• Înapoi

"Nimeni nu vine la Tatăl...."

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.... Cât de extrem de importante sunt aceste cuvinte explică și necesitatea de a-i conduce la credința în Iisus Hristos pe oamenii care încă nu Îl posedă sau de a-i îndemna la o credință vie acolo unde cunoașterea lui Iisus Hristos există deja. Căci nu poate veni la Mine nimeni care nu Mă recunoaște pe Mine Însumi în Iisus Hristos.... Pentru că există oameni care pretind că cred într-un "Dumnezeu" pentru că El se dovedește prin tot ceea ce înconjoară ființa umană, dar care nu vor să-l accepte pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, dar nu se consideră necredincioși. Cu toate acestea, acești oameni sunt încă atât de îndepărtați de Dumnezeul și Creatorul lor, nu au intrat încă în contact mai strâns cu Mine și, prin urmare, nu au putut deveni luminați în gândirea lor. Dar ei sunt încă împovărați de păcatul apostaziei lor trecute față de Mine, iar acest păcat îi înlănțuie de adversarul Meu, ei nu vor scăpa de el fără Iisus Hristos. Dar foarte puțini oameni știu despre acest păcat al fostei lor îndepărtări de Mine și, prin urmare, nu sunt conștienți de semnificația lui Iisus și a actului Său de mântuire. În măsura în care oamenii cunosc învățăturile Evangheliei, în măsura în care cunosc cuvintele pe care Iisus le-a rostit pe Pământ, ar putea să se gândească și la aceste cuvinte: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine". Și dacă ei doar ar dori cu sinceritate informații despre acest lucru, cu siguranță le-ar primi, iar gândul la aceste cuvinte cu siguranță că nu-l vor lăsa apoi să plece din nou.... Nu există decât o singură cale spre Mine prin Iisus Hristos, deoarece răscumpărarea vinovăției păcatului trebuie să o fi precedat pentru a fi acceptată de Mine.... Fără răscumpărarea prin Iisus Hristos nu se poate apropia de Mine nicio ființă care a devenit păcătoasă de bună voie. Aceasta este o lege pe care nici măcar dragostea Mea infinită nu o poate anula. Și nici o ființă umană nu va simți în inima sa o certitudine deplină față de Dumnezeul pe care Îl recunoaște cu siguranță, dar mai mult cu vorbe sau cu gânduri superficiale, căci o reflecție serioasă i-ar spune emoțional că nu se află într-o relație corectă cu Dumnezeul său și Creatorul veșniciei.... Nu se va încredința niciodată Mie ca un copil Tatălui, ci doar va crede că există un Dumnezeu, dar nu va stabili o legătură strânsă cu Mine, ceea ce presupune iubire.... Căci iubirea îi luminează și spiritul, iubirea i-ar ascuți vederea spirituală.... Iubirea l-ar lăsa să pună întrebări, dar nu să facă o afirmație care este eronată. O neliniște ușoară va veni peste fiecare om care se complace în gânduri spirituale și care nu a găsit încă contactul cu Iisus Hristos.... Calea suferinței și moartea pe cruce nu-i vor rămâne necunoscute, (25.6.1956) din când în când va intra în vorbă cu semenii săi sau își va aminti de Iisus Hristos prin ei, căci din când în când îi îndrept gândurile spre ființa umană Iisus, Care a umblat pe Pământ și a cunoscut un sfârșit dureros.... Chiar dacă nu-L mărturisește încă, el este conștient de viața pământească a lui Iisus și Eu Însumi Mă aduc în amintirea lui Iisus Hristos. Iar acceptarea sau respingerea omului va fi, de asemenea, în funcție de gradul său de iubire.... Acolo unde se află iubirea, Eu Însumi voi pune stăpânire pe om și rezistența sa va scădea constant, iar în final, Iisus îi va apărea într-o cu totul altă lumină decât la început, când era încă plin de rezistență. Dar dacă nu se lasă învățat, dacă voința sa este încă potrivnică în ceasul morții, atunci nu se poate aștepta la beatitudine în împărăția spirituală, atunci, în ciuda unui mod de viață corect, nu poate fi acceptat decât în tărâmul în care locuiesc toți cei care îl neagă pe Hristos, pentru că nu s-a lăsat răscumpărat pe Pământ și intră în împărăția spirituală legat.... Dar el își poate găsi totuși Mântuitorul și Răscumpărătorul divin și acolo.... Și acesta, la rândul său, este un mare har din partea Mea, că Eu îi întâlnesc și în împărăția spirituală pe toți cei care M-au respins până acum, că aud fiecare chemare care Îmi este trimisă ca Mântuitor și acum îl iau de mână pe cel chemat și îl conduc din acel tărâm în tărâmul Meu divin.... căci Eu încă mai aduc înapoi din adâncuri, dacă sunt recunoscut.... dacă un suflet L-a găsit pe Iisus Hristos, pe Care L-a respins pe Pământ și fără de Care, totuși, nu poate ajunge la țintă. Împărăția luminii este închisă pentru orice suflet atâta timp cât Iisus Hristos nu-i deschide poarta, ceea ce presupune însă recunoașterea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii. De aceea, omul Iisus a rostit cuvintele: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine". Pentru că Eu Însumi le-am vorbit prin omul Iisus, Eu Însumi am vrut să fiu recunoscut în El, care Mi-a servit doar ca înveliș pentru timpul umblării pământești...., dar pe care l-am păstrat și în împărăția spirituală pentru a putea fi un Dumnezeu vizibil pentru toate creațiile Mele vii, care, la urma urmei, a fost spirit din veșnicie până în veșnicie.... și, ca atare, nu putea fi văzut de ființele create. Pentru a putea fi un Dumnezeu vizibil pentru voi, oamenii, am ales o formă pentru Mine Însumi și am realizat actul de mântuire în această formă. Astfel, trebuie să recunoașteți și voi forma în care M-am adăpostit și atunci veți fi luat deja calea cea bună către Mine, Tatăl vostru din eternitate.... Dar fără Iisus Hristos nu puteți ajunge la Mine în veșnicie, căci fără Iisus Hristos adversarul Meu nu vă va elibera, deoarece îi aparțineți încă prin voința voastră....

