• Înapoi

Amintiți-vă adesea de ceasul morții....

Să vi se spună tuturor că cu fiecare zi scade intervalul de timp care vă rămâne până la sfârșit.... că în curând se va sfârși timpul de grație în care puteți crea și lucra după voia voastră. Și toată munca și activitatea voastră trebuie să fie numai pentru mântuirea sufletelor voastre, trebuie să vă gândiți numai la el și să lăsați deoparte tot ce este lumesc, pentru că în grija voastră pentru mântuirea sufletului vostru tot ce este necesar vă va fi dat deja, astfel încât să îl primiți totuși fără intervenția voastră. Dar mântuirea sufletului este în mare primejdie în timp ce vă duceți acum viața pământească.... acordând atenție doar la cele lumești și fără să vă gândiți că viața voastră se va sfârși curând. Trăiți într-o atitudine greșită, vă gândiți numai la trupul vostru și dacă vreți să vă prezentați și voi lumii ca "creștini"..... nu trăiți cu Hristos, Care este și vrea să rămână mântuirea voastră veșnică, dar care nu se poate uni cu voi decât dacă trăiți în dragoste.... Vă iubiți încă prea mult pe voi înșivă, căci tot ceea ce vă mișcă gândurile vizează îmbunătățirea nevoilor voastre de viață; căutați doar să dați trupului vostru ceea ce îi este plăcut.... Dar vă gândiți oare la sufletul vostru și la ceea ce el are nevoie pentru a deveni fericit? Și totuși știți că șederea voastră pe acest Pământ nu este veșnică, că chiar a doua zi vă poate aduce rechemarea și că atunci numai starea sufletului este decisivă pentru soarta care îl așteaptă în împărăția de dincolo. Atunci, toate lucrurile pe care le-a posedat trupul și pe care ființa umană trebuie să le lase în urmă în această lume nu vor mai fi valabile. Atunci toate eforturile care au fost destinate doar trupului și bunăstării sale vor fi fost în zadar, dar sufletul va sta sărac la poarta veșniciei. Dacă voi, oamenii, ați ține cont de starea nefericită a sufletului, dacă v-ați gândi adesea cu seriozitate la ceasul morții și dacă ați crede că timpul acordat ca o scurtă amânare se va sfârși curând, astfel încât să vă schimbați.... Fiecare zi poate aduce bogăție sufletului vostru dacă o trăiți cum se cuvine, dacă săvârșiți fapte de iubire, dacă radiați iubire și bunătate față de semenii voștri și ajutați acolo unde este nevoie de ajutorul vostru; dacă vă uniți cu Tatăl vostru din veșnicie în rugăciune, dacă stabiliți cu El o relație corectă, precum cea a unui copil cu tatăl său.... Nu trebuie să fie un sacrificiu pentru voi, puteți trăi cu adevărat o viață plăcută lui Dumnezeu, totuși trebuie să vă amintiți mai des de El, nu trebuie să vă îndreptați gândurile exclusiv către lume și cerințele ei, trebuie să știți mereu că tot ceea ce vă poate oferi lumea este trecător, dar că ceea ce vine de la Dumnezeu este nepieritor.... Iar pentru a primi ceva de la Dumnezeu pe care să-l puteți contabiliza ca bogăție spirituală trebuie să vă uniți cu El și să rămâneți uniți prin rugăciune și activitate de iubire.... Nu vi se cere mare lucru, dar fără această legătură intimă veți rămâne mereu săraci, iar sufletul vostru va fi foarte sărac și mizerabil la dispariția sa. Și totuși, nu i se poate da nimic din ceea ce nu dobândește el însuși.... Din acest motiv, voi, oamenii, nu puteți fi decât avertizați și îndemnați să nu treceți prin viață cu nepăsare, ci să vă amintiți mereu de ceasul morții, când va trebui atunci să dați socoteală de modul în care v-ați folosit viața pământească în folosul sufletelor voastre.... Reflectați, priviți în voi înșivă și străduiți-vă să vă maturizați sufletul, și veți fi întotdeauna ajutați dacă îi veți demonstra lui Dumnezeu bunăvoința voastră de a vă apropia de El, pentru ca într-o zi să vi se permită să rămâneți complet cu El, de îndată ce sufletul vostru va fi devenit vrednic de aceasta....

