• Înapoi

Ce este sufletul....

Lipsa totală de claritate prevalează încă asupra unor astfel de probleme în care intelectul uman singur nu este suficient pentru a le rezolva și în care trebuie să acționeze spiritul lui Dumnezeu, a cărui acțiune este, se recunoaște, doar rareori recunoscută. Totuși, numai El singur este în măsură să dea un răspuns clar atunci când se pun întrebări care privesc probleme nerezolvate. Dar sunt puse la îndoială și rezultatele unei astfel de activități spirituale, care, totuși, numai ele corespund adevărului. Oricare ar fi natura unei întrebări, numai răspunsul pe care Dumnezeu Însuși îl dă oamenilor prin spiritul Său va fi întotdeauna corect.... "Spiritul", însă, nu trebuie confundat cu "intelectul", căci acesta din urmă poate la fel de bine să se miște în direcție greșită.... Nu există nici o garanție că rezultatele intelectuale corespund adevărului, altfel nu ar încerca să se afirme multe opinii și puncte de vedere diferite, care toate pretind a fi adevărate, dar care au fost obținute doar prin intermediul intelectului.... Dar "spiritul" este raza care emană din Adevărul etern Însuși, care dă lumină, adică cunoașterea a ceea ce intelectul doar presupune, pentru care nu se poate produce nicio dovadă. 'Spiritul de la Dumnezeu', însă, dă cea mai deplină convingere interioară, dă o iluminare completă, chiar și fără o utilizare specială a intelectului:.... Nimeni nu va putea înțelege termenul de "suflet" în acest mod dacă nu a dobândit deja o anumită "cunoaștere spirituală", deoarece sufletul este ceva spiritual, nu este nimic pământesc-material și, prin urmare, nu poate fi explicat decât spiritual. Sufletul este fluidul care dă viață trupului, forma materială.... Sufletul este viața reală, eu-l real al ființei umane, care se ascunde într-un înveliș exterior material, care nu poate fi văzut, dar care este mereu prezent atâta timp cât o forță se exprimă în această formă exterioară. Iar ființa umană nu ar fi o ființă conștientă de Eu-l propriu dacă sufletul nu ar fi prezent în ea. Sufletul este forța care a curs cândva din Dumnezeu, pe care El a scos-o ca ceva asemănător cu o ființă în afară de Sine, căreia i-a dat o viață independentă. Iar această ființă a fost înzestrată cu liberul arbitru și cu capacitatea de a gândi..... Faptul că și de ce această esență.... sufletul.... este ascunsă în corpul uman în timpul vieții pământești este o cunoaștere în sine; dar pentru prima dată se va explica faptul că sufletul este cauza pentru care omul poate gândi, simți și vrea. Trebuie să se precizeze că sufletul este animatorul tuturor organelor, că orice activitate a trupului, orice impuls al voinței și orice senzație este o expresie a sufletului în trup, care este în sine ceva spiritual, care nu poate fi văzut cu ochiul uman și care, dacă ar putea fi văzut, ar semăna complet cu învelișul său exterior uman. Este ceea ce rămâne după moartea trupului și care poate fi văzut atunci și de astfel de suflete într-un grad de maturitate care permite vederea spirituală. Prin urmare, sufletul nu poate fi explicat niciodată ca o substanță care aparține trupului material.... el este și rămâne o substanță spirituală, deci o emanație spirituală a lui Dumnezeu, care este menită să îndeplinească un scop pe Pământ.... el este invulnerabil și nepieritor, dar se poate distinge de alte suflete prin radiația de lumină, iar scopul vieții pământești este de a crește gradul de lumină pe care altădată l-a întunecat în mod voit.... Nu este posibil să se explice esența sufletului de nimeni care întreprinde acest lucru doar într-un mod pur științific, deoarece sufletul nu este nimic tangibil care să poată fi pătruns cu ajutorul simțurilor umane, ci putere din puterea lui Dumnezeu, a cărui esență este și va rămâne la fel de insondabilă, dar care nu poate fi negată de oamenii care gândesc, la fel cum sufletul este însuși Eu-ul propriu-zis al ființei umane, care de asemenea nu poate fi definit, care este și totuși nu poate fi dovedit, care, cu siguranță, instruiește organele trupului cu privire la funcțiile lor, dar care poate exista și fără corp, în timp ce corpul fără suflet este doar materie complet lipsită de viață, chiar dacă toate organele rămân neschimbate.... Dar viața lipsește de îndată ce sufletul părăsește trupul.... ceea ce lipsește este ceea ce pune trupul în activitate, ceea ce împinge organele la funcțiile lor, ceea ce în voința liberă are un efect determinant asupra organelor gândirii și ceea ce declanșează orice impuls de voință în ființa umană.... Iar acest ceva care gândește, vrea și simte.... sufletul.... se mișcă acum în alte sfere, dar întotdeauna ca aceeași ființă care a locuit anterior în trupul uman. Și, prin urmare, el poate fi recunoscut și în împărăția de dincolo, dar pentru aceasta este necesară o anumită maturitate....