Amin

"Niemand komt tot de Vader…. "

"Niemand komt tot de Vader dan door Mij". Hoe buitengewoon belangrijk deze woorden zijn wordt ook verklaard door de noodzaak die mensen tot het geloof in Jezus Christus te brengen, die dat geloof nog niet bezitten, of tot een levend geloof aan te sporen bij wie de kennis over Jezus Christus reeds aanwezig is. Want niemand kan tot Mij komen die niet in Jezus Christus Mijzelf erkent. Er zijn wel mensen die voorwenden in een God te geloven omdat Hij zich bewijst in alles wat de mens omringt, die echter Jezus als Christus niet willen aannemen als "Zoon van God" en "Verlosser der Wereld", en toch zichzelf niet voor ongelovig houden. Maar deze mensen staan nog ver van hun God en Schepper af. Zij zijn met Mij nog geen nauwe band aangegaan en konden daarom ook nog niet in hun denken verlicht worden. Op hen drukt nog de zonde dat ze zich eens van Mij hebben afgewend en door deze zonde zijn zij nog aan mijn tegenstander gebonden, maar zij kunnen zonder Jezus Christus niet van hem bevrijd worden. Maar zeer weinig mensen hebben weet van deze zonde van de vroegere afval van Mij, en daarom is men zich de betekenis van Jezus en Zijn verlossingswerk ook niet bewust.

Voor zover nu de leringen van het evangelie bij de mensen bekend zijn en voor zover zij bekend zijn met de woorden die Jezus op de aarde heeft gesproken, zouden zij ook kunnen nadenken over de woorden: "Niemand komt tot de Vader dan door Mij". En zouden zij serieuze opheldering daarover verlangen, dan zouden zij deze ook zeker ontvangen. En de gedachte aan deze woorden zal hen dan ook zeker niet meer loslaten. Er is alleen maar één weg tot Mij mogelijk, namelijk door Jezus Christus, omdat de kwijtschelding van de zondeschuld moet zijn voorafgegaan om door Mij aangenomen te kunnen worden.

