• Înapoi

(20-a aniversare) "La început a fost Cuvântul...."

La început era Cuvântul și Cuvântul va fi în vecii vecilor. Cuvântul este revărsarea iubirii Mele, este legătura de la Mine către toate lucrurile create care, în conștiința Eu-lui lor, doresc legătura cu Mine.... Căci numai această dorință, voința de a Mă asculta, are ca rezultat capacitatea unei ființe de a se simți atinsă de puterea de iubire a Cuvântului.... Cuvântul oferă ființei dovada existenței unei alte Ființe care îi vorbește astfel.... Cuvântul a ieșit din Mine când ființa a ieșit din Mine în viață. Am dat ființei capacitatea de a auzi ceva în sine, asemeni unui cuvânt.... ca un gând format.... și care acum îi dovedea prezența unei a doua Ființe care dorea să comunice cu ea.... Numai ființa "creată" avea nevoie de Cuvântul Meu și de aceea se spune: La început a fost Cuvântul.... Eu Însumi Sunt din eternitate, însă, atâta timp cât nu exista o ființă în afara Mea, nici Cuvântul Meu nu avea nevoie să răsune: Dar ființa creată trebuia să fie abordată de Mine pentru a-i spori fericirea. Ea nu Mă putea vedea, dar trebuia să Mă poată auzi, să poată participa la gândurile Mele care, prin urmare, răsunau în ea ca "cuvinte" și care stimulau ființa însăși să gândească din nou, să își elibereze activitatea facultății de gândire și a voinței sale.... Fiindcă ființa a fost plasată în afara Mea ca fiind independentă, dar ar trebui să fie, de asemenea, capabilă să rămână în contact constant cu Mine prin schimbul de gânduri care au fost exprimate prin "Cuvânt". O iubire de nedescris M-a umplut atunci când am creat ființe care erau o imagine a Mea, iar dorința de a Mă comunica cu aceste ființe M-a determinat să Mă adresez lor și să le fac cunoscută iubirea Mea. Ca urmare, au simțit și ele legătura cu Ființa Care i-a iubit peste măsură.... Astfel, iubirea Mea sub forma Cuvântului Meu s-a revărsat în aceste ființe, iar ele au putut să-Mi întoarcă iubirea, pentru că erau produse ale iubirii Mele, astfel că ele însele erau "iubire" în natura lor fundamentală..... Astfel, ele au putut, de asemenea, să înțeleagă Cuvântul Meu și să îl întoarcă din nou. Ele au fost la fel de capabile să schimbe gânduri unele cu celălalte prin intermediul Cuvântului.... dar întotdeauna au fost mai întâi gândurile care le curgeau de la Mine sub forma Cuvântului.... Căci Cuvântul a luat naștere din Mine, Eu Însumi fiind Cuvântul din veșnicie.... Puterea atotcuprinzătoare care este iubire în Sine. Iar Cuvântul va exista pentru eternitate.... Eu sunt din eternitate.... Cuvântul a avut un început, dar va rămâne pentru eternitate, pentru că ființa pe care am creat-o nu poate dispărea și, astfel, Mă voi adresa veșnic acestei ființe și o voi face fericită, pentru că puterea Mea de iubire curge veșnic spre ființă, care o atinge și o face fericită sub forma Cuvântului Meu. Eu Însumi sunt Cuvântul și Mă dovedesc creațiilor Mele vii prin Cuvânt. Ele Mă pot auzi chiar dacă nu Mă pot vedea și pot simți că Eu Însumi Mă adresez lor.... Dumnezeul și Creatorul lor din veșnicie, a cărui infinită iubire părintească se exprimă în așa fel încât se dovedește o legătură între Creator și creat, între Tatăl și copilul Său. Iar Cuvântul va răsuna în veșnicie, căci iubirea pentru cel creat nu poate trece, și astfel și creaturile vor trăi constant această iubire.... Voi vorbi întotdeauna copiilor Mei, voi lăsa Cuvântul Meu să răsune în infinit, nu Mă voi adresa doar ființelor spirituale care stau în lumină, ci voi vorbi și oamenilor de pe Pământ care încă nu cunosc prea multe despre iubirea infinită a Tatălui pentru copiii Săi.... Atunci Mă voi folosi de o ființă umană care se unește voluntar cu Mine și care, prin urmare, Mă servește ca un instrument.... Căci toți oamenii vor ști că Eu Sunt și vor avea dovada acestui lucru sub forma Cuvântului Meu, emanația divină imprimată a iubirii..... Dar dacă ei se lasă abordați de Mine, dacă cuvântul Meu le atinge inimile, este doar rezultatul bunăvoinței, pe care nu vreau să o câștig în mod obligatoriu.... Dar oricine are bunăvoință Mă recunoaște și pe Mine Însumi în Cuvânt și oricine se lasă conștient să se adreseze Mie a primit și iluminarea Mea de iubire, care nu va rămâne niciodată fără efect..... Și binecuvântat este cel care se lasă conștient să fie abordat de Mine.... Căci el intră de bună voie în sfera Mea de iubire, iar iubirea Mea va curge neîntrerupt către el și va intra din nou în acea stare în care Mă aude mereu și mereu, pentru că s-a unit din nou intim cu Mine....

Amin

(20.Jahrestag) "Im Anfang war das Wort...."

