• Înapoi

Planul de mântuire al lui Dumnezeu.... Păcatul strămoșesc.... Căderea lui Adam.... Lucrarea de răscumpărare....

Lucrarea de răscumpărare a fost începută odată cu originea creațiilor din univers.... a început cu legarea în formă a substanței spirituale întărite, deci cu apariția unor forme materiale care, pentru moment, erau ele însele spirituale în substanța lor, iar apoi conțineau și substanțe spirituale care parcurseseră deja un anumit curs de dezvoltare. Substanța spirituală care odată căzuse de la Dumnezeu se îndepărtase atât de mult de El, încât puterea lui Dumnezeu nu o mai putea atinge și, prin urmare, a devenit imobilă și rigidă, s-a întărit în sine. Și atâta timp cât a fost în posesia adversarului lui Dumnezeu, nu și-ar fi schimbat niciodată natura. Dar planul lui Dumnezeu a fost să creeze o oportunitate pentru ca acest spirit împietrit să ajungă la o glorie care depășea cu mult fericirea anterioară.... Dumnezeu a vrut să formeze "copii" din "creaturile" Sale.... o lucrare pe care, totuși, creatura însăși trebuia să o îndeplinească. Creatura, care în voința liberă s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și de aceea a căzut la nesfârșit, a avut această posibilitate de a se ridica din nou la maturitate și, în deplină libertate de voință, a putut apoi să realizeze lucrarea de îndumnezeire.... dar a trebuit să fie ridicată din adâncuri, deoarece nu mai era capabilă să se ridice singură, deoarece nu mai avea nici o putere. Iar Dumnezeu a ajutat ființa căzută lăsând să apară creația, modelând prin voința Sa substanța spirituală împietrită în creații de diferite feluri. Și odată cu aceste creații a început răscumpărarea sau întoarcerea spiritualului la Dumnezeu. O ascensiune până la un anumit grad era acum asigurată pentru cel căzut, deoarece voința divină este decisivă în acest plan de creație, iar adversarul lui Dumnezeu nu are nici o influență asupra substanței spirituale legate în lucrările de creație. Ascensiunea ulterioară a ființei umane ar fi fost asigurată și dacă primele ființe umane ar fi trăit cu fidelitate poruncii ușoare a lui Dumnezeu și ar fi rezistat ispitelor adversarului lui Dumnezeu.... ceea ce primele ființe umane, Adam și Eva, au avut și puterea de a face.... Dar din moment ce li s-a permis să își folosească voința liberă și s-au lăsat înșelați de adversar, au eșuat și au făcut ca lucrarea de răscumpărare pentru întreaga omenire să fie mult mai dificilă decât ar fi trebuit să fie dacă și-ar fi folosit corect voința. Următoarele ființe umane erau acum considerabil slăbite de păcatul primelor ființe umane, nu mai aveau puterea de care dispuneau, purtau, ca să spunem așa, povara acestui păcat, iar adversarul lui Dumnezeu a realizat o mare lucrare: A pus în pericol scopul final ca ființele umane, spiritele originare, odată căzute, să ajungă vreodată la divinizare. Și de aceea Dumnezeu le-a adus din nou un ajutor.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, adică o ființă supremă de lumină a luat calea pământului pentru a împlini, ca ființă umană, condiția pe care primele ființe umane au lăsat-o neîmplinită și pe care au destrămat-o.... Această ființă umană a vrut să-i ajute pe toți oamenii să iasă din starea lor de slăbiciune, a vrut să le permită să ajungă din nou la divinizare. Este vorba de ființa umană Iisus, în care însăși iubirea divină a locuit.... Tatăl, care a vrut să-i ajute pe copiii săi să se elibereze de adversar și să se întoarcă la El.... El L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, o Ființă care, de asemenea, a ieșit din forța Sa creatoare și care a trebuit să ia un înveliș uman pentru a deveni un recipient pentru eternul Dumnezeu-Spirit care dorea să aducă răscumpărarea creațiilor Sale vii în această formă umană. Dar, din nou, liberul arbitru al ființei umane rămâne factorul decisiv.... Căci chiar și acum, ființa umană trebuie mai întâi să-L mărturisească pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos și să accepte ajutorul Său răscumpărător, dacă vrea să ajungă la țelul, la unirea cu Dumnezeu, la calitatea de copil al lui Dumnezeu, care este o stare de cea mai înaltă perfecțiune și beatitudine. Tot ceea ce a căzut poate ajunge la cel mai înalt nivel pentru că lucrarea răscumpărătoare a omului Iisus a dovedit că voința unei persoane poate rezista adversarului și dușmanului său de moarte, că puterea de a rezista este iubirea, pe care fiecare persoană o poate aprinde în sine.... și pentru că fiecare ființă umană nu trebuie decât să ceară ajutorul Răscumpărătorului divin pentru ca apoi să iasă și ea biruitor al morții, pentru a obține acum viața, care nu poate fi găsită decât în unirea cu Dumnezeu.... și care dovedește și eliberarea de adversarul lui Dumnezeu, care se străduiește mereu să țină tot ce este de esență în adâncuri, în starea de moarte. "Răscumpărarea" înseamnă deci "a deveni liber" de cel care a adus moartea în lume, răscumpărarea înseamnă a accepta ajutorul lui Iisus Hristos, căci fără El omul este slăbit ca urmare a păcatului originar și a păcatului progenitorilor săi, care a fost răscumpărat doar prin moartea lui Iisus Hristos pe cruce....

