• Înapoi

Planul de mântuire al lui Dumnezeu.... Păcatul strămoșesc.... Căderea lui Adam.... Lucrarea de răscumpărare....

Lucrarea de răscumpărare a fost începută odată cu originea creațiilor din univers.... a început cu legarea în formă a substanței spirituale întărite, deci cu apariția unor forme materiale care, pentru moment, erau ele însele spirituale în substanța lor, iar apoi conțineau și substanțe spirituale care parcurseseră deja un anumit curs de dezvoltare. Substanța spirituală care odată căzuse de la Dumnezeu se îndepărtase atât de mult de El, încât puterea lui Dumnezeu nu o mai putea atinge și, prin urmare, a devenit imobilă și rigidă, s-a întărit în sine. Și atâta timp cât a fost în posesia adversarului lui Dumnezeu, nu și-ar fi schimbat niciodată natura. Dar planul lui Dumnezeu a fost să creeze o oportunitate pentru ca acest spirit împietrit să ajungă la o glorie care depășea cu mult fericirea anterioară.... Dumnezeu a vrut să formeze "copii" din "creaturile" Sale.... o lucrare pe care, totuși, creatura însăși trebuia să o îndeplinească. Creatura, care în voința liberă s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și de aceea a căzut la nesfârșit, a avut această posibilitate de a se ridica din nou la maturitate și, în deplină libertate de voință, a putut apoi să realizeze lucrarea de îndumnezeire.... dar a trebuit să fie ridicată din adâncuri, deoarece nu mai era capabilă să se ridice singură, deoarece nu mai avea nici o putere. Iar Dumnezeu a ajutat ființa căzută lăsând să apară creația, modelând prin voința Sa substanța spirituală împietrită în creații de diferite feluri. Și odată cu aceste creații a început răscumpărarea sau întoarcerea spiritualului la Dumnezeu. O ascensiune până la un anumit grad era acum asigurată pentru cel căzut, deoarece voința divină este decisivă în acest plan de creație, iar adversarul lui Dumnezeu nu are nici o influență asupra substanței spirituale legate în lucrările de creație. Ascensiunea ulterioară a ființei umane ar fi fost asigurată și dacă primele ființe umane ar fi trăit cu fidelitate poruncii ușoare a lui Dumnezeu și ar fi rezistat ispitelor adversarului lui Dumnezeu.... ceea ce primele ființe umane, Adam și Eva, au avut și puterea de a face.... Dar din moment ce li s-a permis să își folosească voința liberă și s-au lăsat înșelați de adversar, au eșuat și au făcut ca lucrarea de răscumpărare pentru întreaga omenire să fie mult mai dificilă decât ar fi trebuit să fie dacă și-ar fi folosit corect voința. Următoarele ființe umane erau acum considerabil slăbite de păcatul primelor ființe umane, nu mai aveau puterea de care dispuneau, purtau, ca să spunem așa, povara acestui păcat, iar adversarul lui Dumnezeu a realizat o mare lucrare: A pus în pericol scopul final ca ființele umane, spiritele originare, odată căzute, să ajungă vreodată la divinizare. Și de aceea Dumnezeu le-a adus din nou un ajutor.... L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, adică o ființă supremă de lumină a luat calea pământului pentru a împlini, ca ființă umană, condiția pe care primele ființe umane au lăsat-o neîmplinită și pe care au destrămat-o.... Această ființă umană a vrut să-i ajute pe toți oamenii să iasă din starea lor de slăbiciune, a vrut să le permită să ajungă din nou la divinizare. Este vorba de ființa umană Iisus, în care însăși iubirea divină a locuit.... Tatăl, care a vrut să-i ajute pe copiii săi să se elibereze de adversar și să se întoarcă la El.... El L-a trimis pe Fiul Său pe Pământ, o Ființă care, de asemenea, a ieșit din forța Sa creatoare și care a trebuit să ia un înveliș uman pentru a deveni un recipient pentru eternul Dumnezeu-Spirit care dorea să aducă răscumpărarea creațiilor Sale vii în această formă umană. Dar, din nou, liberul arbitru al ființei umane rămâne factorul decisiv.... Căci chiar și acum, ființa umană trebuie mai întâi să-L mărturisească pe Răscumpărătorul divin Iisus Hristos și să accepte ajutorul Său răscumpărător, dacă vrea să ajungă la țelul, la unirea cu Dumnezeu, la calitatea de copil al lui Dumnezeu, care este o stare de cea mai înaltă perfecțiune și beatitudine. Tot ceea ce a căzut poate ajunge la cel mai înalt nivel pentru că lucrarea răscumpărătoare a omului Iisus a dovedit că voința unei persoane poate rezista adversarului și dușmanului său de moarte, că puterea de a rezista este iubirea, pe care fiecare persoană o poate aprinde în sine.... și pentru că fiecare ființă umană nu trebuie decât să ceară ajutorul Răscumpărătorului divin pentru ca apoi să iasă și ea biruitor al morții, pentru a obține acum viața, care nu poate fi găsită decât în unirea cu Dumnezeu.... și care dovedește și eliberarea de adversarul lui Dumnezeu, care se străduiește mereu să țină tot ce este de esență în adâncuri, în starea de moarte. "Răscumpărarea" înseamnă deci "a deveni liber" de cel care a adus moartea în lume, răscumpărarea înseamnă a accepta ajutorul lui Iisus Hristos, căci fără El omul este slăbit ca urmare a păcatului originar și a păcatului progenitorilor săi, care a fost răscumpărat doar prin moartea lui Iisus Hristos pe cruce....

