• Înapoi

Ce este sufletul....

Lipsa totală de claritate prevalează încă asupra unor astfel de probleme în care intelectul uman singur nu este suficient pentru a le rezolva și în care trebuie să acționeze spiritul lui Dumnezeu, a cărui acțiune este, se recunoaște, doar rareori recunoscută. Totuși, numai El singur este în măsură să dea un răspuns clar atunci când se pun întrebări care privesc probleme nerezolvate. Dar sunt puse la îndoială și rezultatele unei astfel de activități spirituale, care, totuși, numai ele corespund adevărului. Oricare ar fi natura unei întrebări, numai răspunsul pe care Dumnezeu Însuși îl dă oamenilor prin spiritul Său va fi întotdeauna corect.... "Spiritul", însă, nu trebuie confundat cu "intelectul", căci acesta din urmă poate la fel de bine să se miște în direcție greșită.... Nu există nici o garanție că rezultatele intelectuale corespund adevărului, altfel nu ar încerca să se afirme multe opinii și puncte de vedere diferite, care toate pretind a fi adevărate, dar care au fost obținute doar prin intermediul intelectului.... Dar "spiritul" este raza care emană din Adevărul etern Însuși, care dă lumină, adică cunoașterea a ceea ce intelectul doar presupune, pentru care nu se poate produce nicio dovadă. 'Spiritul de la Dumnezeu', însă, dă cea mai deplină convingere interioară, dă o iluminare completă, chiar și fără o utilizare specială a intelectului:.... Nimeni nu va putea înțelege termenul de "suflet" în acest mod dacă nu a dobândit deja o anumită "cunoaștere spirituală", deoarece sufletul este ceva spiritual, nu este nimic pământesc-material și, prin urmare, nu poate fi explicat decât spiritual. Sufletul este fluidul care dă viață trupului, forma materială.... Sufletul este viața reală, eu-l real al ființei umane, care se ascunde într-un înveliș exterior material, care nu poate fi văzut, dar care este mereu prezent atâta timp cât o forță se exprimă în această formă exterioară. Iar ființa umană nu ar fi o ființă conștientă de Eu-l propriu dacă sufletul nu ar fi prezent în ea. Sufletul este forța care a curs cândva din Dumnezeu, pe care El a scos-o ca ceva asemănător cu o ființă în afară de Sine, căreia i-a dat o viață independentă. Iar această ființă a fost înzestrată cu liberul arbitru și cu capacitatea de a gândi..... Faptul că și de ce această esență.... sufletul.... este ascunsă în corpul uman în timpul vieții pământești este o cunoaștere în sine; dar pentru prima dată se va explica faptul că sufletul este cauza pentru care omul poate gândi, simți și vrea. Trebuie să se precizeze că sufletul este animatorul tuturor organelor, că orice activitate a trupului, orice impuls al voinței și orice senzație este o expresie a sufletului în trup, care este în sine ceva spiritual, care nu poate fi văzut cu ochiul uman și care, dacă ar putea fi văzut, ar semăna complet cu învelișul său exterior uman. Este ceea ce rămâne după moartea trupului și care poate fi văzut atunci și de astfel de suflete într-un grad de maturitate care permite vederea spirituală. Prin urmare, sufletul nu poate fi explicat niciodată ca o substanță care aparține trupului material.... el este și rămâne o substanță spirituală, deci o emanație spirituală a lui Dumnezeu, care este menită să îndeplinească un scop pe Pământ.... el este invulnerabil și nepieritor, dar se poate distinge de alte suflete prin radiația de lumină, iar scopul vieții pământești este de a crește gradul de lumină pe care altădată l-a întunecat în mod voit.... Nu este posibil să se explice esența sufletului de nimeni care întreprinde acest lucru doar într-un mod pur științific, deoarece sufletul nu este nimic tangibil care să poată fi pătruns cu ajutorul simțurilor umane, ci putere din puterea lui Dumnezeu, a cărui esență este și va rămâne la fel de insondabilă, dar care nu poate fi negată de oamenii care gândesc, la fel cum sufletul este însuși Eu-ul propriu-zis al ființei umane, care de asemenea nu poate fi definit, care este și totuși nu poate fi dovedit, care, cu siguranță, instruiește organele trupului cu privire la funcțiile lor, dar care poate exista și fără corp, în timp ce corpul fără suflet este doar materie complet lipsită de viață, chiar dacă toate organele rămân neschimbate.... Dar viața lipsește de îndată ce sufletul părăsește trupul.... ceea ce lipsește este ceea ce pune trupul în activitate, ceea ce împinge organele la funcțiile lor, ceea ce în voința liberă are un efect determinant asupra organelor gândirii și ceea ce declanșează orice impuls de voință în ființa umană.... Iar acest ceva care gândește, vrea și simte.... sufletul.... se mișcă acum în alte sfere, dar întotdeauna ca aceeași ființă care a locuit anterior în trupul uman. Și, prin urmare, el poate fi recunoscut și în împărăția de dincolo, dar pentru aceasta este necesară o anumită maturitate....

Amin

Was ist die Seele....

