• Înapoi

Căderea spiritelor.... Abilitatea de a gândi.... Cazul lui Lucifer....

Este mult mai ușor să vă familiarizez cu corelațiile spirituale care justifică propria voastră existență decât să vă transmit cunoștințele corecte despre procesele spirituale care au avut loc atunci când v-am chemat pe toți la existență ca entități spirituale. Ceea ce stă la baza planului Meu de Mântuire a fost doar consecința a ceea ce s-a întâmplat înainte în împărăția spiritelor.... Iar pentru a înțelege acest proces este nevoie de o plinătate de lumină pe care voi, ca ființe umane, nu o aveți încă pe Pământ, chiar dacă faceți un efort pentru a trăi în conformitate cu voința Mea..... Totuși, aceste procese spirituale aparțineau liberei decizii a voinței pe care toate ființele care au apărut din iubirea Mea au trebuit să o ia pentru a atinge cea mai înaltă perfecțiune: Să fie independente de voința Mea ca ființe liber-creatoare și totuși să gândească, să dorească și să acționeze la unison cu Mine. Și această decizie liberă a voinței a necesitat și premisele necesare.... Ființa trebuia să fie capabilă să cadă în abis, dar, invers, trebuia să fie capabilă să ajungă la cea mai înaltă înălțime.... De îndată ce o barieră a fost stabilită pentru ființa în sus sau în jos, nici voința ei nu mai era liberă. Iar această voință care se dezvoltă liber a fost, la rândul ei, rezultatul gândirii.... dar gândul a fost o expresie a forței emanate de la Mine către ființă.... care a stimulat apoi ființa însăși să ia o poziție asupra ei. Propria "capacitate de a gândi" a ființei a constat, așadar, în a prelucra o iluminare mentală care o atingea, adică în a se ocupa, ca să spunem așa, de gândul însuși, altfel ființa ar fi rămas doar o "operă" a Mea dacă gândul Meu ar fi determinat-o inevitabil să gândească în același fel.... Dar am vrut să pun creații complet libere în afara Mea și, prin urmare, le-am dat posibilitatea de a face propria lor evaluare, care, totuși, se poate dezvolta în direcții diferite. Lucifer nu ar fi putut niciodată să se depărteze de Mine dacă nu ar fi avut această abilitate. Dar atunci nici el nu ar fi fost un spirit liber, ci doar o marionetă care se supunea complet voinței Mele. Astfel, a trebuit să îl izolez complet de Mine pe acesta și pe toate ființele care au urmat, trebuiau să se bucure de libertate totală și nu aveau voie să fie restricționate în niciun fel. Și astfel, gândurile care le erau transmise trebuiau să poată fi evaluate atât negativ, cât și pozitiv.... adică, ființa însăși, în deplin acord, deci în aceeași voință cu Mine, putea, de asemenea, să realizeze ceea ce era stimulată să facă de acele gânduri.... Dar a fost, de asemenea, capabil să "gândească altfel", adică să tragă concluzii diferite în virtutea capacității sale de a gândi, ceea ce, totuși, s-a întâmplat doar atunci când nu a mai considerat această "capacitate de a gândi" ca fiind un dar de la Mine, ci ca fiind autogenerată, iar această autocunoaștere greșită a dus la o tulburare a realizării sale. Într-adevăr, toate ființele au apărut din Mine în mod independent, dar substanța lor fundamentală era iubirea, și astfel și această iubire trebuia să caute o legătură cu Mine, pentru că iubirea îndeamnă la iubire.... Și pentru o perioadă atât de lungă de timp, voința a fost, de asemenea, în deplin acord cu a Mea. Orice slăbire a legăturii cu Mine s-a manifestat, de asemenea, prin devierea voinței ființei de la voința Mea, iar acest lucru a avut din nou ca efect folosirea capacității de a gândi în direcția greșită, deoarece orice gând trebuie să poată fi considerat în toate direcțiile, altfel voința nu ar fi liberă.... ceea ce, totuși, nu înseamnă că un gând greșit a curs către ființă de la Mine Însumi.... Prima ființă, Lucifer, se afla în cea mai strălucitoare lumină.... și a fost capabilă să schimbe gânduri cu Mine Însumi, a fost, de asemenea, capabilă să își îndrepte gândurile în mod greșit, dar ar fi avut, de asemenea, posibilitatea de a-Mi prezenta aceste gânduri greșite în orice moment pentru ca Eu să îi pot răspunde. Dar tocmai aceste gândurile greșite a crezut că le poate ascunde de Mine, iar aceasta a fost deja o slăbire a iubirii sale, care a dus și la o slăbire a luminii. Și astfel, primele gânduri greșite au inclus și îndoieli cu privire la puterea Mea, pentru că nu a putut să Mă vadă.... Realizarea faptului că el însuși ar fi murit în fața luminii Mele primare prea strălucitoare nu l-a împiedicat să-și îndeplinească dorința. El nu a vrut să accepte această realizare și a căutat o explicație pentru el însuși în "neputința" Mea.... un gând, la rândul său, care era deja o dovadă că el își slăbise deja foarte mult legătura cu Mine atunci când acest gând a apărut în el. Pentru că în aceeași măsură în care începuse să se îndoiască de puterea Mea, așa se ridica și conștiința propriei sale forțe, iar acum un gând greșit îl urma pe celălalt.... voința lui nu mai era în acord cu a Mea, iubirea lui s-a diminuat și s-a închis tot mai mult în fața fluxului Meu de putere de iubire.... pentru că acum pierduse și conștiința că trebuie să se hrănească mai întâi cu puterea Mea pentru a putea fi creativ și activ. Totuși, de dragul scopului pe care l-am urmărit: - de a conduce ființele care au apărut din Mine și din el spre fericirea supremă.... Nu am împiedicat niciuna dintre ființe, nici măcar pe purtătorul Meu de lumină creat în primul rând, să folosească greșit voința.... Nu am împiedicat nici o ființă să folosească greșit facultatea de a gândi. Căci toate ființele au fost create în mod liber de la Mine, iar cea mai înaltă beatitudine a ființelor constă, de asemenea, în a putea crea și lucra în cea mai deplină libertate. Iar acest lucru necesită, de asemenea, o aliniere completă la voința Mea, fără nicio constrângere. Dar dacă nici o ființă nu ar fi capabilă să gândească și să vrea altfel decât în voia Mea, atunci nici aceste ființe nu ar fi înzestrate cu liberul arbitru, care, totuși, ar aparține irevocabil unei ființe desăvârșite divin.... Și numai atunci pot vorbi despre creațiile Mele vii ca fiind "copiii Mei", când au intrat în voința Mea în deplină libertate de voință, și numai atunci li se acordă beatitudinea care presupune perfecțiunea supremă. Iar Eu nu am putut da această perfecțiune ființelor, ci ea trebuie să fie dobândită de fiecare ființă creată în mod liber consimțit....

