• Înapoi

Responsabilitatea părinților și a copiilor....

În ignoranță totală vă începeți existența pământească ca ființă umană. Sufletul este încă închis în întunericul spiritual, deoarece trebuie să atingă mai întâi starea de conștiință a Eu-lui înainte de a putea începe să dizolve învelișul dens din jurul său. El poate face acest lucru și fără să fi primit vreo cunoaștere specială, căci poate lăsa să apară în el sentimentele bune încă din prima tinerețe, deși nu acționează în conformitate cu o anumită cunoaștere. Dar ființa umană trebuie să fie mereu conștientă de ea însăși, altfel gândurile și acțiunile sale nu ar putea fi evaluate. Un astfel de copil dezvoltă scânteia iubirii în el însuși de la o vârstă fragedă; este bun pentru că este împins spre ea din interior, în timp ce un alt copil aflat în aceeași stare de conștiință a eu-lui cedează instinctelor rele din el însuși, deși simte în el însuși sentimentul slab al răului. În ambele cazuri nu se poate vorbi încă de cunoaștere, dar scânteia iubirii este inerentă fiecărei ființe umane și, prin urmare, modul inițial de a acționa este diferit la copii doar pentru că sufletul lor reacționează diferit la impulsul interior, dar fiecare copil este totuși conștient dacă acționează bine sau rău.... odată ce a atins stadiul de conștiință a eu-lui. Și acum copilului i se dă încet cunoștințe.... se familiarizează cu legile ordinii, adică devine din ce în ce mai ușor de înțeles pentru el, și va experimenta în sine și ceea ce este bun sau rău.... va fi învățat conceptul de bine și rău și, din nou, oamenii în creștere vor reacționa diferit, în funcție de faptul dacă vor aprinde flacăra iubirii în ei înșiși și se vor lăsa influențați din interior. Și cunoașterea crește și ea în consecință, ori orbirea inițială a sufletului rămâne, căci cunoașterea furnizată ființei umane din exterior nu trebuie să fie cunoaștere pentru multă vreme, ci devine astfel doar atunci când iubirea din ființa umană însuflețește cunoașterea.... Cunoașterea poate, într-adevăr, să umple intelectul, dar atunci ea va rămâne doar o lumină orbitoare care nu are puterea de a răspândi strălucirea în sufletul ființei umane și, prin urmare, sufletul continuă să fie înconjurat de învelișuri. Cu toate acestea, ființa umană este considerată responsabilă din momentul în care este conștientă de sine, când își poate auzi vocea conștiinței în interiorul său.... când s-a trezit în ea sentimentul binelui sau al răului, care poate fi mai devreme la un copil, mai târziu la altul, dar care este condiția prealabilă pentru ca el să răspundă pentru acțiunile sale. Dar întotdeauna se ia în considerare slăbiciunea unui astfel de suflet, care trebuie să renunțe din nou la viața pământească într-un stadiu timpuriu. Gradul de maturitate este întotdeauna luat în considerare, precum și cunoștințele pe care ființa umană le-a primit până în prezent. Căci cunoașterea deplină nu poate fi considerată un standard, deoarece o astfel de cunoaștere poate fi obținută doar prin iubire. Cu toate acestea, ființa umană este evaluată în funcție de iubire, iar aceasta se se poate aprinde în fiecare persoană, dar scânteia iubirii poate fi, de asemenea, stinsă, iar acest lucru semnifică întotdeauna și gândirea și acțiunile rele, care apar de îndată ce ființa umană devine conștientă de sine ca o ființă care își poate folosi voința și care își va folosi această voință în funcție de sufletul său rău, care nu este dispus să iubească și care se va închide, de asemenea, în fața cunoștințelor care i-au fost furnizate.... Astfel, o "cunoaștere" nu sufocă această pornire interioară a răului. Doar atunci când un copil poate fi influențat să facă ceva bun, se poate pierde acest impuls malefic și atunci vocea conștiinței se poate exprima din nou mai bine. De aceea, părinții au o mare responsabilitate de a face tot ce le stă în putință pentru a trezi dragostea în copil, pentru a-l încuraja să ajute în moduri mărunte și pentru a dezvolta astfel sentimentul de utilitate în rândul copiilor și pentru a înăbuși instinctele prea egoiste ale acestora. Pentru că imediat ce scânteia iubirii a fost aprinsă, ea se va răspândi și sufletul nu va mai fi învăluit în întuneric, ci va deveni lumină în inimă de la sine, iar gândirea și acțiunea copilului vor fi deja conștiente și în curând vor câștiga și ele lumina cunoașterii, precum și cunoștințele corespunzătoare îi vor fi transmise.... Căci iubirea este totul.... și fiecare ființă umană este capabilă să iubească, pentru că Dumnezeu Însuși a pus în fiecare ființă umană o scânteie, o părticică din El Însuși, pentru a o întoarce din starea de moarte în starea de viață....