Völlige Unklarheit herrscht noch über solche Probleme, wo der Menschenverstand allein nicht ausreicht, um sie zu lösen, und wo der Geist Gottes am Werk sein muß, dessen Wirken zwar selten nur anerkannt wird. Er allein aber vermag eine klare Antwort zu geben, wenn Fragen gestellt werden, die ungelöste Probleme betreffen. Aber auch die Ergebnisse solchen Geistwirkens werden angezweifelt, die jedoch allein der Wahrheit entsprechen. Welcher Art nun auch eine Frage sein mag, immer wird allein die Antwort richtig sein, die Gott Selbst durch Seinen Geist den Menschen gibt.... "Geist" aber ist nicht mit "Verstand" zu verwechseln, denn der Verstand kann ebensogut auch in falscher Richtung sich bewegen.... Es ist keine Garantie gegeben, daß verstandesmäßige Ergebnisse der Wahrheit entsprechen, ansonsten nicht vielerlei Meinungen und Ansichten sich durchzusetzen suchten, die alle Anspruch auf Wahrheit erheben, alle aber nur durch den Verstand gewonnen wurden.... Der "Geist" aber ist der Strahl, der von der ewigen Wahrheit Selbst ausgeht, der Licht gibt, d.h. Erkenntnis dessen, was der Verstand nur annimmt, wofür sich keine Beweise erbringen lassen. Der "Geist aus Gott" aber gibt vollste innere Überzeugung, er gibt lückenlose Aufklärung, auch ohne besondere Anspruchnahme des Verstandes:.... Keinem Menschen wird der Begriff "Seele" so faßlich gemacht werden können, der nicht schon ein bestimmtes "geistiges Wissen" sich erworben hat, denn die Seele ist etwas Geistiges, sie ist nichts Irdisch-Materielles und kann daher auch nur geistig erklärt werden. Die Seele ist das Fluidum, das dem Körper, der materiellen Form, erst das Leben gibt.... Die Seele ist das eigentliche Leben, das eigentliche Ich des Menschen, das sich in einer materiellen Außenhülle birgt, das nicht gesehen werden kann, aber stets vorhanden ist, solange sich eine Kraft in dieser Außenform äußert. Und es wäre der Mensch kein Ich-bewußtes Wesen, wenn die Seele in ihm nicht vorhanden wäre. Die Seele ist Einstmals-aus-Gott-ausgeströmte Kraft, die Er als etwas Wesenhaftes herausstellte außer Sich, dem Er ein selbständiges Leben gab. Und dieses Wesen war ausgestattet mit freiem Willen und Denkfähigkeit.... Daß und warum sich nun im Erdenleben dieses Wesenhafte.... die Seele.... im menschlichen Körper birgt, ist ein Wissen für sich; doch erstmalig soll erklärt werden, daß also die Seele die Ursache ist, daß der Mensch denken, fühlen und wollen kann. Es soll herausgestellt werden, daß die Seele der Beleber aller Organe ist, daß jede Tätigkeit des Körpers, jede Willensregung und jegliche Empfindung Äußerung der im Körper sich befindlichen Seele ist.... die wohl an sich etwas Geistiges, mit menschlichem Auge nicht zu Schauendes ist und die.... wenn sie geschaut werden könnte.... völlig ihrer menschlichen Außenhülle gleicht. Sie ist das, was nach dem Leibestode bestehenbleibt und dann auch geschaut werden kann von ebensolchen Seelen in einem Reifegrad, der das geistige Schauen zuläßt. Es kann also die Seele niemals erklärt werden als irgendwelche dem materiellen Körper zugehörige Substanz.... sie ist und bleibt geistige Substanz, also geistige Ausstrahlung Gottes, die auf Erden einen Zweck erfüllen soll.... Sie ist unverletzlich und unvergänglich, kann sich aber von anderen Seelen unterscheiden durch die Lichtstrahlung, und der Zweck des Erdenlebens ist, den Lichtgrad zu erhöhen, den sie einstmals eigenwillig verdunkelte.... Es ist keinem Menschen möglich, das Wesen der Seele zu erklären, der nur rein wissenschaftlich dies unternimmt, weil die Seele nichts Greifbares, mit menschlichen Sinnen Ergründbares ist, sondern Kraft aus der Kraft Gottes, Dessen Wesen gleichfalls unergründbar ist und bleiben wird, Der aber von denkenden Menschen nicht geleugnet werden kann, wie auch die Seele das eigentliche Ich des Menschen ist, das auch nicht definiert werden kann, das ist und doch nicht bewiesen werden kann, das den körperlichen Organen wohl ihre Funktionen anweiset, das aber auch bestehen kann ohne den Körper, während der Körper ohne die Seele nur völlig leblose Materie ist, wenngleich alle Organe noch unverändert sind.... Aber es fehlt das Leben, sowie die Seele den Körper verläßt.... es fehlt das, was den Körper in Tätigkeit versetzt, was die Organe antreibt zu ihren Funktionen, was im freien Willen bestimmend einwirkt auf die Denkorgane und was jede Willensregung im Menschen auslöst.... Und dieses denkende, wollende und fühlende Etwas.... die Seele.... bewegt sich nun in anderen Sphären, doch immer als das gleiche Wesen, das den menschlichen Körper zuvor bewohnte. Und es kann darum auch erkannt werden im jenseitigen Reich, wozu aber ein bestimmter Reifegrad Voraussetzung ist....

Amen