• Înapoi

"Nimeni nu vine la Tatăl...."

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.... Cât de extrem de importante sunt aceste cuvinte explică și necesitatea de a-i conduce la credința în Iisus Hristos pe oamenii care încă nu Îl posedă sau de a-i îndemna la o credință vie acolo unde cunoașterea lui Iisus Hristos există deja. Căci nu poate veni la Mine nimeni care nu Mă recunoaște pe Mine Însumi în Iisus Hristos.... Pentru că există oameni care pretind că cred într-un "Dumnezeu" pentru că El se dovedește prin tot ceea ce înconjoară ființa umană, dar care nu vor să-l accepte pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, dar nu se consideră necredincioși. Cu toate acestea, acești oameni sunt încă atât de îndepărtați de Dumnezeul și Creatorul lor, nu au intrat încă în contact mai strâns cu Mine și, prin urmare, nu au putut deveni luminați în gândirea lor. Dar ei sunt încă împovărați de păcatul apostaziei lor trecute față de Mine, iar acest păcat îi înlănțuie de adversarul Meu, ei nu vor scăpa de el fără Iisus Hristos. Dar foarte puțini oameni știu despre acest păcat al fostei lor îndepărtări de Mine și, prin urmare, nu sunt conștienți de semnificația lui Iisus și a actului Său de mântuire. În măsura în care oamenii cunosc învățăturile Evangheliei, în măsura în care cunosc cuvintele pe care Iisus le-a rostit pe Pământ, ar putea să se gândească și la aceste cuvinte: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine". Și dacă ei doar ar dori cu sinceritate informații despre acest lucru, cu siguranță le-ar primi, iar gândul la aceste cuvinte cu siguranță că nu-l vor lăsa apoi să plece din nou.... Nu există decât o singură cale spre Mine prin Iisus Hristos, deoarece răscumpărarea vinovăției păcatului trebuie să o fi precedat pentru a fi acceptată de Mine.... Fără răscumpărarea prin Iisus Hristos nu se poate apropia de Mine nicio ființă care a devenit păcătoasă de bună voie. Aceasta este o lege pe care nici măcar dragostea Mea infinită nu o poate anula. Și nici o ființă umană nu va simți în inima sa o certitudine deplină față de Dumnezeul pe care Îl recunoaște cu siguranță, dar mai mult cu vorbe sau cu gânduri superficiale, căci o reflecție serioasă i-ar spune emoțional că nu se află într-o relație corectă cu Dumnezeul său și Creatorul veșniciei.... Nu se va încredința niciodată Mie ca un copil Tatălui, ci doar va crede că există un Dumnezeu, dar nu va stabili o legătură strânsă cu Mine, ceea ce presupune iubire.... Căci iubirea îi luminează și spiritul, iubirea i-ar ascuți vederea spirituală.... Iubirea l-ar lăsa să pună întrebări, dar nu să facă o afirmație care este eronată. O neliniște ușoară va veni peste fiecare om care se complace în gânduri spirituale și care nu a găsit încă contactul cu Iisus Hristos.... Calea suferinței și moartea pe cruce nu-i vor rămâne necunoscute, (25.6.1956) din când în când va intra în vorbă cu semenii săi sau își va aminti de Iisus Hristos prin ei, căci din când în când îi îndrept gândurile spre ființa umană Iisus, Care a umblat pe Pământ și a cunoscut un sfârșit dureros.... Chiar dacă nu-L mărturisește încă, el este conștient de viața pământească a lui Iisus și Eu Însumi Mă aduc în amintirea lui Iisus Hristos. Iar acceptarea sau respingerea omului va fi, de asemenea, în funcție de gradul său de iubire.... Acolo unde se află iubirea, Eu Însumi voi pune stăpânire pe om și rezistența sa va scădea constant, iar în final, Iisus îi va apărea într-o cu totul altă lumină decât la început, când era încă plin de rezistență. Dar dacă nu se lasă învățat, dacă voința sa este încă potrivnică în ceasul morții, atunci nu se poate aștepta la beatitudine în împărăția spirituală, atunci, în ciuda unui mod de viață corect, nu poate fi acceptat decât în tărâmul în care locuiesc toți cei care îl neagă pe Hristos, pentru că nu s-a lăsat răscumpărat pe Pământ și intră în împărăția spirituală legat.... Dar el își poate găsi totuși Mântuitorul și Răscumpărătorul divin și acolo.... Și acesta, la rândul său, este un mare har din partea Mea, că Eu îi întâlnesc și în împărăția spirituală pe toți cei care M-au respins până acum, că aud fiecare chemare care Îmi este trimisă ca Mântuitor și acum îl iau de mână pe cel chemat și îl conduc din acel tărâm în tărâmul Meu divin.... căci Eu încă mai aduc înapoi din adâncuri, dacă sunt recunoscut.... dacă un suflet L-a găsit pe Iisus Hristos, pe Care L-a respins pe Pământ și fără de Care, totuși, nu poate ajunge la țintă. Împărăția luminii este închisă pentru orice suflet atâta timp cât Iisus Hristos nu-i deschide poarta, ceea ce presupune însă recunoașterea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii. De aceea, omul Iisus a rostit cuvintele: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine". Pentru că Eu Însumi le-am vorbit prin omul Iisus, Eu Însumi am vrut să fiu recunoscut în El, care Mi-a servit doar ca înveliș pentru timpul umblării pământești...., dar pe care l-am păstrat și în împărăția spirituală pentru a putea fi un Dumnezeu vizibil pentru toate creațiile Mele vii, care, la urma urmei, a fost spirit din veșnicie până în veșnicie.... și, ca atare, nu putea fi văzut de ființele create. Pentru a putea fi un Dumnezeu vizibil pentru voi, oamenii, am ales o formă pentru Mine Însumi și am realizat actul de mântuire în această formă. Astfel, trebuie să recunoașteți și voi forma în care M-am adăpostit și atunci veți fi luat deja calea cea bună către Mine, Tatăl vostru din eternitate.... Dar fără Iisus Hristos nu puteți ajunge la Mine în veșnicie, căci fără Iisus Hristos adversarul Meu nu vă va elibera, deoarece îi aparțineți încă prin voința voastră....