Amin

BOŽJI PLAN SPASENJA.... PRVOBITNI GRIJEH.... ADAMOV PAD.... DJELO ISKUPLJENJA

Djelo Iskupljenja je započelo sa pojavljivanjem tvorevina u svemiru.... započelo je sa vezivanjem/spajanjem otvrdnute duhovne supstance u formu, time sa oblikovanjem materijalnih formi koje su najprije same bile duhovne u supstanci i zatim su također unutar njih samih pružale utočište duhovnim supstancama koje su već prošle kroz određeni stupan razvoja.

Duhovi koji su jednom napustili Boga su sebe udaljili od Njega do točke da ih Božja snaga više nije bila u stanju dodirnuti, prema tome su postali nepokretni i ukočeni, u sebi su otvrdnuli. I tijekom tog vremena oni su pripadali Božjem protivniku i ne bi nikada bili promijenili njihovu situaciju. Ali Božji Plan je bio opskrbiti ove otvrdnute duhove sa mogućnošću ostvarivanja veličanstvenog stanja koje je daleko prevazilazilo njihovo prošlo blaženstvo.... Bog je želio oblikovati Njegove 'žive tvorevine' u 'djecu'.... što je, međutim, trebalo biti ostvareno od strane samog stvorenja. Otud je stvoreno biće, koje se pobunilo protiv Boga u slobodnoj volji i posljedično tome je propalo u najdublji ponor, imalo priliku ponovno se potpuno dobrovoljno uspeti do zrelosti kako bi onda bilo sposobno ostvariti djelo deifikacije.... ali trebalo je biti izdignuto iz ponora pošto se više nije bilo sposobno uspeti samo od sebe zahvaljujući svojem potpunom nedostatku snage. I Bog je osigurao ovu pomoć za pale duhove time što je stvorio svemir, time što je kroz Njegovu volju oblikovao otvrdnutu duhovnu supstancu u mnoge različite vrste tvorevina. I sa ovim je tvorevinama započelo iskupljenje ili povratak duhova k Bogu.

Sada je palim duhovima bilo zagarantirano uspinjanje do određenog stupnja, pošto je Božanska volja odlučujući činbenik u ovom planu stvaranja i neprijatelj nema nikakvog pa ni najmanjeg utjecaja na zavezane duhovne supstance unutar stvaralačkih djela.

Čak bi stalni uzlazak kao ljudsko biće bio zagarantiran da su prva ljudska bića vjerno živjela u skladu sa laganom Božjom zapovijedi i oduprijeli se kušnjama od strane Božjeg protivnika.... za što su prva ljudska bića, Adam i Eva, zasigurno imali snagu.... Ali pošto im je bilo dozvoljeno koristiti njihovu slobodnu volju i dozvoliti da ih neprijatelj obmane, oni su podbacili i na taj način učinili djelo iskupljenja puno težim za cijelo čovječanstvo nego je to trebalo biti da su svoju volju iskoristili na pravi način. Otud su ljudi koji su slijedili bili značajno oslabljeni ovim grijehom prvih ljudskih bića, oni više nisu imali snage koji su prijašnji imali na njihovom raspolaganju i do određene mjere su nosili teret ovog grijeha, tako da je Božji protivnik ostvario veliki posao:

On je doveo u opasnost očekivanje/prospekt ljudi.... jednom palih duhova.... da ikada ostvare krajnji cilj deifikacije. I zbog toga im je Bog ponovno osigurao pomoć.... Poslao je Svoga Sina na Zemlju, to jest, uzvišeno svjetlosno biće je započelo svoj proces na Zemlji kako bi kao ljudsko biće ispunilo uvjete koje su prvi ljudi zanemarili ispuniti a što ih je uništilo.... On im je na taj način želio pomoći izbjeći njihovo stanje slabosti. On im je želio ponovno omogućiti ostvarivanje deifikacije. Bio je to čovjek Isus u Kojem se Božanska Ljubav Osobno nastanila.... Otac Koji je želio pomoći Njegovoj djeci osloboditi sebe od neprijatelja i vratiti se k Njemu.... On je poslao Svoga Sina na Zemlju, biće koje je također nastalo iz Njegove stvaralačke snage i Koje je trebalo ući u ljudsku čauru kako bi najprije postalo posuda za vječnog Božjeg Duha Koji je u toj ljudskoj formi želio donijeti spasenje Njegovim živim tvorevinama. Ali opet slobodna volja ljudskog bića ostaje odlučujuća.... Jer on je sada najprije morao priznati Božanskog Iskupitelja Isusa Krista i prihvatiti Njegovu iskupiteljsku pomoć ako je želio doseći cilj sjedinjenja sa Bogom, Sinovstva Božjeg, što je stanje najuzvišenijeg savršenstva i blaženstva. Svi pali duhovi su bili sposobni doseći najveći vrhunac, pošto je djelo Spasenja od strane čovjeka Isusa demonstriralo kako je volja ljudskog bića sposobna oduprijeti se njegovom protivniku i najvećem naprijatelju, kako je ljubav snaga otpora koju svatko može zapaliti u sebi.... i pošto svako ljudsko biće jedino treba uputiti molbu Božanskom Iskupitelju za pomoć kako bi onda također postao pobjednik nad smrću i ostvario život koji se jedino može naći u sjedinjenju sa Bogom.... i koji takođe dokazuje oslobađanje od Božjeg protivnika, koji jedino uvijek nastoji zadržati sva stvorena bića u ponoru, u stanju smrti. Otud 'iskupljenje' znači 'oslobođenje' od onog koji je donio smrt u svijet, iskupljenje znači prihvaćanje pomoći Isusa Krista, jer bez Njega je ljudsko biće slabo kao rezultat prvobitnog grijeha i grijeha njegovih pra-otaca, koji su bili jedino okajani smrću Isusa Krista na križu.

AMEN