• Înapoi

(20-a aniversare) "La început a fost Cuvântul...."

La început era Cuvântul și Cuvântul va fi în vecii vecilor. Cuvântul este revărsarea iubirii Mele, este legătura de la Mine către toate lucrurile create care, în conștiința Eu-lui lor, doresc legătura cu Mine.... Căci numai această dorință, voința de a Mă asculta, are ca rezultat capacitatea unei ființe de a se simți atinsă de puterea de iubire a Cuvântului.... Cuvântul oferă ființei dovada existenței unei alte Ființe care îi vorbește astfel.... Cuvântul a ieșit din Mine când ființa a ieșit din Mine în viață. Am dat ființei capacitatea de a auzi ceva în sine, asemeni unui cuvânt.... ca un gând format.... și care acum îi dovedea prezența unei a doua Ființe care dorea să comunice cu ea.... Numai ființa "creată" avea nevoie de Cuvântul Meu și de aceea se spune: La început a fost Cuvântul.... Eu Însumi Sunt din eternitate, însă, atâta timp cât nu exista o ființă în afara Mea, nici Cuvântul Meu nu avea nevoie să răsune: Dar ființa creată trebuia să fie abordată de Mine pentru a-i spori fericirea. Ea nu Mă putea vedea, dar trebuia să Mă poată auzi, să poată participa la gândurile Mele care, prin urmare, răsunau în ea ca "cuvinte" și care stimulau ființa însăși să gândească din nou, să își elibereze activitatea facultății de gândire și a voinței sale.... Fiindcă ființa a fost plasată în afara Mea ca fiind independentă, dar ar trebui să fie, de asemenea, capabilă să rămână în contact constant cu Mine prin schimbul de gânduri care au fost exprimate prin "Cuvânt". O iubire de nedescris M-a umplut atunci când am creat ființe care erau o imagine a Mea, iar dorința de a Mă comunica cu aceste ființe M-a determinat să Mă adresez lor și să le fac cunoscută iubirea Mea. Ca urmare, au simțit și ele legătura cu Ființa Care i-a iubit peste măsură.... Astfel, iubirea Mea sub forma Cuvântului Meu s-a revărsat în aceste ființe, iar ele au putut să-Mi întoarcă iubirea, pentru că erau produse ale iubirii Mele, astfel că ele însele erau "iubire" în natura lor fundamentală..... Astfel, ele au putut, de asemenea, să înțeleagă Cuvântul Meu și să îl întoarcă din nou. Ele au fost la fel de capabile să schimbe gânduri unele cu celălalte prin intermediul Cuvântului.... dar întotdeauna au fost mai întâi gândurile care le curgeau de la Mine sub forma Cuvântului.... Căci Cuvântul a luat naștere din Mine, Eu Însumi fiind Cuvântul din veșnicie.... Puterea atotcuprinzătoare care este iubire în Sine. Iar Cuvântul va exista pentru eternitate.... Eu sunt din eternitate.... Cuvântul a avut un început, dar va rămâne pentru eternitate, pentru că ființa pe care am creat-o nu poate dispărea și, astfel, Mă voi adresa veșnic acestei ființe și o voi face fericită, pentru că puterea Mea de iubire curge veșnic spre ființă, care o atinge și o face fericită sub forma Cuvântului Meu. Eu Însumi sunt Cuvântul și Mă dovedesc creațiilor Mele vii prin Cuvânt. Ele Mă pot auzi chiar dacă nu Mă pot vedea și pot simți că Eu Însumi Mă adresez lor.... Dumnezeul și Creatorul lor din veșnicie, a cărui infinită iubire părintească se exprimă în așa fel încât se dovedește o legătură între Creator și creat, între Tatăl și copilul Său. Iar Cuvântul va răsuna în veșnicie, căci iubirea pentru cel creat nu poate trece, și astfel și creaturile vor trăi constant această iubire.... Voi vorbi întotdeauna copiilor Mei, voi lăsa Cuvântul Meu să răsune în infinit, nu Mă voi adresa doar ființelor spirituale care stau în lumină, ci voi vorbi și oamenilor de pe Pământ care încă nu cunosc prea multe despre iubirea infinită a Tatălui pentru copiii Săi.... Atunci Mă voi folosi de o ființă umană care se unește voluntar cu Mine și care, prin urmare, Mă servește ca un instrument.... Căci toți oamenii vor ști că Eu Sunt și vor avea dovada acestui lucru sub forma Cuvântului Meu, emanația divină imprimată a iubirii..... Dar dacă ei se lasă abordați de Mine, dacă cuvântul Meu le atinge inimile, este doar rezultatul bunăvoinței, pe care nu vreau să o câștig în mod obligatoriu.... Dar oricine are bunăvoință Mă recunoaște și pe Mine Însumi în Cuvânt și oricine se lasă conștient să se adreseze Mie a primit și iluminarea Mea de iubire, care nu va rămâne niciodată fără efect..... Și binecuvântat este cel care se lasă conștient să fie abordat de Mine.... Căci el intră de bună voie în sfera Mea de iubire, iar iubirea Mea va curge neîntrerupt către el și va intra din nou în acea stare în care Mă aude mereu și mereu, pentru că s-a unit din nou intim cu Mine....