Amin

PADEC DUHOV .... SPOSOBNOST RAZMIŠLJANJA.... PADEC LUCIFERJA ....

Veliko lažje vam je predstaviti duhovne medsebojne odnose, ki razlagajo vaš lastni obstoj, kot vam ponuditi pravilno spoznanje (razumevanje) o duhovnih dogodkih, ki so se zgodili, ko Sem dal življenje vsem vam kot duhovnim bitjem.

Temelj Mojega načrta Odrešitve je bil le posledica prejšnjih dogodkov v kraljestvu Duhov.... In, da bi razumeli ta proces, je potrebno najprej obilje Svetlobe, katerega vi kot človek na Zemlji še ne posedujete, tudi, če se trudite živeti v skladu z Mojo voljo....

Pa vendar ti duhovni procesi spadajo k svobodni odločitvi volje, katero so vsa bitja, ki so izšla iz Moje Ljubezni, morala opraviti, da bi dosegla najvišjo popolnost: da bi kot svobodna ustvarjalna bitja bila neodvisna od Moje volje, in vendar misliti, želeti in delovati z enako voljo kot je Moja lastna.

In ta svobodna odločitev volje je prav tako zahtevala k temu potrebne pred-pogoje.... Bitje je moralo biti sposobno, da pade v brezno, prav tako kot je alternativno ono moralo biti v stanju, da doseže najvišji vrhunec.... Takoj, ko bi bila za bitje določena meja navzgor ali navzdol, tudi njegova volja več ne bi bila svobodna.

In ta svobodno razvijajoča se volja je torej zopet bila rezultat razmišljanja.... misel pa je bila izraz Moje moči, katero Sem prenašal bitju.... katera je potem stimulirala bitje samo za oblikovanje lastnega mnenja. Od tod je lastna "sposobnost razmišljanja" bitja bila sestavljena iz obdelave prejete miselne osvetlitve, tako, da se je torej (bitje) samo ukvarjalo z mislijo, sicer bi bitje bilo ostalo samo Moje "delo", če bi Moja misel neizogibno (prisilno) morala povzročiti enako razmišljanje....

Vendar Sem Jaz želel prikazati v zunanji obliki izven Sebe Samega popolnoma svobodna bitja in Sem jih zatorej obdaril s sposobnostjo lastne presoje, katera pa se je lahko razvila v katerikoli smeri. Luciferju nikoli ne bi bilo mogoče, da Me zapusti, če ne bi imel te sposobnosti. V tem primeru pa on ne bi bil svobodni duh, temveč vedno le ena lutka (marioneta) in popolnoma pokoren Moji volji.