Im Anfang war das Wort, und das Wort wird sein bis in alle Ewigkeit. Das Wort ist der Ausfluß Meiner Liebe, es ist die Verbindung von Mir zu allem Geschaffenen, das im Bewußtsein seines Ichs Verbindung mit Mir wünscht.... Denn erst dieser Wunsch, der Wille, Mich zu hören, zieht die Fähigkeit nach sich, daß sich ein Wesen berührt fühlt von der dem Wort-eigenen Liebekraft.... Das Wort gibt dem Wesen den Beweis von der Existenz eines anderen Wesens, Das also zu ihm spricht.... Das Wort ging von Mir aus, als aus Mir Wesenhaftes ins Leben trat. Ich gab dem Wesenhaften die Fähigkeit, in sich etwas zu vernehmen, das als Wort.... als geformter Gedanke.... zu ihm drang und das ihm nun die Anwesenheit eines zweiten Wesens bewies, Das Sich ihm mitteilen wollte.... Erst das "erschaffene" Wesenhafte benötigte Mein Wort, und darum heißt es: Im Anfang war das Wort.... Ich Selbst bin von Ewigkeit, jedoch solange außer Mir nichts Wesenhaftes war, brauchte auch Mein Wort nicht zu ertönen: Das erschaffene Wesenhafte aber sollte von Mir angesprochen werden zur Erhöhung seiner Seligkeit. Es konnte Mich nicht schauen, aber es sollte Mich hören können, es sollte Anteil nehmen können an Meinen Gedanken, die darum als "Worte" in ihnen ertönten und die das Wesenhafte selbst wieder zum Denken anregten, zu freier Tätigkeit seines Denkvermögens und seines Willens.... Denn das Wesen wurde als selbständig hinausgestellt außer Mich, sollte aber auch in steter Verbindung bleiben können mit Mir durch den Austausch von Gedanken, die durch "das Wort" zum Ausdruck kamen. Eine unsagbare Liebe erfüllte Mich, als Ich Wesen erschuf, die ein Abbild waren Meiner Selbst, und der Drang, Mich Selbst diesen Wesen mitzuteilen, bewog Mich, sie anzusprechen und ihnen Meine Liebe kundzutun. Dadurch empfanden sie auch selbst die Bindung mit dem Wesen, Das sie liebte im Übermaß.... Es floß also Meine Liebe in Form Meines Wortes in diese Wesen über, und auch sie konnten Mir Meine Liebe erwidern, denn sie waren Produkte Meiner Liebe, also selbst in ihrem Urwesen "Liebe".... Sie konnten also auch Mein Wort verstehen und es wieder zurückgeben. Sie waren ebenso befähigt, sich untereinander auszutauschen durch das Wort.... aber es waren immer erst die Gedanken, die ihnen von Mir aus in Form des Wortes zuflossen.... Denn das Wort nahm von Mir seinen Ausgang, Der Ich Selbst das Wort bin von Ewigkeit.... die alles-erzeugende Kraft, Die in Sich Liebe ist. Und das Wort wird bestehen bis in alle Ewigkeit.... Ich bin von Ewigkeit.... Das Wort hatte einen Anfang, aber es wird bleiben bis in alle Ewigkeit, denn das Wesenhafte, das Ich schuf, kann nicht vergehen, und ewig also werde Ich dieses Wesenhafte ansprechen und es beglücken damit, weil ewig auch Meine Liebekraft dem Wesenhaften zuströmt, die in Form Meines Wortes es berührt und beglückt. Ich Selbst bin das Wort, und Ich beweise Mich Meinen Geschöpfen durch das Wort. Sie können Mich hören, auch wenn sie Mich nicht zu schauen vermögen, und sie können es fühlen, daß Ich Selbst sie anspreche.... ihr Gott und Schöpfer von Ewigkeit, Dessen endlose Vaterliebe sich in der Weise zum Ausdruck bringt, daß eine Bindung bewiesen wird zwischen dem Schöpfer und dem Geschaffenen, zwischen dem Vater und Seinem Kind. Und das Wort wird ertönen in alle Ewigkeit, denn die Liebe zu dem Geschaffenen kann nicht vergehen, und also wird auch das Erschaffene ständig diese Liebe erfahren.... Ich werde immer zu Meinen Kindern sprechen, Ich werde Mein Wort ertönen lassen in der ganzen Unendlichkeit, Ich werde nicht nur die Geistwesen anreden, die im Licht stehen, Ich werde auch zu den Menschen auf der Erde sprechen, die noch wenig von der endlosen Liebe des Vaters zu Seinen Kindern wissen.... Ich werde Mich dann eines Menschen bedienen, der sich freiwillig Mir verbindet und Mir darum als Werkzeug dienet.... Denn alle Menschen sollen es erfahren, daß Ich bin, und sie sollen dafür auch einen Beweis haben in Form Meines Wortes, der geprägten göttlichen Liebeausstrahlung.... Aber ob sie sich ansprechen lassen von Mir, ob Mein Wort ihre Herzen berührt, das ist immer erst Folge eines guten Willens, den Ich nicht zwangsmäßig gewinnen will.... Wer aber den guten Willen hat, der wird auch Mich Selbst erkennen im Wort, und wer sich einmal bewußt ansprechen lässet von Mir, der hat auch Meine Liebeanstrahlung aufgenommen, die auch niemals ohne Wirkung bleiben wird.... Und selig, wer sich bewußt ansprechen lässet von Mir.... Denn dieser begibt sich freiwillig in Mein Liebebereich, und ununterbrochen strömt ihm nun auch Meine Liebe zu, und er gelangt nun wieder in jenen Zustand, daß er Mich höret stets und ständig, weil er sich wieder innig Mir verbunden hat....

Amen