Amin

«Au commencement était la Parole....»

Au commencement était la Parole, et la Parole existera de toute éternité. La Parole est l’émanation de Mon amour, elle est le lien entre Moi et toute créature qui – consciente d’elle-même – désire être liée à Moi. Car ce n’est que ce désir, cette volonté de M’écouter, qui entraîne l’aptitude d’un être à se sentir touché par la force aimante inhérente à la Parole. C’est la Parole qui prouve à l’être l’existence d’un Autre Qui vient lui parler.... La Parole est issue de Moi à l’instant où J’ai donné la vie à un être primordial. Je lui ai donné la capacité de percevoir en son intérieur quelque chose qui l’atteignait sous la forme de la Parole.... c'est-à-dire sous la forme d’une pensée formée.... qui lui prouvait ainsi la présence d’un deuxième Être Qui voulait communiquer avec lui.

Tout être créé à nécessité à l’origine Ma Parole, et c’est pourquoi il est écrit : «Au commencement était la Parole....». Moi-même, Je suis d’éternité, mais tant qu’il n’y avait pas d’êtres primordiaux en dehors de Moi, il n’était pas nécessaire que Ma Parole retentisse : Mais l’être primordial créé devait être approché par Moi afin de le rendre plus heureux. Il ne pouvait pas Me voir, mais il devait pouvoir M’entendre, il devait pouvoir prendre part à Mes pensées qui retentissaient donc en lui sous forme de «Paroles» et qui incitaient en même temps l’être primordial à penser par lui-même, à exercer librement son intelligence et sa volonté.... Car l’être fut extériorisé de Moi, mais il devait pouvoir rester en communication continuelle avec Moi par l’échange de pensées exprimées par «la Parole». En créant des êtres qui étaient à Mon image, J’étais rempli d’un amour indicible, et l’impulsion de M’ouvrir à ces êtres M’amenait à les aborder pour leur communiquer Mon amour. Par là, ils ressentaient le lien avec l’Être Qui les aimait outre mesure.... Donc, Mon amour, sous forme de Ma Parole, affluait dans ces êtres, et ceux-ci, de leur côté, pouvaient répondre à Mon amour, puisqu’ils étaient des produits de Mon amour, donc eux-mêmes «amour» dans leur essence originelle.... Ils pouvaient donc aussi comprendre Ma Parole et la restituer. Ils étaient également capables d’échanger entre eux par la Parole.... Mais ce n’étaient d’abord toujours que des pensées qui provenaient de Moi sous la forme de la Parole.... Car la Parole procède de Moi et Je suis Moi-même la Parole d’éternité.... Je suis La Force Qui engendre tout, la Force Qui est Amour en elle-même.

Et la Parole existera dans toute l’éternité.... Je suis d’éternité.... La Parole a eu un commencement, mais elle demeurera toute l’éternité, car l’être primordial que J’ai créé ne peut pas disparaître, et c’est donc éternellement que Je M’adresserai à cet être primordial et le rendrai heureux, parce qu’en toute éternité Ma force d’amour afflue à l’être primordial sous la forme de Ma Parole, le touche et le rend heureux. Je suis Moi-même la Parole, et par la Parole, Je Me prouve à Mes créatures. Elles peuvent M’entendre, même si elles ne peuvent pas Me voir, et elles peuvent ressentir que Je leur parle Moi-même, leur Dieu et Créateur d’éternité, dont l’infini amour paternel s’exprime de manière à prouver la liaison entre le créateur et la création, le Père et Son enfant. Et la Parole résonnera en toute éternité, car l’amour pour la création ne peut pas cesser, et donc la création reçoit continuellement cet amour....

Je parlerai toujours à Mes enfants, Je ferai résonner Ma Parole à l’univers entier, Je ne parlerai pas seulement aux êtres spirituels qui vivent dans la lumière, Je parlerai également aux hommes sur la terre qui ne savent que peu de l’amour infini du Père pour Ses enfants.... Pour cela Je Me servirai d’un être humain qui se relie à Moi de son propre gré, et ainsi il Me servira d’instrument.... Car tous les hommes doivent apprendre que JE SUIS, et en obtenir aussi une preuve sous la forme de Ma Parole, du rayonnement de l’amour divin qui forme.... Mais pour qu’il soit possible que Je leur parle, pour que Ma Parole touche leur cœur, cela doit toujours être la conséquence d’une bonne volonté, que Je ne veux pas gagner par la contrainte.... Mais celui qui a une bonne volonté, celui-là Me reconnaîtra dans la Parole, et dès qu’il se laisse approcher consciemment par Moi, il aura déjà accueilli le rayonnement de Mon amour, qui ne reste jamais sans effet.... Et bienheureux celui qui se laisse consciemment approcher par Moi.... Car de ce fait il entre volontairement dans Ma sphère d’amour, et reçoit dès ce moment l’affluence ininterrompue de Mon amour, et ainsi il atteint l’état où il M’entend sans relâche parce qu’il s’est mis en permanence dans un rapport intime avec Moi.

Amen.