Amin

Il Piano di Salvezza di Dio – Il peccato primordiale – La caduta di Adamo – La Redenzione

L’Opera della Redenzione è iniziata con il sorgere delle Creazioni nel Cosmo – è cominciata con il legare la sostanza spirituale indurita nella forma – quindi con il sorgere delle forme materiali, che prima nella loro sostanza stessa erano dello spirituale e poi ospitavano in sé anche delle sostanze spirituali, che avevano già percorso un certo cammino di sviluppo. Lo spirituale una volta caduto da Dio si era talmente allontanato da Lui, che la Forza di Dio non lo toccava più e perciò è diventato immobile e rigido, si è indurito in sé stesso. E così era in possesso dell’avversario di Dio e non avrebbe mai modificato la sua consistenza. Ma il Piano di Dio consisteva nel fatto, di creare a questo spirituale indurito una possibilità, di giungere ad una Magnificenza, che supera di molto la beatitudine di un tempo. Dio voleva formare delle Sue “creature”, dei “figli”; un’Opera, che però la creatura doveva compiere da sé. La creatura ora, che si è ribellata contro Dio nella libera volontà e perciò è caduta infinitamente in basso, aveva questa possibilità, che saliva di nuovo alla maturità e nella piena libera volontà poteva svolgere l’Opera della divinizzazione. Ma doveva essere elevato dagli abissi più profondi, perché egli stesso non era più in grado di risalire, dato che non possedeva più nessuna forza. E Dio ha fornito quest’Aiuto al caduto, che ha fatto sorgere la Creazione, che Egli ha formato la sostanza spirituale indurita mediante la Sua Volontà in Creazioni di differenti generi. E con queste Creazioni dunque cominciava la Redenzione, il Rimpatrio dello spirituale a Dio. Allo spirituale era assicurato una salita fino ad un certo grado, perché in questo Piano di Creazione decide la Volontà divina, e l’avversario di Dio non ha alcuna influenza sullo spirituale legato nelle Creazioni. Anche l’ulteriore risalita sarebbe stata assicurata come uomo, se i primi uomini fossero vissuti fedeli ai facili Comandamenti di Dio ed avessero posto resistenza alle tentazioni dell’avversario di Dio, per cui i primi uomini, Adamo ed Eva, possedevano anche la forza. Ma dato che potevano usare la loro volontà e si sono lasciati sedurre dall’avversario, hanno fallito ed ora hanno reso molto più difficile l’Opera di Redenzione per l’intera umanità, di come avrebbe dovuto essere, nel giusto uso della loro volontà. Gli uomini posteri ora erano notevolmente indeboliti a causa di questo peccato dei primi uomini, non possedevano più la forza, che era a disposizione di quelli, portavano per così dire il peso di questo peccato e l’avversario di Dio aveva compiuto una grande opera: egli metteva in pericolo l’ultima meta che gli uomini, gli spiriti primordiali una volta caduti, non raggiungevano mai la divinizzazione. E per questo Dio ha portato loro un nuovo Aiuto, ha inviato il Suo Figlio sulla Terra, cioè un sublimissimo Essere di Luce cominciò il percorso sulla Terra, per compiere da Uomo le Condizioni, che i primi uomini lasciarono inadempiute, sui quali si spezzarono. Questo “Uomo” con ciò voleva aiutare tutti gli uomini ad uscire dal loro stato di debolezza, voleva di nuovo rendere loro possibile di raggiungere la divinizzazione. Era l’Uomo Gesù, nel Quale l’Amore Stesso ha preso dimora, il Padre, Che voleva aiutare i Suoi figli, di diventare liberi dall’avversario, per ritornare da Lui. Egli ha inviato Suo Figlio sulla Terra, un Essere Che era pure proceduto dalla Sua Forza creativa e che doveva prendere un involucro umano, per diventare soltanto ora un Vaso per l’Eterno Spirito Dio, Che in questa forma umana voleva portare la Redenzione alle Sue creature. Ma di nuovo rimane determinante la libera volontà dell’uomo, perché ora anche questa deve dapprima confessarsi per il divino Redentore Gesù Cristo ed accettare il Suo Aiuto liberatore, se vuole giungere alla meta, all’unificazione con Dio, alla figliolanza di Dio, che è uno stato della più sublime Perfezione e più sublime Felicità e Beatitudine. Tutto lo spirituale $$può$$ raggiungere la più sublime Altura, perché attraverso l’Opera di Redenzione dell’Uomo Gesù è stata portata la conferma, che la volontà dell’uomo può porre resistenza al suo avversario e nemico mortale, che la Forza per la resistenza è l’amore, che ogni uomo può accendere in sé. Ed ogni uomo ha soltanto bisogno di chiedere l’Assistenza del divino Redentore, per poi anche procedere come vincitore della morte, per giungere ora alla Vita, che si trova solamente nell’unificazione con Dio, e che dimostra anche la liberazione dall’avversario di Dio, che si sforza sempre soltanto di trattenere tutto l’essenziale nell’abisso, nello stato di morte.“ Redenzione” quindi significa “divenire libero” da colui, che ha portato la morte nel mondo, Redenzione significa l’accettazione dell’Aiuto di Gesù Cristo, perché senza di Lui l’uomo è debole come conseguenza del peccato Ur e del peccato dei suoi genitori Ur, che è stato soltanto estinto tramite la morte di Gesù Cristo sulla Croce.

Amen