• Înapoi

Frica de moarte.... Privind înainte în împărăția spirituală....

Moartea spirituală este mult mai cumplită decât moartea pământească. Și de moartea spirituală se tem inconștient oamenii care se tem de moartea lor fizică, pentru că se tem de ceea ce se va întâmpla cu ei după moartea lor fizică.... o teamă care poate afecta chiar persoana care nu crede în supraviețuirea după moarte.... Sufletul este cel care simte că se află într-o stare mizerabilă și care transferă această conștientizare sub formă de teamă către trup, care, prin urmare, se opune morții atât timp cât îi este posibil să o facă. Teama de moarte este o recunoaștere involuntară a imaturității mentale, deoarece omului îi lipsește orice cunoaștere și, prin urmare, și încrederea în mila lui Dumnezeu, speranța unui ajutor care i s-ar acorda totuși în orice moment dacă ar cere ajutor. El se află într-o noapte completă și se teme inconștient de o noapte și mai adâncă, spre care se îndreaptă. Un suflet matur își așteaptă ultimul ceas în deplină pace, tânjește după eliberarea din învelișul său trupesc, se predă Celui în care crede și se încredințează Lui și harului Său. Și, adesea, acestor suflete li se va permite să arunce o privire în împărăția care le așteaptă înainte de a muri și să deschidă ochii radianți de fericire pentru ca apoi să îi închidă pentru totdeauna și să fugă din trupul lor în împărăția pe care au văzut-o. Frica de moarte este un semn clar al stării sufletului, iar astfel de suflete au nevoie de mult ajutor din partea semenilor, pentru a se trezi totuși în ultima clipă și a se îndrepta spre Cel care vrea și poate să-i ajute.... O rugăciune tăcută și sinceră către Iisus Hristos poate fi înălțată de oricine care asistă la lupta unui suflet cu moartea și cu frica, dacă vrea să ajute acest suflet să-și găsească pacea interioară.... Pentru că acel suflet va simți acest ajutor și va apuca ultima linie de salvare, și va fi purtat de dragostea semenilor săi atunci când va părăsi trupul.... la Iisus Hristos, care nu-și închide urechea la o rugăciune sinceră de ajutor. Din acest motiv, oamenii ar trebui să aibă o grijă deosebită față de cei care se tem de moarte și care mărturisesc astfel că sunt încă departe de lumină, de cunoașterea corectă și, prin urmare, și de Dumnezeu.... Teama lor de moarte dovedește că au nevoie de ajutor, altfel ar fi plini de o pace fericită atunci când simt că se apropie ora plecării lor de pe acest Pământ. Și este o lucrare de cea mai mare milă și iubire să acordați ajutor unui suflet neliniștit, care acum nu poate consta decât în a-L chema pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos pentru ca El să aibă milă de acel suflet. Această rugăminte plină de iubire va fi ascultată și poate fi salvarea sufletului pentru ca acesta să fie protejat de noaptea întunecată....

Amin

De angst om te sterven - Het van tevoren schouwen in het geestelijke rijk

De geestelijke dood is veel verschrikkelijker dan de aardse dood. Het is de geestelijke dood welke de mensen die angst hebben voor de lichamelijke dood onbewust vrezen. Want het is de angst wat er na de lichamelijke dood van hen terecht zal komen. Een angst die juist die mens overvalt die niet aan een voortleven na de dood gelooft. Het is de ziel die voelt dat zij in een armzalige toestand is, en die dit bewustzijn als angst op het lichaam overdraagt, dat zich daarom tegen het sterven verweert zolang het hem mogelijk is.

De angst voor de dood is een ongewild toegeven van de onrijpheid van de ziel, want het ontbreekt die mens aan elke kennis en daarom aan een vertrouwen op Gods barmhartigheid, de hoop op hulp, die haar toch te allen tijde zou worden verleend als zij om hulp zou vragen. Zij bevindt zich in een volslagen duister en vreest onbewust een nog diepere nacht, die zij tegemoet gaat. Een uitgerijpte ziel zal haar laatste uur volkomen rustig verwachten. Zij verlangt naar de bevrijding uit haar lichamelijk omhulsel. Zij geeft zich over aan Hem in wie zij gelooft, en beveelt zich in Hem en Zijn genade aan. En vaak mogen deze zielen reeds vóór hun dood een blik werpen in het rijk dat hen wacht. En stralend van geluk openen zij de ogen, om ze dan voor altijd te sluiten en hun lichaam te ontvluchten, om binnen te gaan in het rijk dat zij mochten aanschouwen. De angst voor de dood is een duidelijk teken in welke gesteldheid de ziel zich bevindt. Aan zulke zielen moet veel hulp verleend worden van de kant van de medemensen, opdat zij nog in de laatste minuut ontwaken en zich tot die Ene wenden, die hen helpen wil en kan.

Een ieder kan een innig, stil gebed tot Jezus Christus laten opstijgen als hij met een ziel meeleeft die in angst met de dood worstelt, en die hij helpen wil innerlijke rust te vinden. Want deze ziel zal die hulp gewaarworden en het laatste redmiddel aangrijpen. En zij wordt, als zij haar lichaam verlaat, door de liefde van de medemens naar Jezus Christus gedragen, die Zijn oor niet sluit voor een innig gebed om hulp. Daarom moeten de mensen zich in het bijzonder ontfermen over hen die angst hebben te sterven, want door die angst bekennen zij dat zij nog ver afstaan van het licht, van het juiste inzicht en daarom ook van God. De angst voor de dood bewijst dat zij hulp nodig hebben, anders zou een zalige rust hen vervullen als zij het uur van scheiden van deze aarde aan voelen komen.

En het is een werk van zeer grote barmhartigheid en liefde om een bange ziel bijstand te verlenen, die nu alleen nog daarin kan bestaan dat de Redder Jezus Christus zelf wordt aangeroepen opdat Hij zich over deze ziel moge ontfermen. En deze liefdevolle smeekbede zal gehoord worden en kan voor de ziel haar redding betekenen, zodat zij gespaard blijft voor de duistere nacht.

Amen