Zonder de verlossing door Jezus Christus kan geen wezen dat in vrije wil zondig werd, Mij naderen. Dit is een wet die ook mijn eindeloze liefde niet teniet kan doen. En geen mens zal zich in zijn hart geheel zeker voelen tegenover God, als hij Die wel erkent, maar meer met woorden of oppervlakkige gedachten. Want een ernstig nadenken zou hem toch gevoelsmatig laten weten dat hij niet in de juiste verhouding staat tegenover zijn God en Schepper van eeuwigheid. Hij zal zich nooit aan Mij toevertrouwen, zoals een kind aan zijn vader. Hij zal alleen geloven dat er een God bestaat, echter niet de nauwe verbinding met Mij tot stand brengen, die de liefde voorop stelt. Want de liefde verlicht ook zijn geest. De liefde zou zijn geestelijk oog scherpen. De liefde zou hem vragen doen stellen, niet echter iets laten beweren wat onjuist is.

Een lichtelijk onbehagen zal over ieder mens komen die zich overgeeft aan geestelijke gedachten en nog niet met Jezus Christus in contact is getreden. Voor hem zullen de lijdensweg en de kruisdood niet onbekend blijven. Hij zal steeds weer met zijn medemensen daarover in gesprek komen, of door hen aan Jezus Christus herinnerd worden. Want steeds weer zal Ik zijn gedachten leiden naar de mens Jezus die op de aarde geleefd heeft en een smartelijk einde doormaakte. Ook al belijdt hij Hem nog niet, toch is hem het leven van Jezus op aarde bekend en Ik zelf breng Mij bij hem in herinnering in Jezus Christus. En in overeenstemming met de graad van liefde waarin deze mens zich bevindt, zal ook het aanvaarden of de afweer zijn.

Waar de liefde aanwezig is, zal Ik de mens zelf beroeren. En zijn weerstand zal steeds minder worden. En tenslotte zal ook de mens Jezus voor hem in een geheel ander licht komen te staan dan eerst, toen hij nog geheel afwijzend tegenover Hem stond. Is hij echter niet voor rede vatbaar, is zijn wil in het uur van de dood nog vijandig ingesteld, dan kan hij in het geestelijke rijk geen zaligheid verwachten. Dan kan hij ondanks een correcte levenswandel alleen in dat rijk opgenomen worden, waarin allen verblijven die Christus geloochend hebben. Want hij heeft zich op aarde niet laten verlossen en gaat nu gebonden het geestelijke rijk binnen. Maar ook daar kan hij nog zijn goddelijke Heiland en Verlosser vinden. En dat is wederom een grote genade van Mij, dat Ik ook in het geestelijke rijk allen tegemoet kom, die Mij tot nog toe afgewezen hebben. Dat Ik iedere roep hoor die tot Mij als Verlosser wordt opgezonden, en dan de roepende bij de hand neem en uit dat gebied mijn goddelijke gelukzaligheid binnenleid. Want Ik haal nog uit de diepte terug als Ik maar erkend word, als een ziel de weg naar Jezus gevonden heeft, die zij op aarde afwees en zonder wie zij toch niet het doel kan bereiken.

Het lichtrijk is voor iedere ziel gesloten zolang Jezus Christus niet de poort voor haar opent, wat echter Zijn erkenning als "Zoon van God" en "Verlosser der wereld" vereist. Daarom sprak de mens Jezus de woorden: "Niemand komt tot de Vader dan door Mij." Want Ik zelf sprak tot hen door de mens Jezus. Ik zelf wilde erkend worden in Hem die Mij slechts voor de tijd van Zijn aardse levenswandel als een stoffelijk omhulsel diende, dat Ik echter ook in het geestelijke rijk behield om voor al mijn schepselen een zichtbare God te kunnen zijn. Ik die toch Geest was van eeuwigheid tot eeuwigheid en die als zodanig niet voor de geschapen wezens zichtbaar was. Om voor u mensen nu een zichtbare God te kunnen zijn koos Ik Mij een vorm uit en volbracht in deze vorm het verlossingswerk. Dus moet u ook die vorm erkennen waarin Ik schuilging, dan heeft u reeds de juiste weg ingeslagen tot Mij, uw Vader van eeuwigheid. Maar zonder Jezus Christus zult u voor eeuwig niet tot Mij kunnen komen, want zonder Jezus Christus laat mijn tegenstander u niet vrij, omdat u hem dan nog toebehoort door uw wil.

Amen