Amin

Responsabilidade de pais e filhos....

Você começa sua existência terrena como um ser humano em completa ignorância. A alma ainda está rodeada de trevas espirituais, porque primeiro tem de alcançar o estado de consciência do ego antes de poder começar a dissolver a densa cobertura ao seu redor. Também pode fazê-lo sem ter recebido nenhum conhecimento especial, pois pode deixar que os bons sentimentos surjam em si mesmo, mesmo na sua juventude mais precoce, embora não aja de acordo com um certo conhecimento. Mas o ser humano deve estar sempre consciente de si mesmo, caso contrário, seus pensamentos e ações não poderiam ser avaliados. Tal criança desenvolve a centelha do amor dentro de si mesma em idade precoce; ela é boa porque é impelida para ela a partir de dentro, enquanto outra criança no mesmo estado de consciência do ego cede aos maus instintos dentro de si mesma, embora sinta a sensação tênue de maldade dentro de si mesma. Em ambos os casos, ainda não pode haver qualquer questão de realização, mas a centelha do amor é inerente a cada ser humano, e assim a forma inicial de agir só é diferente nas crianças porque a sua alma reage de forma diferente ao impulso interior, mas cada criança tem consciência se está a agir bem ou mal.... uma vez atingido o estágio de consciência do ego. E agora a criança também é lentamente informada.... se familiariza com as leis da ordem, ou seja, se torna cada vez mais compreensível para ela, e também experimentará em si o que é bom ou o que é mau.... será ensinado o conceito do bem e do mal, e novamente, as pessoas em crescimento reagirão de forma diferente, dependendo de acenderem a chama do amor dentro de si mesmas e se deixarem influenciar por dentro. E o conhecimento também crescerá em conformidade, ou a cegueira inicial da alma permanecerá, pois o conhecimento fornecido ao ser humano de fora não precisa ser conhecimento por muito tempo, mas só se tornará assim quando o amor no ser humano animar o conhecimento.... O conhecimento pode, de fato, preencher o intelecto, mas então ele permanecerá apenas uma luz cega que não tem força para espalhar brilho na alma do ser humano e, portanto, a alma continua a ser cercada por conchas. No entanto, o ser humano é considerado responsável a partir do momento em que está consciente de si mesmo, quando pode ouvir a voz da consciência dentro de si mesmo...., quando o sentimento de bem ou mal despertou nele, que pode ser mais cedo para uma criança, mais tarde para outra, mas que é o pré-requisito para ele ter de responder pelos seus actos. Mas a fraqueza de tal alma é sempre levada em consideração, que tem de desistir da vida terrena novamente numa fase inicial. O grau de maturidade é sempre levado em consideração e também o conhecimento que o ser humano tem recebido até agora. Pois o pleno conhecimento não pode ser considerado um padrão, uma vez que tal conhecimento só pode ser adquirido através do amor. No entanto, o ser humano é avaliado segundo o amor, e isto pode inflamar-se e inflamar-se em cada pessoa, mas a centelha do amor também pode ser apagada, e isto significa sempre também maus pensamentos e acções que aparecem assim que o ser humano se torna consciente de si próprio como um ser que pode usar a sua vontade e que a usará segundo a sua alma má que não está disposta a amar e que também se fechará ao conhecimento que lhe foi fornecido.... Assim, um "conhecimento" não sufoca este impulso maligno interior. Só quando uma criança pode ser influenciada a fazer algo de bom é que este desejo mau pode ser perdido e então também a voz da consciência se expressa mais audivelmente novamente. E é por isso que os pais têm a grande responsabilidade de fazer tudo o que estiver ao seu alcance para despertar o amor na criança, para encorajá-la a ajudar de pequenas maneiras e assim desenvolver um sentimento de ajuda nas crianças e sufocar nelas todos os instintos demasiado egoístas. Pois assim que a centelha do amor se acender, ela se espalhará, e a alma não será mais envolta em trevas, ela se tornará automaticamente luz no coração, e o pensamento e a ação da criança já estará consciente e logo também lhe será transmitida a luz do conhecimento, assim como o conhecimento correspondente.... Porque o amor é tudo.... e cada ser humano é capaz de amar, porque o próprio Deus colocou uma centelha em cada ser humano, a parte de si mesmo, a fim de devolvê-lo do estado de morte para o estado de vida...._>Amém