• Înapoi

„ Isus, Răscumpărătorul meu trăiește...”

Lumea spirituală se veseleşte și se bucură de actul Meu de Mântuire, căci ceea ce a avut loc pe pământ este revelat în mod repetat tuturor ființelor de lumină și ele Mă laudă și Mă slăvesc ca Mântuitorul lor de păcat și moarte, Care a deschis poarta către împărăția luminii pentru ei.... Ei realizează semnificația spirituală a suferinței și a morții Mele, a răstignirii și a învierii din a treia zi... Ei știu că o „înviere” este asigurată rasei umane ca rezultat al acestui act de cea mai mare milă, că nu este sortită morții veșnice și că într-o zi ceasul mântuirii va bate pentru toți oamenii după un timp infinit de lung de cea mai aspră captivitate. Așadar, recunoștința lor, jubilarea și dragostea lor pentru Mine sunt nemăsurate și crește de îndată ce participă la actul Mântuirii, pe care îl pot experimenta în mod repetat, ca și cum se întâmplă acum, deoarece în împărăția luminii nu există limită de timp și astfel ei de asemenea, experimentează toate evenimentele trecute și viitoare ca petrecându-se în prezent. Și dacă oamenii de pe pământ ar încerca de asemenea, să se asocieze cu procesul crucificării și învierii, și ei ar obține cea mai mare binecuvântare din aceasta și bucuria și recunoștința profundă ar intra în inimile lor, având în vedere faptul că Eu Însumi în Isus Hristos v-am eliberat pe voi oamenii din păcat și moarte.

Căci acesta a fost un proces unic, nici o ființă umană nu și-a luat vreodată o suferință atât de imensă asupra sa și nici o ființă umană nu a parcurs vreodată în deplină nevinovăție calea cea mai amară către cruce care s-a încheiat cu moartea Lui pe cruce, chiar dacă oamenii foarte des ajung în situații în care cruzimea semenilor le prezintă o soartă aparent insuportabilă. Cu toate acestea, procesele spirituale care au jucat și ele un rol în actul de milă al lui Isus Hristos au intensificat suferința Sa fizică de multe ori, deoarece sufletul a fost profund iluminat și, prin urmare, era capabil să înțeleagă totul... atât adversitatea spirituală, căreia toți oamenii îi căzuseră pradă, cât și starea spirituală a celor care L-au chinuit și au efectuat această lucrare abominabilă asupra Lui, care au abuzat de trupul său curat pentru poftele lor îngrozitoare și instinctele lor rele și pe care El i-a experimentat ca emisari din iad. Totuși, El a perseverat până la moartea Sa... Și a treia zi a înviat cu toată slava din mormânt, care nu a putut să-L țină întemniţat.... Și astfel învierea Sa a fost punctul culminant al actului Său de mântuire, pentru că toți cei care vor să se lase răscumpărați prin Isus Hristos pot fi siguri că și ei vor învia din morți la viața veșnică... Deși înainte de aceasta viețile oamenilor nu s-au încheiat cu moartea lor fizică, pentru că sufletul nu poate muri, el există pentru totdeauna. Dar dacă starea sufletului va fi atunci o stare de viață sau de moarte depinde în întregime de divinul Răscumpărător Isus Hristos... Numai El poate da viață sufletului și numai El este poarta spre viața în fericire... Prin urmare, un suflet poate intra de asemenea în împărăția de dincolo într-o stare de moarte și într-adevăr va rămâne în această stare până când îl cheamă pe Isus Hristos, apelând la El pentru viață... „Și oricine trăiește și crede în Mine nu va muri niciodată...“ Ora morții fizice poate fi deja ceasul învierii pentru fiecare persoană, nimeni nu trebuie să se teamă de ceasul morții lui, pentru că Unul a biruit moartea și Acesta promite viață oricărei persoane care crede în El... Și astfel, chiar și oamenii de pe pământ ar fi capabili să se veselească și să se bucure dacă ar înțelege întreaga semnificație a actului de Mântuire al lui Isus Hristos și ar lua parte la el... Atunci moartea și-ar fi pierdut înţepătura pentru toți oamenii.... și toți oamenii s-ar putea alătura cântecului de laudă al ființelor de lumină „El a înviat cu adevărat... Isus, Răscumpărătorul meu trăiește...”.

Amin

"Jesus, mein Erlöser, lebt...."