Amin

«Personne ne vient au Père....»

«Personne ne vient au Père sinon par Moi !» – Combien extrêmement importantes sont ces Paroles, elles expliquent la nécessité de mener à la foi en Jésus Christ ces hommes qui ne la possèdent pas encore, ou bien de les exhorter à une foi vivante là où un savoir sur Jésus Christ existe déjà. Parce que personne ne peut venir à Moi s’il ne reconnaît pas Moi-Même en Jésus-Christ. Il y a des hommes qui prétendent croire dans un Dieu, parce que Lui-Même S’affirme dans tout ce qui entoure l'homme, cependant ils ne veulent pas admettre Jésus Christ comme le «Fils de Dieu» et «Sauveur du monde», cependant eux-mêmes ne se considèrent pas être infidèles. Mais ces hommes sont encore très loin de leur Dieu et Créateur. Ils ne sont pas encore entrés dans une étroite liaison avec Moi, et donc ils n'ont pas encore pu être éclairés dans leurs pensées. Sur eux repose encore le péché de l'éloignement d'un temps de Moi. Et ce péché les enchaîne à Mon adversaire ; ils ne pourront pas s’en éloigner sans Jésus Christ. Mais ce péché de l'éloignement d'un temps est connu seulement par une petite partie des hommes, et pour cela ils ne se rendent pas compte de la Signification de Jésus et de Son Œuvre de Libération. Pour autant que les Enseignements de l'Évangile sont maintenant connus des hommes, pour autant qu’ils connaissent les Paroles que Jésus a dites sur la Terre, ils pourraient aussi réfléchir sur ces Paroles : «Personne ne vient au Père sinon par Moi !» Et si seulement ils désiraient sérieusement la clarification sur cela, ils l'obtiendraient certainement et la pensée sur ces Paroles ne les laisserait plus. La voie vers Moi passe obligatoirement par Jésus Christ, parce que l'élimination de la faute du péché doit avoir précédée, pour qu’il puisse être accueilli par Moi. Sans le Salut au travers de Jésus Christ aucun être qui est devenu pécheur ne peut s'approcher de Moi. Cela est une Loi que Mon Amour infini ne peut inverser. Et aucun homme ne sentira dans son cœur une pleine sécurité vis-à-vis de Dieu, que certes il reconnaît, mais plus au travers de mots ou de pensées superficiels que par une sérieuse réflexion qui lui dirait sensiblement qu'il n'a pas un juste rapport avec son Dieu et Créateur de l'Éternité. Il ne se confiera jamais comme un fils à son Père, à Moi, il croira seulement qu'il existe un Dieu, mais il n'établira pas un lien étroit avec Moi, ce qui suppose l’amour. Parce que l'amour éclairerait aussi son esprit, l'amour aiguiserait sa vue spirituelle, l'amour le supporterait, mais il ne soutiendrait pas des affirmations qui sont erronées ! Chaque homme qui se dédie à des pensées spirituelles et qui n'a encore établi aucun contact avec Jésus Christ, sentirait un léger malaise. Il ne lui restera pas méconnu le parcours de souffrance et la mort sur la Croix, il commencera toujours de nouveau des discours avec son prochain, ou bien celui-ci lui rappellera Jésus Christ. Parce que Je guide toujours de nouveau ses pensées sur l'«Homme