Amin

¿Qué es el alma?....

Existe una confusión completa acerca de tales problemas, donde la comprensión humana por sí sola no es suficiente, para resolverlos, y donde la mente) de Dios debe estar obrando, cuya labor rara vez es reconocido.

Pero solo Él puede dar una respuesta clara cuando se hacen preguntas acerca de problemas aún no resueltos. Pero los resultados de tal actividad mental también se dudan, pero que corresponden a la verdad. Cualquiera que sea la pregunta, siempre será correcta esta, la cual que Dios Mismo entrega al hombre mediante Su Mente....

Sin embargo, la “mente” no debe confundirse con “comprensión”, porque la comprensión también puede moverse en la dirección equivocada.... No hay garantía de que los resultados racionales correspondan a la verdad, de lo contrario no existirían tantas opiniones y aspectos intentando prevalecerse cuales reclaman toda la verdad, pero todos fueron ganados solo por la razón.... Pero la “mente” es el rayo que emana de la “Verdad Eterna Misma”, que da luz, es decir, el reconocimiento de lo que solo la comprensión supone, para lo cual no se puede hacer ninguna prueba. Pero la “Mente de Dios” da la más completa convicción interna, da la aclaración completa, incluso sin un reclamo especial de compresión....

Nadie podrá hacer que el concepto “alma” sea tan comprensible, que aún no haya adquirido un cierto “conocimiento mental”, ya que el alma es algo mental, no es nada material – terrenal y, por lo tanto, solo puede explicarse mentalmente. El alma es el fluidus que da al cuerpo, la forma material, solo la vida.... El alma es la vida real, el verdadero “Yo” del ser humano, que se esconde en una capa exterior material, que no puede ser visto, pero siempre está presente mientras una fuerza se manifieste en esta forma externa. Y el hombre no sería un ser consciente del yo si el alma no estuviera presente en él.

El alma es una Fuerza-una vez-emanada-de-Dios, la cual Él puso afuera de Sí Mismo como esencia de ser y a la cual Él dio una vida independiente. Y este ser fue dotado con libre albedrio y capacidad de pensamiento.... Eso y por qué, en la vida terrenal, este ser esencial.... el alma.... se esconde en el cuerpo humano, es un conocimiento en sí mismo; pero por primera vez debe explicarse que el alma es la causa que el hombre puede pensar, sentir y querer/desear. Debe señalarse que el alma es que da aliento a todos los órganos, que cada actividad del cuerpo, cada volición y cada sensación es la manifestación del alma en el cuerpo.... Que en sí misma es algo mental, no es algo de mirar con el ojo humano y eso.... Si pudiera verse.... Se asemeja completamente a su cubierta externa humana.

Es lo que permanece después de la muerte del cuerpo y luego puede ser visto por almas del mismo grado de madurez, que permite la visión mental. Por lo tanto, el alma nunca puede ser explicada como una sustancia cualquiera que pertenece al cuerpo material.... Es y sigue una sustancia mental, por lo tanto, la radiación mental de Dios, que debe cumplir con un propósito en la tierra.... Es invulnerable e inmortal, pero puede distinguirse de otras almas por la radiación luminosa y el propósito de la vida terrenal es aumentar el grado de luz que una vez oscureció voluntariosamente....

No es posible para ningún hombre explicando la naturaleza del alma, quien se compromete solo científicamente, porque el alma no es nada tangible, insondable para los sentidos humanos, sino fuerza del poder de Dios, cuya naturaleza también es insondable y permanecerá. Pero lo que no puede ser negado por los hombres pensantes, así como el alma, que es el “yo” real del hombre, que tampoco puede definirse, es decir, no puede probarse, que instruye bien a los órganos corporales sobre sus funciones, que, sin embargo, puede existir sin cuerpo, mientras que el cuerpo sin el alma es solo completamente materia sin vida, aunque todos los órganos aún no han cambiado....

Pero la vida se pierde tan pronto como el alma abandona el cuerpo.... Lo que falta es lo que pone al cuerpo en movimiento, lo que impulsa a los órganos a sus funciones, lo que determina la libre voluntad de los órganos pensantes y lo que cada volición desencadena en el hombre.... Y este algo, que piensa, que quiere y que siente.... el alma.... Ahora se está moviendo en otras esferas, pero siempre como el mismo ser que anteriormente habitaba el cuerpo humano. Y, por lo tanto, también puede ser reconocido también en el reino del otro mundo, pero para el cual un cierto grado de madurez es un requisito previo....

Amen