• Înapoi

(20-a aniversare) "La început a fost Cuvântul...."

La început era Cuvântul și Cuvântul va fi în vecii vecilor. Cuvântul este revărsarea iubirii Mele, este legătura de la Mine către toate lucrurile create care, în conștiința Eu-lui lor, doresc legătura cu Mine.... Căci numai această dorință, voința de a Mă asculta, are ca rezultat capacitatea unei ființe de a se simți atinsă de puterea de iubire a Cuvântului.... Cuvântul oferă ființei dovada existenței unei alte Ființe care îi vorbește astfel.... Cuvântul a ieșit din Mine când ființa a ieșit din Mine în viață. Am dat ființei capacitatea de a auzi ceva în sine, asemeni unui cuvânt.... ca un gând format.... și care acum îi dovedea prezența unei a doua Ființe care dorea să comunice cu ea.... Numai ființa "creată" avea nevoie de Cuvântul Meu și de aceea se spune: La început a fost Cuvântul.... Eu Însumi Sunt din eternitate, însă, atâta timp cât nu exista o ființă în afara Mea, nici Cuvântul Meu nu avea nevoie să răsune: Dar ființa creată trebuia să fie abordată de Mine pentru a-i spori fericirea. Ea nu Mă putea vedea, dar trebuia să Mă poată auzi, să poată participa la gândurile Mele care, prin urmare, răsunau în ea ca "cuvinte" și care stimulau ființa însăși să gândească din nou, să își elibereze activitatea facultății de gândire și a voinței sale.... Fiindcă ființa a fost plasată în afara Mea ca fiind independentă, dar ar trebui să fie, de asemenea, capabilă să rămână în contact constant cu Mine prin schimbul de gânduri care au fost exprimate prin "Cuvânt". O iubire de nedescris M-a umplut atunci când am creat ființe care erau o imagine a Mea, iar dorința de a Mă comunica cu aceste ființe M-a determinat să Mă adresez lor și să le fac cunoscută iubirea Mea. Ca urmare, au simțit și ele legătura cu Ființa Care i-a iubit peste măsură.... Astfel, iubirea Mea sub forma Cuvântului Meu s-a revărsat în aceste ființe, iar ele au putut să-Mi întoarcă iubirea, pentru că erau produse ale iubirii Mele, astfel că ele însele erau "iubire" în natura lor fundamentală..... Astfel, ele au putut, de asemenea, să înțeleagă Cuvântul Meu și să îl întoarcă din nou. Ele au fost la fel de capabile să schimbe gânduri unele cu celălalte prin intermediul Cuvântului.... dar întotdeauna au fost mai întâi gândurile care le curgeau de la Mine sub forma Cuvântului.... Căci Cuvântul a luat naștere din Mine, Eu Însumi fiind Cuvântul din veșnicie.... Puterea atotcuprinzătoare care este iubire în Sine. Iar Cuvântul va exista pentru eternitate.... Eu sunt din eternitate.... Cuvântul a avut un început, dar va rămâne pentru eternitate, pentru că ființa pe care am creat-o nu poate dispărea și, astfel, Mă voi adresa veșnic acestei ființe și o voi face fericită, pentru că puterea Mea de iubire curge veșnic spre ființă, care o atinge și o face fericită sub forma Cuvântului Meu. Eu Însumi sunt Cuvântul și Mă dovedesc creațiilor Mele vii prin Cuvânt. Ele Mă pot auzi chiar dacă nu Mă pot vedea și pot simți că Eu Însumi Mă adresez lor.... Dumnezeul și Creatorul lor din veșnicie, a cărui infinită iubire părintească se exprimă în așa fel încât se dovedește o legătură între Creator și creat, între Tatăl și copilul Său. Iar Cuvântul va răsuna în veșnicie, căci iubirea pentru cel creat nu poate trece, și astfel și creaturile vor trăi constant această iubire.... Voi vorbi întotdeauna copiilor Mei, voi lăsa Cuvântul Meu să răsune în infinit, nu Mă voi adresa doar ființelor spirituale care stau în lumină, ci voi vorbi și oamenilor de pe Pământ care încă nu cunosc prea multe despre iubirea infinită a Tatălui pentru copiii Săi.... Atunci Mă voi folosi de o ființă umană care se unește voluntar cu Mine și care, prin urmare, Mă servește ca un instrument.... Căci toți oamenii vor ști că Eu Sunt și vor avea dovada acestui lucru sub forma Cuvântului Meu, emanația divină imprimată a iubirii..... Dar dacă ei se lasă abordați de Mine, dacă cuvântul Meu le atinge inimile, este doar rezultatul bunăvoinței, pe care nu vreau să o câștig în mod obligatoriu.... Dar oricine are bunăvoință Mă recunoaște și pe Mine Însumi în Cuvânt și oricine se lasă conștient să se adreseze Mie a primit și iluminarea Mea de iubire, care nu va rămâne niciodată fără efect..... Și binecuvântat este cel care se lasă conștient să fie abordat de Mine.... Căci el intră de bună voie în sfera Mea de iubire, iar iubirea Mea va curge neîntrerupt către el și va intra din nou în acea stare în care Mă aude mereu și mereu, pentru că s-a unit din nou intim cu Mine....