In der geistigen Welt ist ein Jubeln und Frohlocken über Mein Erlösungswerk, denn allen Lichtwesen wird es immer wieder von neuem offenbar, was sich auf Erden abgespielt hat, und sie loben und preisen Mich als ihren Erretter von Sünde und Tod, Der ihnen das Tor zum Lichtreich geöffnet hat.... Sie wissen um die geistige Bedeutung Meines Leidens und Sterbens, des Kreuzestodes und der Auferstehung am dritten Tage.... Sie wissen es, daß durch dieses größte Erbarmungswerk für die Menschheit eine "Auferstehung" gesichert ist, daß sie nicht dem ewigen Tode verfallen ist und daß für alle Menschen einmal die Stunde der Erlösung schlägt nach endlos langer Zeit härtester Gefangenschaft. Und darum ist ihr Dank, ihr Jubel und ihre Liebe zu Mir unermeßlich und steigern sich, sowie sie teilnehmen an dem Werk der Erlösung, das sie als gegenwärtig immer wieder erleben dürfen, weil es im Lichtreich keine Zeitbegrenzung gibt, weil sie auch alle Geschehnisse der Vergangenheit und Zukunft als gegenwärtig erleben. Und würden sich auf Erden die Menschen gleichfalls hineinzuversetzen suchen in jenen Vorgang der Kreuzigung und der Auferstehung Jesu, so würden auch sie größten Segen daraus ziehen, und in ihre Herzen würde{n} der Jubel und tiefe Dankbarkeit einziehen, daß Ich Selbst in Jesus Christus euch Menschen Befreiung brachte von Sünde und Tod. Denn es war dieser Vorgang einmalig, es hat niemals ein Mensch so unermeßliches Leid auf sich genommen, und es ist niemals ein Mensch in völliger Schuldlosigkeit den bittersten Kreuzweg gegangen, der mit seinem Tod am Kreuz endete, wenngleich sehr oft Menschen in eine Lage geraten, wo Grausamkeit der Mitmenschen ihnen ein Los bereitet, das untragbar scheint. Doch es spielten bei dem Erbarmungswerk Jesu Christi geistige Vorgänge mit, die Sein körperliches Leid noch ums Vielfache steigerten, weil die Seele in höchster Erkenntnis stand und darum alles durchschauen konnte.... sowohl die geistige Not, die alle Menschen überfallen hatte, als auch den Geisteszustand derer, die Ihn peinigten und das Schandwerk an Ihm vollbrachten, die Seinen reinen Leib sich ihren erbärmlichen Gelüsten und bösen Triebe dienen ließen und die Er empfand als Abgesandte der Hölle. Aber Er hielt durch bis zu Seinem Tode.... Und Er erstand in aller Glorie am dritten Tage wieder dem Grabe, das Ihn nicht gefangenhalten konnte.... Und so krönte diese Seine Auferstehung das Erlösungswerk, denn allen, die sich erlösen lassen durch Jesus Christus, ist das eine gewiß, daß auch sie auferstehen werden zum ewigen Leben.... Zuvor zwar war das Leben der Menschen mit ihrem Leibestode auch nicht beendet, denn die Seele kann nicht sterben, sie bleibt ewig bestehen. Aber ob der Zustand der Seele dann ein Zustand des Lebens oder des Todes ist, das ist allein vom göttlichen Erlöser Jesus Christus abhängig.... Denn nur Er kann der Seele das Leben geben, und nur Er ist die Pforte zum Leben in Seligkeit.... Also kann eine Seele auch im Zustand des Todes eingehen in das jenseitige Reich, und sie wird auch so lange in diesem Zustand verbleiben, bis sie zu Jesus Christus rufet, daß Er ihr das Leben geben möge.... "Wer aber glaubt an Mich, der wird nicht sterben in Ewigkeit...." Es kann für jeden Menschen schon die Stunde des Leibestodes auch die Stunde der Auferstehung sein, es braucht kein Mensch seine Sterbestunde zu fürchten, weil Einer den Tod überwunden hat und dieser Eine jedem das Leben verspricht, der an Ihn glaubt.... Und so könnten auch auf Erden die Menschen jubeln und frohlocken, wenn sie das Erlösungswerk Jesu Christi in seiner ganzen Bedeutung erfassen und auch daran teilnehmen möchten.... Dann hat für alle Menschen der Tod seinen Stachel verloren.... Und alle Menschen könnten einstimmen in den Lobgesang der geistigen Wesen: "Er ist wahrhaft auferstanden.... Jesus, mein Erlöser lebt...."

Amen