• Înapoi

Frica de moarte.... Privind înainte în împărăția spirituală....

Moartea spirituală este mult mai cumplită decât moartea pământească. Și de moartea spirituală se tem inconștient oamenii care se tem de moartea lor fizică, pentru că se tem de ceea ce se va întâmpla cu ei după moartea lor fizică.... o teamă care poate afecta chiar persoana care nu crede în supraviețuirea după moarte.... Sufletul este cel care simte că se află într-o stare mizerabilă și care transferă această conștientizare sub formă de teamă către trup, care, prin urmare, se opune morții atât timp cât îi este posibil să o facă. Teama de moarte este o recunoaștere involuntară a imaturității mentale, deoarece omului îi lipsește orice cunoaștere și, prin urmare, și încrederea în mila lui Dumnezeu, speranța unui ajutor care i s-ar acorda totuși în orice moment dacă ar cere ajutor. El se află într-o noapte completă și se teme inconștient de o noapte și mai adâncă, spre care se îndreaptă. Un suflet matur își așteaptă ultimul ceas în deplină pace, tânjește după eliberarea din învelișul său trupesc, se predă Celui în care crede și se încredințează Lui și harului Său. Și, adesea, acestor suflete li se va permite să arunce o privire în împărăția care le așteaptă înainte de a muri și să deschidă ochii radianți de fericire pentru ca apoi să îi închidă pentru totdeauna și să fugă din trupul lor în împărăția pe care au văzut-o. Frica de moarte este un semn clar al stării sufletului, iar astfel de suflete au nevoie de mult ajutor din partea semenilor, pentru a se trezi totuși în ultima clipă și a se îndrepta spre Cel care vrea și poate să-i ajute.... O rugăciune tăcută și sinceră către Iisus Hristos poate fi înălțată de oricine care asistă la lupta unui suflet cu moartea și cu frica, dacă vrea să ajute acest suflet să-și găsească pacea interioară.... Pentru că acel suflet va simți acest ajutor și va apuca ultima linie de salvare, și va fi purtat de dragostea semenilor săi atunci când va părăsi trupul.... la Iisus Hristos, care nu-și închide urechea la o rugăciune sinceră de ajutor. Din acest motiv, oamenii ar trebui să aibă o grijă deosebită față de cei care se tem de moarte și care mărturisesc astfel că sunt încă departe de lumină, de cunoașterea corectă și, prin urmare, și de Dumnezeu.... Teama lor de moarte dovedește că au nevoie de ajutor, altfel ar fi plini de o pace fericită atunci când simt că se apropie ora plecării lor de pe acest Pământ. Și este o lucrare de cea mai mare milă și iubire să acordați ajutor unui suflet neliniștit, care acum nu poate consta decât în a-L chema pe Însuși Mântuitorul Iisus Hristos pentru ca El să aibă milă de acel suflet. Această rugăminte plină de iubire va fi ascultată și poate fi salvarea sufletului pentru ca acesta să fie protejat de noaptea întunecată....

Amin

Angst vor Sterben.... Schauen ins geistige Reich zuvor....

Der geistige Tod ist weit entsetzlicher als der irdische Tod. Und der geistige Tod ist es, den die Menschen unbewußt fürchten, die Angst vor ihrem Leibestode haben, denn es ist die Angst davor, was nach dem Leibestode aus ihnen wird.... eine Angst, die ebenden Menschen befallen kann, der nicht an ein Fortleben nach dem Tode glaubt.... Es ist die Seele, die es fühlt, in einem armseligen Zustand zu sein, und die dieses Bewußtsein als Angst auf den Körper überträgt, der sich darum wehret gegen ein Hinscheiden, solange es ihm möglich ist. Die Angst vor dem Tode ist ein ungewolltes Eingeständnis der seelischen Unreife, denn es fehlt dem Menschen jegliche Erkenntnis und darum auch die Zuversicht an die Erbarmung Gottes, die Hoffnung auf eine Hilfe, die ihr doch jederzeit geleistet würde, wenn sie um Hilfe rufen würde. Sie ist in völliger Nacht und fürchtet unbewußt eine noch tiefere Nacht, der sie entgegengeht. Eine ausgereifte Seele erwartet in völliger Ruhe ihre letzte Stunde, sie sehnt sich nach der Befreiung aus ihrer leiblichen Hülle, sie gibt sich Dem hin, an Den sie glaubt, und empfiehlt sich Ihm und Seiner Gnade. Und oft werden solche Seelen schon vor ihrem Tode einen Blick tun dürfen in das Reich, das sie erwartet, und glückstrahlend die Augen öffnen, um sie dann für immer zu schließen und ihrem Körper zu entfliehen in das Reich, das sie geschaut haben. Die Angst vor dem Tode ist ein deutliches Zeichen, in welcher Verfassung die Seele steckt, und solchen Seelen muß viel Hilfe geleistet werden von seiten der Mitmenschen, daß sie noch in letzter Minute erwachen und sich an den Einen wenden, Der ihnen helfen will und helfen kann.... Ein stilles, inniges Gebet zu Jesus Christus kann jeder aufsteigen lassen, der einer Seele Todesringen und Angst miterlebt, wenn er dieser Seele zur inneren Ruhe verhelfen will.... Denn jene Seele wird diese Hilfe spüren und den letzten Rettungsanker ergreifen, und sie wird von der Liebe des Mitmenschen getragen, wenn sie den Körper verläßt.... hin zu Jesus Christus, Der Sein Ohr nicht verschließet einem innigen Gebet um Hilfe. Darum sollen sich die Menschen derer ganz besonders annehmen, die sich fürchten vor dem Sterben und die dadurch bekennen, daß sie noch weitab stehen vom Licht, von der rechten Erkenntnis und darum auch von Gott.... Die Todesangst beweiset, daß sie Hilfe benötigen, ansonsten eine selige Ruhe sie erfüllen würde, wenn sie die Stunde ihres Abscheidens von dieser Erde herankommen fühlen. Und es ist ein Werk größter Barmherzigkeit und Liebe, einer bangenden Seele Beistand zu gewähren, der nun nur noch darin bestehen kann, daß der Retter Jesus Christus Selbst angerufen wird, daß Er Sich jener Seele erbarmen möge. Dieser liebende Bittruf wird gehört werden, und er kann der Seele Rettung sein, daß sie bewahrt bleibt vor finsterster Nacht....

Amen