• Înapoi

"Nimeni nu vine la Tatăl...."

Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.... Cât de extrem de importante sunt aceste cuvinte explică și necesitatea de a-i conduce la credința în Iisus Hristos pe oamenii care încă nu Îl posedă sau de a-i îndemna la o credință vie acolo unde cunoașterea lui Iisus Hristos există deja. Căci nu poate veni la Mine nimeni care nu Mă recunoaște pe Mine Însumi în Iisus Hristos.... Pentru că există oameni care pretind că cred într-un "Dumnezeu" pentru că El se dovedește prin tot ceea ce înconjoară ființa umană, dar care nu vor să-l accepte pe Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii, dar nu se consideră necredincioși. Cu toate acestea, acești oameni sunt încă atât de îndepărtați de Dumnezeul și Creatorul lor, nu au intrat încă în contact mai strâns cu Mine și, prin urmare, nu au putut deveni luminați în gândirea lor. Dar ei sunt încă împovărați de păcatul apostaziei lor trecute față de Mine, iar acest păcat îi înlănțuie de adversarul Meu, ei nu vor scăpa de el fără Iisus Hristos. Dar foarte puțini oameni știu despre acest păcat al fostei lor îndepărtări de Mine și, prin urmare, nu sunt conștienți de semnificația lui Iisus și a actului Său de mântuire. În măsura în care oamenii cunosc învățăturile Evangheliei, în măsura în care cunosc cuvintele pe care Iisus le-a rostit pe Pământ, ar putea să se gândească și la aceste cuvinte: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine". Și dacă ei doar ar dori cu sinceritate informații despre acest lucru, cu siguranță le-ar primi, iar gândul la aceste cuvinte cu siguranță că nu-l vor lăsa apoi să plece din nou.... Nu există decât o singură cale spre Mine prin Iisus Hristos, deoarece răscumpărarea vinovăției păcatului trebuie să o fi precedat pentru a fi acceptată de Mine.... Fără răscumpărarea prin Iisus Hristos nu se poate apropia de Mine nicio ființă care a devenit păcătoasă de bună voie. Aceasta este o lege pe care nici măcar dragostea Mea infinită nu o poate anula. Și nici o ființă umană nu va simți în inima sa o certitudine deplină față de Dumnezeul pe care Îl recunoaște cu siguranță, dar mai mult cu vorbe sau cu gânduri superficiale, căci o reflecție serioasă i-ar spune emoțional că nu se află într-o relație corectă cu Dumnezeul său și Creatorul veșniciei.... Nu se va încredința niciodată Mie ca un copil Tatălui, ci doar va crede că există un Dumnezeu, dar nu va stabili o legătură strânsă cu Mine, ceea ce presupune iubire.... Căci iubirea îi luminează și spiritul, iubirea i-ar ascuți vederea spirituală.... Iubirea l-ar lăsa să pună întrebări, dar nu să facă o afirmație care este eronată. O neliniște ușoară va veni peste fiecare om care se complace în gânduri spirituale și care nu a găsit încă contactul cu Iisus Hristos.... Calea suferinței și moartea pe cruce nu-i vor rămâne necunoscute, (25.6.1956) din când în când va intra în vorbă cu semenii săi sau își va aminti de Iisus Hristos prin ei, căci din când în când îi îndrept gândurile spre ființa umană Iisus, Care a umblat pe Pământ și a cunoscut un sfârșit dureros.... Chiar dacă nu-L mărturisește încă, el este conștient de viața pământească a lui Iisus și Eu Însumi Mă aduc în amintirea lui Iisus Hristos. Iar acceptarea sau respingerea omului va fi, de asemenea, în funcție de gradul său de iubire.... Acolo unde se află iubirea, Eu Însumi voi pune stăpânire pe om și rezistența sa va scădea constant, iar în final, Iisus îi va apărea într-o cu totul altă lumină decât la început, când era încă plin de rezistență. Dar dacă nu se lasă învățat, dacă voința sa este încă potrivnică în ceasul morții, atunci nu se poate aștepta la beatitudine în împărăția spirituală, atunci, în ciuda unui mod de viață corect, nu poate fi acceptat decât în tărâmul în care locuiesc toți cei care îl neagă pe Hristos, pentru că nu s-a lăsat răscumpărat pe Pământ și intră în împărăția spirituală legat.... Dar el își poate găsi totuși Mântuitorul și Răscumpărătorul divin și acolo.... Și acesta, la rândul său, este un mare har din partea Mea, că Eu îi întâlnesc și în împărăția spirituală pe toți cei care M-au respins până acum, că aud fiecare chemare care Îmi este trimisă ca Mântuitor și acum îl iau de mână pe cel chemat și îl conduc din acel tărâm în tărâmul Meu divin.... căci Eu încă mai aduc înapoi din adâncuri, dacă sunt recunoscut.... dacă un suflet L-a găsit pe Iisus Hristos, pe Care L-a respins pe Pământ și fără de Care, totuși, nu poate ajunge la țintă. Împărăția luminii este închisă pentru orice suflet atâta timp cât Iisus Hristos nu-i deschide poarta, ceea ce presupune însă recunoașterea Sa ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii. De aceea, omul Iisus a rostit cuvintele: "Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine". Pentru că Eu Însumi le-am vorbit prin omul Iisus, Eu Însumi am vrut să fiu recunoscut în El, care Mi-a servit doar ca înveliș pentru timpul umblării pământești...., dar pe care l-am păstrat și în împărăția spirituală pentru a putea fi un Dumnezeu vizibil pentru toate creațiile Mele vii, care, la urma urmei, a fost spirit din veșnicie până în veșnicie.... și, ca atare, nu putea fi văzut de ființele create. Pentru a putea fi un Dumnezeu vizibil pentru voi, oamenii, am ales o formă pentru Mine Însumi și am realizat actul de mântuire în această formă. Astfel, trebuie să recunoașteți și voi forma în care M-am adăpostit și atunci veți fi luat deja calea cea bună către Mine, Tatăl vostru din eternitate.... Dar fără Iisus Hristos nu puteți ajunge la Mine în veșnicie, căci fără Iisus Hristos adversarul Meu nu vă va elibera, deoarece îi aparțineți încă prin voința voastră....