Amin

Pensate sovente all’ora della morte

A voi tutti sia detto che con ogni giorno diminuisce la spanna di tempo che vi rimane ancora fino alla fine, che il tempo di Grazia, in cui potete creare ed agire secondo la vostra volontà presto sarà finito. E tutto il creare ed agire dovrebbe essere soltanto per il bene della vostra anima, dovreste soltanto pensare a lei e mettere da parte tutto il mondano, perché nella preoccupazione per il bene della vostra anima vi sarebbe già sopraggiunto tutto il necessario, in modo che verreste comunque conservati senza il vostro contributo. Ma il bene dell’anima è in grande pericolo per come voi ora conducete la vostra vita terrena badando soltanto al mondano e non pensando che il tempo della vostra vita presto sarà passato. Voi vivete in una predisposizione sbagliata, pensate soltanto al vostro corpo, ed anche se volete presentarvi al mondo come “cristiani”, non vivete con Cristo, Che E’ la vostra eterna Salvezza e Lo vuole rimanere, ma che può essere unito a voi soltanto quando vivete nell’amore. Voi amate ancora troppo voi stessi, perché tutto ciò che vi muove mentalmente, serve al miglioramento delle vostre necessità di vita, voi cercate soltanto di apportare al corpo ciò che serve per il suo benessere. Ma pensate alla vostra anima ed a ciò che le serve per diventare beata? E voi sapete che il vostro soggiorno su questa Terra non è eterno, che già il giorno dopo può portarvi la chiamata, e che allora conta soltanto lo stato dell’anima per la sorte che l’attende nel Regno dell’aldilà? Poi tutte le cose che il corpo ha posseduto vengono a mancare e che l’uomo deve lasciare in questo mondo. Allora tutti gli sforzi che erano rivolti soltanto al corpo ed al suo benessere erano inutili, ma l’anima sta alla porta dell’Eternità povera e bisognosa. Se voi uomini soltanto voleste tenervi davanti agli occhi lo stato infelice dell’anima, se soltanto voleste pensare seriamente sovente all’ora della morte e voleste soltanto credere che il tempo presto sarà finito, che vi è ancora concesso poco prima della scadenza di Grazia, affinché cambiaste. Ogni giorni vi può apportare una ricchezza per la vostra anima, se lo vivete nel modo giusto, se compiete delle opere d’amore, irradiate amore e bontà sui vostri prossimi ed aiutate dove è necessario il vostro aiuto; se vi collegate in preghiera con il vostro Padre dall’Eternità, quando stabilite il giusto rapporto con Lui come quello di un figlio con il Padre. Non è necessario che voi portiate nessun sacrificio, voi potete davvero condurre anche così una vita compiacente a Dio, ma dovete pensare più sovente a Lui, non dovete rivolgere esclusivamente i vostri pensieri al mondo ed alle sue pretese, dovete sempre sapere che tutto ciò che il mondo vi può offrire è temporale, ma che è eterno ciò che viene da Dio. E per ricevere qualcosa da Dio, che potete registrare come ricchezza spirituale, dovete collegarvi con Lui e rimanere uniti mediante preghiera ed azioni d’amore. Non viene preteso molto da voi, ma senza quest’intimo collegamento rimarrete sempre poveri, e la vostra anima diventa molto povera e miserabile nella dipartita. E malgrado ciò non le può essere regalato nulla eccetto ciò che lei stessa si conquista, perciò voi uomini potete sempre soltanto essere avvertiti ed ammoniti di non passare attraverso la vita con leggerezza, ma sempre pensare all’ora della vostra morte, quando dovete dare giustificazione, di come avete utilizzato la vostra vita terrena per il bene della vostra anima. Ricordatevi, entrate in voi e tendete alla maturazione della vostra anima e sarete sempre aiutati se soltanto dimostrate la buona volontà nei confronti di Dio, di venirGli più vicino, per poter rimanere una volta totalmente con Lui, appena la vostra anima ne è diventata degna.

Amen