• Înapoi

Starea crepusculară în lumea de dincolo....

În ceață densă sunt sufletele care trec în împărăția de dincolo fără să-și fi găsit Răscumpărătorul, dacă nu intră în împărăția întunericului, fiindcă au dus pe Pământ un mod de viață cu totul opus lui Dumnezeu. Dar există oameni care nu se fac vinovați de nicio greșeală directă, a căror infracțiune constă în cea mai mare parte în omiterea faptelor bune, care nu pot fi numiți răi și nici buni și care, prin urmare, nu sunt atât de întunecați în spirit încât să-i aștepte întunericul cel mai adânc în lumea de dincolo. Și totuși, nici ei nu sunt autorizați pentru împărăția luminii, pentru că sufletele lor nu sunt încă receptive la lumină, sufletele lor sunt încă învăluite într-un crepuscul dens, cunoașterea lor este destul de minimă, depinzând de faptele de iubire la care un suflet poate privi înapoi. Și în această împărăție a crepusculului se află cele mai multe suflete care sunt chemate departe de Pământ.... Oameni care păreau neprihăniți în lume și totuși au puțină credință dreaptă pentru că le-a lipsit dragostea pe Pământ. Și pentru aceste suflete va veni un timp de pustiire totală.... un timp în care rătăcesc singure și sunt singure doar cu gândurile lor. Ele nu pot recunoaște nimic în jurul lor, sunt oarbe în spirit și nu pot percepe nimic în afară de ele însele, dar nu au pierdut conștiința ego-ului, au și gânduri despre viața lor pământească trecută, însă doar foarte vag și intermitent.... Starea lor permanentă este o continuă rătăcire și căutare, pentru că ceea ce caută nu pot găsi.... un loc de odihnă și siguranță, pentru că nu l-au dobândit în viața pământească. Erau, ca să zic așa, niște paraziți pe Pământ, care trăiau fără să îndeplinească scopul corect al existenței, care luau mereu și nu dădeau nimic în schimb.... indiferent dacă acest lucru este de înțeles pământesc sau spiritual.... Ele nu au dobândit bunuri spirituale, ci s-au folosit de viața pământească după dorința lor. Ele au trecut prin viața pământească fără să se gândească serios la sensul și scopul lor și fără să-și conducă viața pământească în mod corespunzător. Și tot așa sunt înzestrate în împărăția de dincolo; nu găsesc nimic, pentru că nu au dobândit nimic care să dureze în împărăția spirituală. Abia acum devine clar dacă o astfel de persoană gândește cu dragoste.... Căci fiecare gândire plină de iubire este ca o temelie fermă pe care sufletul se poate mișca acum cu o anumită siguranță.... Fiecare gând de iubire creează o rază de speranță pentru suflet, în care acesta își recunoaște mediul înconjurător, chiar dacă doar pentru o scurtă perioadă de timp, dar îl stimulează să reflecteze și doar prin reflecție starea lui se poate schimba, simțind beneficiul unei amintiri iubitoare, începând să se pocăiască pentru că recunoaște ceea ce a ratat pe Pământ.... Și, în funcție de natura sa, de voința și de rezistența sa, starea unui astfel de suflet se poate de asemenea schimba în curând, dacă doar nu este complet împietrit în minte și atunci orbirea sa poate dura extrem de mult timp înainte ca amurgul să facă loc unui mic val de lumină.... Și cum numai gândurile de iubire pot aduce această îmbunătățire, unui astfel de suflet trebuie să i se dea multă putere de mijlocire, nu trebuie lăsat în voia sorții, ceea ce nu ar face decât să-i prelungească la nesfârșit starea fără lumină, căci numai iubirea îl poate schimba, iubire care îi este trimisă de semeni, iubire de care sufletul însuși a fost lipsit în viața pământească, dar care este acceptată de Dumnezeu ca substitut pentru un astfel de suflet.... Dar este posibil ca voi, oamenii de pe Pământ, să oferiți mult ajutor prin dragostea voastră, și ar trebui să păstrați mereu contactul mental cu sufletele celor decedați, să le recitați în mod repetat Evanghelia iubirii și să le explicați că trebuie să îndeplinească aceste două porunci și în lumea de dincolo, să-L iubească pe Dumnezeu mai presus de orice și pe aproapele lor ca pe ei înșiși.... Pentru că numai în acest fel vor putea intra în contact cu Iisus Hristos, fără de care este imposibil pentru orice suflet să intre în împărăția luminii. Sufletele care rătăcesc în penumbră nu au luat încă contact cu Iisus Hristos, nu au găsit încă răscumpărarea în scopul pentru care au rămas pe Pământ, dar trebuie neapărat să o obțină încă în lumea de dincolo dacă nu vor să se scufunde în abis.... Sufletele care trăiesc în crepuscul nu au fost încă împinse în abis, ele au încă posibilitatea de a găsi cu ușurință calea spre împărăția luminii, căci după o lungă coborâre vor fi îndrumate de fiecare dată pe calea cea bună de ființe de lumină care, totuși, nu se arată ca atare.... care nu se recunosc ca atare, indicând calea cea bună care duce la Iisus Hristos. Și pentru ca ele să urmeze aceste ființe de lumină, pentru ca ele să renunțe la rezistența lor, este nevoie de multă mijlocire pe care nu trebuie să o refuzați sufletelor. Vă vor fi veșnic recunoscătoare dacă le veți împiedica cu iubirea voastră căderea în abis, dacă le veți ajuta să găsească drumul din crepuscul în împărăția luminii, căci prin mijlocirea voastră iubitoare le veți proteja de decădere, sufletele lor vor deveni mai moi și mai supuse și vor găsi și ele răscumpărarea prin Iisus Hristos, Care iartă pe oricine ce numai își aduce aminte de El și Îl cheamă....

