ce-i stă în putință pentru a-i îndepărta pe oameni de adevăr și pentru a-i conduce în eroare. Dar omul se poate apăra de acest lucru dacă se adresează lui Dumnezeu Însuși, dacă îi cere să îi acorde cunoașterea adevărului. Prin urmare, nici un om nu poate ridica obiecția că este incapabil de o judecată corectă despre adevăr sau eroare.... De îndată ce se va uni cu Dumnezeu, de îndată ce se va apropia de El pentru iluminarea spiritului, el va ști cu emoție dacă trebuie să se îndrepte sau să se îndepărteze de cunoașterea spirituală care i se oferă.... Și va avea întotdeauna certitudinea interioară de a judeca corect, pentru că știe că nu el însuși și-a format judecata, ci că Dumnezeu i-a luminat gândirea. Dar întotdeauna este nevoie de bunăvoință pentru a recunoaște și a face ceea ce este corect.... Dar un om intelectual nu se testează pe sine însuși în privința a ceea ce îl îndeamnă să accepte sau să respingă.... Doar intelectul său funcționează, dar merge pe alte căi, nu îl consultă pe Dumnezeu Însuși, ci se crede capabil de o examinare. Și de multe ori va greși pentru că Dumnezeu nu vrea să fie eliminat și pentru că adevărul emană numai de la El. Dar nici examinarea cunoașterii spirituale nu trebuie omisă, doar pentru faptul că omul se presupune că nu se simte capabil să judece corect..... Pentru că într-o zi va trebui să răspundă pentru el însuși și nu se va putea referi la judecata altora, pe care a acceptat-o fără ezitare pentru că așa i s-a cerut.... El trebuie să dobândească o credință vie, iar acest lucru necesită, de asemenea, o reflecție asupra a ceea ce este învățat. Numai credința vie este prețuită de Dumnezeu, dar o credință moartă, o credință formală, este la fel de bună ca și cum nu ar fi nici o credință..... Astfel, voi, oamenii, veți avea de fiecare dată ocazia să luați poziție în legătură cu o învățătură sau alta, cu cunoștințele spirituale care v-au fost transmise, și faceți bine să vă adresați lui Dumnezeu Însuși, pentru că El, ca Adevăr etern, vă va face și vouă accesibil adevărul, vă va pune în inimă că sunteți capabili să vă formați propria judecată și că această judecată corespunde și ea adevărului. Dar nu trebuie să vă bazați doar pe puterea voastră, căci, de îndată ce Dumnezeu nu va putea interveni prin voința voastră, prin rugăciunea voastră, va interveni altcineva, și se va folosi de intelectul vostru..... Și atunci vă veți îndepărta tot mai mult de adevăr, pentru că el nu se va odihni până nu-și va atinge scopul....

Amin

Serious examination of spiritual knowledge with God's support....

No person is denied the right to draw his own conclusions, but he should also know that intellect alone is no guarantee for correct thinking, irrespective of how keenly developed it is. This, in particular, applies to the assessment of spiritual knowledge for which no evidence can be produced. Whether or not such knowledge is truth can be assessed by a person as soon as he turns to God Himself for enlightened thinking.... otherwise he would be unable to examine it or form a correct judgment. But every person also has the right to reject what he cannot accept, providing he is of good will and examines it without bias. He should not blindly believe, he should think about what he is expected to believe, and he should pray for God's support to do so, he should know that the spirit within instructs him. This also demonstrates the right kind of desire for truth, and thus the truth will be given to him and he will also be able to recognise it as truth. For much is given to people as truth which nevertheless frequently contradicts itself, and then it is up to the person himself to ascertain the truth. But anyone who believes that he can figure it out with his intellect alone can expect to get even more entangled in error, because the intellect is influenced by the adversary of truth, by the prince of darkness, who will do anything to divert people from the truth and provide them with misconceptions.

However, the human being can protect himself by turning to God, by appealing to Him for the recognition of truth. For this reason no one can raise the objection that he is unable to form a correct judgment about truth or error.... As soon as he makes contact with God, as soon as he appeals to Him for enlightenment of spirit he will emotionally recognise whether he should turn to or ignore the spiritual knowledge given to him.... And he will always have the inner certainty of judging correctly because he has not formed his own judgment but God has enlightened his thoughts. But the good will to recognise and to do what is right always has to be part of it.... A rational person, however, will not scrutinise in himself what he is inclined to accept or reject.... He only uses his intellect which, however, takes a different direction, it does not consult God Himself but deems itself qualified for an examination. And it will frequently get it wrong because God does not want to be excluded and because truth comes forth from Him alone.

Yet neither should an examination be omitted because the person allegedly does not feel qualified to make a correct judgment.... For one day he will have to be answerable, and he will not be able to justify himself on account of other people's judgment which he accepted without hesitation because it was expected of him.... He should attain a living faith and that requires deliberation of what he is taught. Only the living faith will be valued by God, a dead faith, a conventional faith is, however, as good as no faith at all....

And thus you humans will repeatedly have the opportunity to express your opinion about this or that teaching, about the spiritual information imparted to you, and you do well to turn to God Himself, for He, as the Eternal Truth, will make the truth available to you, He will place it into your heart, so that you will be able to form your own judgment, and that this judgment will also correspond to the truth. You should not just trust in your strength alone, for as soon as God cannot take part due to your will, due to your prayer, someone else will take part and he will make use of your intellect.... Then you will distance yourselves increasingly more from the truth, because he will not rest until he has achieved his objective....

Amen