• Înapoi

Căderea spiritelor.... Abilitatea de a gândi.... Cazul lui Lucifer....

Este mult mai ușor să vă familiarizez cu corelațiile spirituale care justifică propria voastră existență decât să vă transmit cunoștințele corecte despre procesele spirituale care au avut loc atunci când v-am chemat pe toți la existență ca entități spirituale. Ceea ce stă la baza planului Meu de Mântuire a fost doar consecința a ceea ce s-a întâmplat înainte în împărăția spiritelor.... Iar pentru a înțelege acest proces este nevoie de o plinătate de lumină pe care voi, ca ființe umane, nu o aveți încă pe Pământ, chiar dacă faceți un efort pentru a trăi în conformitate cu voința Mea..... Totuși, aceste procese spirituale aparțineau liberei decizii a voinței pe care toate ființele care au apărut din iubirea Mea au trebuit să o ia pentru a atinge cea mai înaltă perfecțiune: Să fie independente de voința Mea ca ființe liber-creatoare și totuși să gândească, să dorească și să acționeze la unison cu Mine. Și această decizie liberă a voinței a necesitat și premisele necesare.... Ființa trebuia să fie capabilă să cadă în abis, dar, invers, trebuia să fie capabilă să ajungă la cea mai înaltă înălțime.... De îndată ce o barieră a fost stabilită pentru ființa în sus sau în jos, nici voința ei nu mai era liberă. Iar această voință care se dezvoltă liber a fost, la rândul ei, rezultatul gândirii.... dar gândul a fost o expresie a forței emanate de la Mine către ființă.... care a stimulat apoi ființa însăși să ia o poziție asupra ei. Propria "capacitate de a gândi" a ființei a constat, așadar, în a prelucra o iluminare mentală care o atingea, adică în a se ocupa, ca să spunem așa, de gândul însuși, altfel ființa ar fi rămas doar o "operă" a Mea dacă gândul Meu ar fi determinat-o inevitabil să gândească în același fel.... Dar am vrut să pun creații complet libere în afara Mea și, prin urmare, le-am dat posibilitatea de a face propria lor evaluare, care, totuși, se poate dezvolta în direcții diferite. Lucifer nu ar fi putut niciodată să se depărteze de Mine dacă nu ar fi avut această abilitate. Dar atunci nici el nu ar fi fost un spirit liber, ci doar o marionetă care se supunea complet voinței Mele. Astfel, a trebuit să îl izolez complet de Mine pe acesta și pe toate ființele care au urmat, trebuiau să se bucure de libertate totală și nu aveau voie să fie restricționate în niciun fel. Și astfel, gândurile care le erau transmise trebuiau să poată fi evaluate atât negativ, cât și pozitiv.... adică, ființa însăși, în deplin acord, deci în aceeași voință cu Mine, putea, de asemenea, să realizeze ceea ce era stimulată să facă de acele gânduri.... Dar a fost, de asemenea, capabil să "gândească altfel", adică să tragă concluzii diferite în virtutea capacității sale de a gândi, ceea ce, totuși, s-a întâmplat doar atunci când nu a mai considerat această "capacitate de a gândi" ca fiind un dar de la Mine, ci ca fiind autogenerată, iar această autocunoaștere greșită a dus la o tulburare a realizării sale. Într-adevăr, toate ființele au apărut din Mine în mod independent, dar substanța lor fundamentală era iubirea, și astfel și această iubire trebuia să caute o legătură cu Mine, pentru că iubirea îndeamnă la iubire.... Și pentru o perioadă atât de lungă de timp, voința a fost, de asemenea, în deplin acord cu a Mea. Orice slăbire a legăturii cu Mine s-a manifestat, de asemenea, prin devierea voinței ființei de la voința Mea, iar acest lucru a avut din nou ca efect folosirea capacității de a gândi în direcția greșită, deoarece orice gând trebuie să poată fi considerat în toate direcțiile, altfel voința nu ar fi liberă.... ceea ce, totuși, nu înseamnă că un gând greșit a curs către ființă de la Mine Însumi.... Prima ființă, Lucifer, se afla în cea mai strălucitoare lumină.... și a fost capabilă să schimbe gânduri cu Mine Însumi, a fost, de asemenea, capabilă să își îndrepte gândurile în mod greșit, dar ar fi avut, de asemenea, posibilitatea de a-Mi prezenta aceste gânduri greșite în orice moment pentru ca Eu să îi pot răspunde. Dar tocmai aceste gândurile greșite a crezut că le poate ascunde de Mine, iar aceasta a fost deja o slăbire a iubirii sale, care a dus și la o slăbire a luminii. Și astfel, primele gânduri greșite au inclus și îndoieli cu privire la puterea Mea, pentru că nu a putut să Mă vadă.... Realizarea faptului că el însuși ar fi murit în fața luminii Mele primare prea strălucitoare nu l-a împiedicat să-și îndeplinească dorința. El nu a vrut să accepte această realizare și a căutat o explicație pentru el însuși în "neputința" Mea.... un gând, la rândul său, care era deja o dovadă că el își slăbise deja foarte mult legătura cu Mine atunci când acest gând a apărut în el. Pentru că în aceeași măsură în care începuse să se îndoiască de puterea Mea, așa se ridica și conștiința propriei sale forțe, iar acum un gând greșit îl urma pe celălalt.... voința lui nu mai era în acord cu a Mea, iubirea lui s-a diminuat și s-a închis tot mai mult în fața fluxului Meu de putere de iubire.... pentru că acum pierduse și conștiința că trebuie să se hrănească mai întâi cu puterea Mea pentru a putea fi creativ și activ. Totuși, de dragul scopului pe care l-am urmărit: - de a conduce ființele care au apărut din Mine și din el spre fericirea supremă.... Nu am împiedicat niciuna dintre ființe, nici măcar pe purtătorul Meu de lumină creat în primul rând, să folosească greșit voința.... Nu am împiedicat nici o ființă să folosească greșit facultatea de a gândi. Căci toate ființele au fost create în mod liber de la Mine, iar cea mai înaltă beatitudine a ființelor constă, de asemenea, în a putea crea și lucra în cea mai deplină libertate. Iar acest lucru necesită, de asemenea, o aliniere completă la voința Mea, fără nicio constrângere. Dar dacă nici o ființă nu ar fi capabilă să gândească și să vrea altfel decât în voia Mea, atunci nici aceste ființe nu ar fi înzestrate cu liberul arbitru, care, totuși, ar aparține irevocabil unei ființe desăvârșite divin.... Și numai atunci pot vorbi despre creațiile Mele vii ca fiind "copiii Mei", când au intrat în voința Mea în deplină libertate de voință, și numai atunci li se acordă beatitudinea care presupune perfecțiunea supremă. Iar Eu nu am putut da această perfecțiune ființelor, ci ea trebuie să fie dobândită de fiecare ființă creată în mod liber consimțit....