Amin

Estado crepuscular en el más allá....

Las almas que pasan al reino del más allá sin haber encontrado a su Redentor se encuentran en densas nieblas si es que no entran en el reino de las tinieblas, que han llevado un modo de vida totalmente opuesto a Dios en la tierra. Pero hay personas que no son culpables de ninguna injusticia, cuya falta consiste mayormente en la omisión de buenas obras, personas que no pueden ser llamadas malas ni buenas y que, por lo tanto, no están tan oscurecidas en el espíritu como para que les esperen las más profundas tinieblas en el más allá. Y sin embargo, tampoco son adecuadas para el Reino de la Luz, pues sus almas aún no son receptivas a la luz, sus almas aún están envueltas en una densa penumbra, su diecernimiento, comprensión y conocimiento son bastante mínimos, según los actos de amor que un alma pueda mirar en retrospectiva. Y en este reino del crepúsculo están la mayoría de las almas que son llamadas de la tierra.... Personas que parecían justas en el mundo y que, sin embargo, tienen una fe poco correcta porque les faltó amor en la tierra. Y para estas almas vendrá un tiempo de completa desolación.... un tiempo en el que deambulan errantes y están solos con sus pensamientos. No pueden reconocer nada de lo que les rodea, son ciegos de espíritu y tampoco pueden percibir nada aparte de ellos mismos, pero no han perdido la conciencia del yo, también tienen pensamientos de su vida terrenal pasada, sin embargo sólo muy vagamente y de forma intermitente.... Su estado permanente es de constante vagabundeo y búsqueda, pues lo que buscan no lo encuentran.... un lugar de descanso y seguridad porque no lo adquirieron en la vida terrenal. Eran, por así decirlo, parásitos en la tierra, que vivían sin cumplir el propósito correcto de la existencia, que siempre tomaban y no daban nada a cambio.... no importa si esto debe entenderse terrenal o espiritualmente.... No adquirieron bienes espirituales, sino que hicieron uso de la vida terrenal según su deseo. Pasaron por la vida terrenal sin pensar seriamente en el significado y el propósito de la misma y sin llevarla correctamente en consecuencia. Y así son recibidos en el reino del más allá; no encuentran nada porque no han adquirido nada que perdure en el reino espiritual. Sólo ahora queda claro si esa persona es recordada con cariño.... Porque todo recuerdo amoroso es como un cimiento firme sobre el que el alma puede moverse ahora con cierta seguridad.... Todo pensamiento amoroso crea un rayo de esperanza para el alma en el que reconoce su entorno, aunque sea por poco tiempo, pero le estimula a reflexionar, y sólo a través de la reflexión puede cambiar su estado al sentir el beneficio de un recuerdo amoroso, al empezar a arrepentirse porque reconoce lo que se ha perdido en la tierra.... Y dependiendo de su naturaleza, de su voluntad y de su rebeldía, el estado de tal alma también puede cambiar pronto, si es que no está completamente endurecida de mente y entonces su ceguera puede durar un tiempo sumamente largo antes de que el crepúsculo ceda ante una pequeña ola de luz.... Y como sólo los pensamientos amorosos pueden producir esta mejora, hay que dar a tal alma mucha fuerza por intercesión, no hay que abandonarla a su suerte, lo que sólo prolongaría indefinidamente su estado sin luz, pues sólo el amor puede cambiarla, el amor que le envían póstumamente sus semejantes humanos, el amor que le faltó a la propia alma en la vida terrenal, pero que es aceptado por Dios como sustituto para tal alma.... Pero es posible que ustedes, los humanos de la tierra, puedan prestar mucha ayuda a través de su amor, y deberían mantener siempre el contacto mental con las almas de los difuntos, deberían recitarles repetidamente el Evangelio del amor y explicarles que todavía tienen que cumplir estos dos mandamientos, también en el más allá, amar a Dios por encima de todo y al prójimo como a sí mismo.... Porque sólo así podrán entrar en contacto con Jesucristo, sin el cual es imposible para toda alma entrar en el Reino de la Luz. Las almas que vagan en la penumbra no tienen todavía contacto con Jesucristo, no han encontrado aún la redención que fué la razón para su existencia terrenal, redención que aún tienen que alcanzar absolutamente en el más allá si no quieren hundirse en el abismo.... Las almas que viven en el crepúsculo aún no han sido empujadas al abismo, todavía tienen fácilmente la oportunidad de encontrar el camino hacia el Reino de la Luz, ya que después de un largo destino en soledad serán una y otra vez alertadas por seres de luz.... que, sin embargo, no se muestran como tales, hacia el camino correcto... que conduce a Jesucristo. Y para que sigan a estos seres de luz, para que abandonen su resistencia, es necesaria mucha intercesión que no debes negar a las almas. Te estarán eternamente agradecidos si evitas con tu amor su caída en el abismo, si les ayudas a encontrar el camino para salir de la penumbra hacia el Reino de la Luz, pues con la intercesión amorosa les proteges de un declive, de un retroceso, sus almas se volverán más suaves y complacientes, y ellos también encontrarán la redención a través de Jesucristo, Quien perdona a todos los que sólo se acuerdan de Él y le invocan....

Amén