Zatorej sem Jaz moral to (bitje) kakor tudi vsa poznejša bitja popolnoma izolirati od Mene, oni so morali biti sposobni uživati popolno svobodo in niso smeli biti omejeni na noben način. Zato so oni prav tako morali biti sposobni njim izsevane misli oceniti pozitivno ali negativno.... to pomeni bitje samo je bilo sposobno v popolnem soglasju, torej v enaki volji kot je Moja, tudi izvesti to, kar so ga te misli motivirale narediti....

In prav tako je ono bilo sposobno "razmišljati drugače", in je z vrlino te sposobnosti razmišljanja prav tako lahko prišlo do različnih zaključkov. To pa se je zgodilo šele, ko se to "sposobnost razmišljanja" ni več smatralo kot darilo od Mene ampak kot proizvedeno od sebe, in to lažno samozaupanje je povzročilo zamračitev njegovega spoznanja-dojemanja.

Vsako duhovno bitje je bilo prav zares prikazano v zunanji obliki izven Mene kot samostojno, vendar je ono v svoji temeljni naravi (značaju) bilo Ljubezen, in tako je ta Ljubezen tudi morala iskati odnos (zvezo) z Mano, ker Ljubezen stremi k Ljubezni.... In tako dolgo se je tudi njegova volja popolnoma strinjala z Mojo.

Kakršnokoli popuščanje zveze z Mano je sebe prav tako prikazovalo v odmiku volje bitja od Moje volje, in to je ponovno imelo za posledico uporabo sposobnosti razmišljanja v napačno smer, saj je ono moralo biti sposobno razmišljati o vsaki misli v vse smeri, sicer volja ne bi bila svobodna.... kar ni isto kot reči, da je napačna misel pritekala k bitju od Mene Samega....

Prvo bitje Lucifer je bil bleščeče osvetljen.... in je bil sposoben komunicirati z Mano Osebno, vendar je prav tako tudi bil sposoben usmerjati svoje misli napačno; kljub temu pa je on vedno imel možnost te svoje napačne misli podrediti (izročiti) Meni tako, da bi mu Jaz lahko bil odgovoril.

Vendar pa je on ravno za te napačne misli verjel, da jih lahko skrije pred Mano, kar je že bilo zmanjševanje (oslabitev) njegove Ljubezni, kar je za sabo potegnilo tudi zmanjšanje (oslabitev) Svetlobe. In tako je ena izmed njegovih prvih napačnih misli prav tako vključevala dvome v Mojo moč, ker Me on ni bil sposoben videti....

Spoznanje, da bi on sam bil prenehal obstajati, če bi bil soočen z Mojo prekomerno sijočo ​​izžarevano izvirno svetlobo, ni ustavilo njegove želje. On je zavrnil sprejeti to spoznanje in je našel svoje lastno pojasnilo za to v Moji "nemoči".... kar je zopet bila misel, ki je že pokazala, da je on bil bistveno zrahljal svoj odnos (zvezo) do Mene, do trenutka, ko se je ta misel pojavila v njem.

Kajti v enakem obsegu kot je on začel dvomiti o Moji moči, je njegova zavest o lastni moči rastla, in potem je ena napačna misel sledila drugi.... njegova volja se več ni ujemala z Mojo, njegova Ljubezen se je začela zmanjševati, in on se je vse bolj zapiral za dotok moči Moje Ljubezni.... ker je do sedaj prav tako izgubil razumevanje dejstva, da je tudi on moral biti najprej nahranjen z Mojo močjo, da bi lahko bil ustvarjalno aktiven.

Pa vendar zaradi Mojega nameravanega cilja: bitja, ki so izšla iz njega in Mene voditi do najvišje blaženosti.... Jaz nisem oviral niti enega bitja, celo niti Mojega prvo ustvarjenega Nosilca Svetlobe pred nepravilno uporabo njihove volje.... Jaz nisem oviral niti enega bitja pri napačni uporabi sposobnosti razmišljanja. Kajti Jaz Sam (osebno) Sem prikazal v zunanji obliki izven Mene Samega vsa bitja kot svobodna bitja, in največja blaženost bitij je bila prav tako v ustvarjanju in delovanju v popolni svobodi.

In to je zahtevalo popolno uskladitev z Mojo voljo, brez kakršne koli prisile. Toda, če nobeno bitje ne bi bilo sposobno misliti in želeti drugače kot v skladu z Mojo voljo, potem to bitje prav tako ne bi bilo opremljeno s svobodno voljo, katera pa je nepreklicno pripadala enemu božansko popolnemu bitju....

In šele takrat lahko Jaz govorim o Mojih živih Stvaritvah kot o "Mojih otrocih", ko bodo oni v popolnoma svobodni volji vstopili v Mojo voljo, in šele takrat jim bo dana blaženost, za katero je predpogoj najvišja popolnost. In te popolnosti nisem mogel podariti Mojim bitjem, temveč je morala biti dosežena od vsakega ustvarjenega bitja z njegovo lastno svobodno voljo. AMEN