Amin

In het begin was het Woord

In het begin was het Woord en het Woord zal blijven tot in alle eeuwigheid. Het woord is het uitvloeien van mijn liefde, en is de verbinding tussen Mij en het geschapene dat van uit zijn zelfbewustzijn de verbinding met Mij wenst. Want pas deze wens, namelijk de wil Mij te horen, geeft het wezen de geschiktheid zich aangeraakt te voelen door de liefdekracht die elk woord van Mij eigen is. Want dat woord geeft het wezen het bewijs dat er een ander Wezen bestaat en dat dus tot hem spreekt. Het woord ging van Mij uit toen uit Mij wezens in het leven traden. Ik gaf daardoor het wezen de gave iets in zich te vernemen dat als woord, als gevormde gedachte, tot hem doordrong en hem de aanwezigheid van een tweede Wezen bewees dat zich aan hem wilde mededelen.

Pas het geschapene had mijn woord nodig en daarom heet het ook: in het begin was het Woord, want Ik zelf ben van eeuwigheid. Zolang buiten Mij geen wezens bestonden hoefde ook mijn woord niet te weerklinken, maar het geschapen wezen moest door Mij aangesproken worden om zijn zaligheid te verhogen. Het moest Mij kunnen horen en deel kunnen hebben aan mijn gedachten die als "woorden" in het wezen weerklonken en dit zelf weer tot denken aanspoorden, tot vrije werkzaamheid van het denkvermogen en van de wil. Het wezen werd dus zelfstandig buiten Mij geplaatst, moest echter in voortdurende verbinding met Mij kunnen blijven door het uitwisselen van gedachten die door het woord tot uitdrukking kwamen. Onzegbare liefde vervulde Mij toen Ik wezens schiep die "evenbeelden" waren van Mij zelf. En de drang Mij zelf aan die wezens te openbaren bewoog Mij hen aan te spreken en mijn liefde te tonen. Want daardoor voelden zij ook zelf de verbinding met het Wezen dat hen bovenmate liefhad. Mijn liefde vloeide dus over in deze wezens in de vorm van mijn woord. En zij konden ook mijn liefde beantwoorden want zij waren producten van mijn liefde, dus in hun oerwezen zelf liefde. Zij konden dus mijn woord begrijpen en beantwoorden, en zij waren ook bekwaam onder elkaar van gedachten te wisselen. En het waren steeds weer gedachten die hun van Mij uit in de vorm van woorden toevloeiden.

Het woord ging dus van Mij uit omdat Ik zelf dat Woord ben van eeuwigheid, de alles voortbrengende kracht die in zichzelf liefde is. En het woord zal blijven bestaan tot in alle eeuwigheid, want Ik ben van eeuwigheid. Het woord had wel een begin, maar het zal blijven bestaan tot in alle eeuwigheid omdat het wezen dat Ik schiep niet kan vergaan. Eeuwig zal Ik het zodoende aanspreken en zalig maken, doordat mijn liefdekracht het wezen voor eeuwig toestroomt, in de vorm van mijn woord aanraakt en zalig maakt. Dus ben Ik zelf dat Woord en Ik bewijs Mij zelf aan mijn schepselen door het woord, want zij kunnen Mij vernemen, ook al kunnen zij Mij niet aanschouwen. En zij kunnen ook voelen dat Ik zelf hen aanspreek, hun God en Schepper van eeuwigheid, wiens eindeloze vaderliefde op die manier tot uitdrukking komt dat er een band bestaat tussen de Schepper en het geschapene, tussen Vader en kind. Dat woord zal dus weerklinken tot in alle eeuwigheid, want de liefde tot het geschapene kan nooit vergaan.

En daarom zal het geschapene die liefde ook altijd gewaar worden, want Ik zal steeds tot mijn kinderen spreken en zal mijn woord laten horen in de gehele oneindigheid. Ik zal niet alleen de wezens aanspreken in het lichtrijk maar ook alle mensen op aarde die nog weinig weten van de oneindige liefde van de Vader tot Zijn kinderen. Daarom bedien Ik Mij van een mens die zich vrijwillig met Mij verbindt en als werktuig dient, want alle mensen moeten ervaren dat Ik besta, en moeten ook een bewijs hebben in vorm van mijn woord, in de vorm van mijn goddelijke uitstraling van liefde. Maar of zij zich door Mij laten aanspreken en of mijn woord hun harten beroert, dat is altijd pas een gevolg van de goede wil die Ik nooit zal dwingen. Wie echter die goede wil heeft zal Mij zelf ook herkennen in het woord. En wie zich bewust door Mij laat aanspreken, die heeft ook mijn liefdestraling opgenomen, en die zal niet zonder uitwerking blijven.

Amen