În curând vă veți da seama cât de trecător este tot ceea ce aparține lumii, căci tot mai des veți auzi de distrugeri prin forțele naturii, de accidente și dezastre de tot felul și de moartea subită a multor oameni.... Și nimeni nu știe dacă și când îl va atinge aceeași soartă, nimeni nu știe când îi va veni ultimul ceas. Dar toată lumea știe că nu poate lua nimic cu el în eternitate..... Și de aceea ar trebui să slăbească în strădania sa pământească, în goana după bunuri pământești de tot felul, căci va trebui să lase totul în urmă când va veni ceasul morții.... Și de fiecare dată vi se va reaminti acest lucru prin cazuri neprevăzute în care posesiunile și bunurile au devenit fără valoare.... prin morți subite și lovituri ale sorții de tot felul. Dar toate acestea sunt semne de îndurare din partea Eternei Divinități pentru a vă reaminti să vă amintiți și de propria voastră moarte.... Toate acestea sunt semne ale iubirii ei, care nu dorește decât să promoveze mereu mântuirea voastră și să vă ajute să reflectați asupra voastră și să vă schimbați modul de viață. Căci ceea ce faceți pentru lume, ceea ce faceți doar pentru viața voastră pământească, vă creează doar bunuri trecătoare; dar ceea ce oferiți sufletului vostru în binele spiritual vă aduce din nou și bunuri spirituale, iar acest lucru vă va urma în veșnicie, chiar dacă veți fi chemați brusc și pe neașteptate din viața pământească. Căci bunurile spirituale sunt veșnice, nu pot fi luate de la voi, iar într-o zi vă vor face fericiți în împărăția de dincolo..... Cu toate acestea, oricât de des vi se va aduce la cunoștință caracterul trecător al tuturor lucrurilor pământești, nu veți încerca niciodată să vă transferați astfel de destine în gândurile voastre, ci veți continua să trăiți ca și până acum, iar timpul se apropie tot mai mult de sfârșit; pentru individ, ca și pentru toți oamenii, este stabilită o limită pe care el nu o poate determina niciodată singur, dar care poate însemna deja a doua zi pentru el, pentru că viața individului este în mâinile lui Dumnezeu. Iar oamenii ar trebui să-și amintească întotdeauna acest lucru și să trăiască așa cum ar face-o dacă ziua respectivă le-ar fi cunoscută. Ei ar trebui să fie pregătiți să părăsească Pământul în fiecare zi, ar trebui să își mărească în mod constant rezervele spirituale și să pună întotdeauna dorințele pământești pe plan secundar, ar trebui să trăiască în mod conștient pentru veșnicie, nu doar pentru ziua de azi, deoarece nu pot face niciodată planuri pentru viitor cu certitudine, astfel că ar trebui mai degrabă să ia în calcul o dispariție rapidă și să se pregătească în consecință pentru veșnicie decât să trăiască de-a lungul timpului și să se străduiască și să râvnească doar după bunurile pământești, deoarece acestea sunt și rămân trecătoare și nu aduc niciun avantaj sufletului. Cu toate acestea, numai sufletul va dăinui, el nu poate pieri, iar pentru ca soarta lui să fie una bună, ființa umană ar trebui să-i asigure ceea ce servește fericirii sale pe Pământ:.... Ființa umană ar trebui să îndeplinească întotdeauna numai fapte de iubire, atunci va avea cu adevărat mai multă grijă de sufletul său decât poate avea de trupul său. Căci și acesta din urmă va fi păstrat de îndată ce ființa umană se va gândi mai întâi la sufletul său, dar sufletul și trupul nu trebuie să se teamă de moarte, care, de altfel, stă mereu ca o teroare în fața ființei umane, de care se teme atâta timp cât ființa umană nu se gândește la scopul său real pe Pământ. Dar cine se îngrijește mai întâi de suflet nu se mai teme de moarte, el este, ca să zicem așa, pregătit în fiecare zi, iar moartea nu-l va surprinde, ci va însemna doar o schimbare de reședință pentru el, pe care o va primi cu adevărat cu bucurie....
Amin
TraducătorPresto vi sarà riconoscibile, quanto è caduco tutto ciò che appartiene al mondo, perché sentirete parlare sempre più sovente di distruzioni attraverso le potenze della natura, di disastri e catastrofi di ogni genere e dell’improvviso decesso di molti uomini. E nessuno sà, se e quando raggiungerà anche lui lo stesso destino, nessuno sà, quando sarà venuta la sua ultima ora. Ma ognuno sà, che non può portare niente con sé nell’Eternità. E perciò dovrebbe diminuire nel suo tendere terreno, nella caccia a beni terreni di ogni genere, perché deve lasciare tutto indietro, quando sarà venuta l’ora della morte. E sempre di nuovo vi viene ricordato attraverso casi imprevisti, quanto averi e beni siano diventati senza valore, attraverso improvvisi casi di morte e colpi del destino di ogni genere. Ma tutti questi sono segni della Misericordia dell’Eterna Divinità, che devono ammonirvi di pensare anche alla vostra propria morte. Tutto questo è il Segno del Suo Amore, che vuole sempre soltanto promuovere la salvezza della vostra anima e vorrebbe aiutarvi all’auto consapevolezza ed al cambiamento della conduzione della vostra vita. Perché quello che fate per il mondo, quello che fate solamente per la vostra vita terrena, vi crea solamente dei beni passeggeri; ma ciò che offrite alla vostra anima in bene spirituale, vi conquista però di nuovo dei beni spirituali e ciò vi seguirà nell’Eternità, anche quando venite richiamati dalla vita terrena improvvisamente ed inaspettatamente. Perché i beni spirituali sono imperituri, non possono esservi tolti ed una volta vi renderanno felici nel Regno dell’aldilà.
E quanto vi venga anche messo davanti agli occhi la caducità di tutto il terreno, non cercate mai di riferirvi nemmeno nei pensieri a tali destini, ma continuate a vivere come finora, ed il tempo va sempre più verso la fine; sia per il singolo che anche per tutti gli uomini è posto un limite, che lui stesso non può stabilire, che può però significare per lui già il giorno successivo, perché la vita del singolo è nella Mano di Dio.
E gli uomini dovrebbero sempre pensare a questo e vivere come se fosse loro noto il giorno. Devono essere pronti ogni giorno a lasciare la Terra, devono accrescere costantemente la loro provvista spirituale e retrocedere sempre dai desideri terreni, devono vivere consapevoli dell’Eternità, non soltanto per il giorno odierno, perché non possono mai fare dei piani per il futuro con sicurezza, quindi devono piuttosto contare su un precoce decesso e prepararsi relativamente all’Eternità, piuttosto che vivacchiare e tendere e bramare beni terreni, perché questi sono e rimangono caduchi e non portano all’anima nessun vantaggio.
Ma soltanto l’anima rimane esistente, non può passare, ed affinché la sua sorte sia buona, l’uomo deve farle avere sulla Terra ciò che le serve per la Beatitudine. L’uomo deve sempre soltanto eseguire delle opere d’amore, allora provvede per la sua anima veramente meglio di come può provvedere per il suo corpo. Perché questo verrà anche conservato, se l’uomo pensa prima alla sua anima, ma anima e corpo non devono temere la morte, che altrimenti è sempre davanti all’uomo come uno spavento, di cui ha paura, finché l’uomo non pensa sulla Terra alla sua vera destinazione. Ma chi provvede prima per la sua anima, non ha più paura della morte, egli è generalmente preparato ogni giorno, e la morte non lo sorprenderà, ma significa per lui soltanto un cambio del suo soggiorno, che saluterà davvero.
Amen
Traducător