Amin

Val der geesten - Denkvermogen - Val van Lucifer

Het is heel wat makkelijker u met de geestelijke samenhang en verbanden vertrouwd te maken die uw eigen bestaan met redenen omkleden, dan u het juiste inzicht over te brengen over de geestelijke gebeurtenissen die zich afspeelden toen Ik u allen als geestelijke wezens in het leven riep. Wat aan mijn heilsplan ten grondslag ligt was pas het gevolg van datgene wat zich tevoren in het rijk der geesten afspeelde. En het begrijpen van dit gebeuren stelt een volheid van licht voorop die u als mens op aarde nog niet bezit, zelfs wanneer u ook uw best doet te leven volgens mijn wil. Maar die geestelijke gebeurtenissen hoorden bij de vrije wilskeuze die ook alle uit mijn liefde voortgekomen wezens moesten afleggen om de hoogste voltooiing te bereiken: als vrij scheppende wezens onafhankelijk te zijn van mijn wil en toch vanuit een wil gelijk aan de mijne, met Mij te denken, te willen en te handelen. En daartoe waren ook voor deze vrije wilsbeslissing de noodzakelijke voorwaarden vereist. Het wezen moest in de diepte kunnen vallen, zoals het echter ook omgekeerd de hoogste hoogte moest kunnen bereiken. Zodra het wezen beperkt zou zijn in zijn vrijheid naar boven of naar onderen, zou ook zijn wil niet meer vrij zijn. En deze wil die zich dus vrij ontplooide, was wederom het resultaat van het denken, maar de gedachte was een van Mij uit aan het wezen toegestraalde uiting van kracht, die het wezen zelf ertoe aanzette zijn standpunt wat dat betreft te bepalen.

Het eigen denkvermogen van het wezen bestond dus daarin, een aanstraling die het trof door middel van gedachten, te verwerken, dus als het ware zich zelf met de gedachte bezig te houden, daar anders het wezen alleen maar een werkstuk van Mij uit zou zijn gebleven, wanneer mijn gedachte het dwangmatig ertoe zou hebben gebracht hetzelfde te denken. Maar Ik wilde geheel vrije schepselen buiten Mij plaatsen en gaf hun derhalve het vermogen zelf te oordelen, wat zich echter in een verschillende richting kon ontplooien.