Jésus», qui est passé sur la Terre et a vécu une fin très douloureuse. Même s’il ne se confesse pas pour Lui, il lui est de toute façon connu le chemin terrestre de Jésus, et Moi-même Je Me rappelle à lui en Jésus Christ. Et selon le degré d'amour dans lequel l'homme se trouve, il l'acceptera ou le refusera. Mais là où il y a l'amour, Moi-même Je saisis l'homme, et sa résistance diminuera constamment – et enfin l'Homme Jésus lui apparaîtra dans une Lumière complètement différente qu’auparavant, lorsqu’il était encore face à lui rempli de refus. Mais s'il ne se laisse pas instruire, si sa volonté est encore ajustée de manière contraire à l'heure de la mort, il ne peut s'attendre à aucune béatitude dans le Règne spirituel, alors il peut être accueilli malgré un chemin correct de sa vie seulement dans le Règne où séjournent tous les négateurs du Christ ; parce qu'il ne s’est pas fait sauver sur la Terre et maintenant il entre lié dans le Règne de l'au-delà. Même là il peut encore trouver Son Sauveur et Rédempteur. Et cela est à nouveau Ma grande Grâce que même dans le Règne spirituel Je vais à la rencontre à tous ceux qui jusqu'à présent M’ont refusé, que J’entends chaque appel qui M’est envoyé à Moi en tant que Rédempteur et maintenant Je prends par la main celui qui M’a appelé et Je le guide de cette Région dans Mes champs divins. Parce que Je tire encore de l'abîme dès que Je suis reconnu, dès qu’une âme a trouvé Ce Jésus Christ qu’elle a rejeté sur la Terre, et sans Lequel elle ne peut pas arriver à Moi. Le Règne de la Lumière est fermé à toute âme tant que Jésus Christ n'ouvre pas la porte, chose qui cependant demande Sa reconnaissance comme Fils de Dieu et Rédempteur du monde, dans lequel l'Eternelle Divinité Même S’est incorporée pour libérer les hommes du pouvoir de l'ennemi. L'homme est trop faible pour se libérer tout seul ; il a besoin de l'Aide de Jésus Christ. Et il peut la trouver seulement lorsque lui-même se tourne vers Lui, cependant cela demande la reconnaissance de Moi-Même en Lui. Pour cela l'Homme Jésus a dit les Paroles : «Personne ne vient au Père sinon par Moi !» Parce que Moi-même J'ai parlé aux hommes au travers de l'Homme Jésus, Moi-même Je voulais être reconnu en Lui, Lequel M’a servi pour le temps de Son chemin terrestre comme enveloppe, que cependant J’ai conservé aussi dans le Règne spirituel, pour pouvoir être un Dieu visible pour toutes Mes créatures bien que Je Sois de toute façon un Esprit et Je le Suis d'Éternité en Éternité, Je n'étais pas visible comme Tel pour les êtres créés. Et donc pour pouvoir être maintenant pour vous les hommes un Dieu visible, J’ai choisi pour Moi une Forme et J’ai accompli dans cette Forme l'Œuvre de Libération. Donc vous devez aussi reconnaître la Forme dans laquelle Je Me suis caché. Alors vous aurez déjà entrepris la voie juste vers Moi, votre Père de l'Éternité. Sans Jésus Christ Mon adversaire ne vous laisse pas libres, parce que vous lui appartenez encore au moyen de votre volonté !

Amen