Er zou nooit ofte nimmer van Mij een afval van Lucifer hebben kunnen plaatsvinden, wanneer hij dit vermogen niet zou hebben bezeten. Hij zou dan echter ook geen vrije geest zijn geweest, integendeel steeds slechts een marionet die volledig aan mijn wil was onderworpen. Ik moest dus deze en ook alle volgende wezens geheel van Me isoleren, ze moesten zich in een complete vrijheid verheugen en mochten op geen enkele manier worden beperkt. En zo ook moesten de hun toegestraalde gedachten net zo goed negatief of positief in praktijk kunnen worden gebracht, dat wil zeggen het wezen zelf kon in algehele overeenstemming, dus met Mij in dezelfde wil ook realiseren waartoe het door zulke gedachten werd aangespoord. Maar evenzo kon het "anders denken", dus op grond van zijn denkvermogen andere gevolgtrekkingen maken, wat echter alleen dan gebeurde, wanneer het dit denkvermogen niet meer als geschenk van Mij, veeleer als zelf ontwikkeld, bezag en dit verkeerde zelfbewustzijn een vertroebeling van zijn inzicht tot gevolg had. Wel was al het wezenlijke als zelfstandig zijnde buiten Mij geplaatst, maar in zijn oersubstantie was het liefde en deze liefde moest dus ook de band zoeken met Mij, omdat liefde tot liefde aanspoort. En zo lang was ook de wil geheel in overeenstemming met de mijne. Elk losser worden van de band met Mij uitte zich ook in het afwijken van de wil van het wezen van mijn wil, en dit had weer zijn uitwerking in een gebruiken van het denkvermogen in een verkeerde richting, omdat elke gedachte naar alle richtingen toe moest kunnen worden overwogen, daar anders de wil niet vrij zou zijn, wat echter geenszins wil zeggen dat een verkeerde gedachte van Mij zelf het wezen is toegestroomd.

Het eerste wezen, Lucifer, bevond zich in het helderste licht en het kon met Mij zelf van gedachten wisselen, het kon zijn gedachten ook verkeerd richten, maar zou ook telkens de mogelijkheid hebben gehad, Mij deze verkeerde gedachten van hem voor te leggen, zodat Ik hem zou hebben kunnen antwoorden. Maar juist die verkeerde gedachten meende hij voor Mij te kunnen verbergen en dit was al een vermindering van zijn liefde, die ook een vermindering van het licht ten gevolge had. En tot die eerste verkeerde gedachten hoorden dus ook de twijfels aan mijn macht, omdat hij Mij niet kon zien. Het inzicht dat hij zelf in het aangezicht van mijn veel te helder stralend oerlicht zou zijn vergaan hield hem niet af van het verlangen. Hij wilde dit inzicht niet accepteren en zocht er een verklaring voor in mijn machteloosheid, weer een gedachte die al een bewijs was dat hij zijn band met Mij al erg los had gemaakt toen deze gedachte in hem bovenkwam. Want in dezelfde mate dat hij aan mijn macht begon te twijfelen, verhief zich zijn eigen bewustzijn van kracht en nu volgde op de ene verkeerde gedachte de andere. Zijn wil stemde niet meer overeen met de mijne, zijn liefde nam af en hij sloot zich steeds meer af voor de krachtstroom van mijn liefde, daar hem nu ook het inzicht had verlaten dat ook hij eerst door mijn kracht moest worden gevoed om scheppend werkzaam te kunnen zijn.

Maar ter wille van het doel dat Ik nastreefde - de uit Mij en hem voortgekomen wezens te brengen tot de hoogste gelukzaligheid - verhinderde Ik ook geen van de wezens, zelfs mijn eerstgeschapen lichtdrager niet, de wil verkeerd te gebruiken. Ik verhinderde geen wezen het denkvermogen verkeerd te gebruiken. Want alle wezens waren vrij buiten Mij geplaatst en de grootste gelukzaligheid van de wezens bestaat ook daarin: in volledige vrijheid te kunnen scheppen en te werken. En dat vereist ook volledige aanpassing aan mijn wil zonder enige dwang. Maar zou geen wezen anders kunnen denken en willen dan in mijn wil, dan zouden deze wezens ook niet voorzien zijn van een vrije wil die echter onherroepelijk bij een goddelijk volmaakt wezen hoorde. En pas dan kan Ik over mijn schepselen als over mijn kinderen spreken wanneer ze in geheel vrije wil in mijn wil zijn binnengegaan en pas dan is hun een gelukzaligheid beschoren die hoogste volmaaktheid vooropstelt. En deze volmaaktheid kon Ik de wezens niet schenken, integendeel moest die door ieder geschapen wezen zelf in vrije wil worden verworven.

Amen