Amin

“Nessuno viene al Padre.... ”

“Nessuno viene al Padre se non per mezzo Mio!” – Quanto estremamente importanti sono queste Parole, lo spiega anche la necessità di condurre $$quegli$$ uomini alla fede in Gesù Cristo, che non Lo possiedono ancora, oppure di ammonirli alla fede viva dove il sapere su Gesù Cristo esiste già. Perché nessuno può venire a Me chi non riconosce Gesù Cristo in Me Stesso. Ci sono degli uomini che pretendono di credere in un Dio, perché Egli Stesso SI afferma in tutto ciò che circonda l’uomo, che però non vogliono ammettere Gesù Cristo come il “Figlio di Dio” e “Salvatore del mondo”, che però loro stessi non si ritengono essere infedeli. Ma questi uomini sono ancora molto lontani dal loro Dio e Creatore. Loro non sono ancora entrati in più vicino collegamento con Me. e perciò non hanno ancora potuto essere illuminati nel loro pensare. Su di loro pesa però ancora il peccato dell’allontanamento d’un tempo da Me. E questo peccato li incatena al Mio avversario; loro non se ne potranno distaccare senza Gesù Cristo. Ma di questo peccato dell’allontanamento d’un tempo da Me ne sa la minima parte degli uomini, e per questo non si rendono nemmeno conto del Significato di Gesù e della Sua Opera di Redenzione. Per quanto ora agli uomini sono noti gli Insegnamenti del Vangelo, per quanto conoscono le Parole che Gesù ha detto sulla Terra, potrebbero anche riflettere su quelle Parole: “Nessuno viene al Padre se non per mezzo di Me!” E se soltanto desiderassero seriamente chiarificazione su ciò, l’otterrebbero certamente ed il pensiero a queste Parole non li lascerebbe più. C’è soltanto una via: attraverso Gesù Cristo verso Me, perché l’eliminazione della colpa di peccato deve essere preceduta, per poter essere accolto da Me. Senza la Salvezza mediante Gesù Cristo nessun essere, che è diventato peccatore, può avvicinarsi a Me. Questa è una Legge che nemmeno il Mio Amore infinito può rovesciare. E nessun uomo sentirà nel suo cuore una piena sicurezza nei confronti di Dio, il Quale bensì riconosce, ma più a parole o pensieri superficiali; perché una seria riflessione gli direbbe sentimentalmente che non ha un giusto rapporto con il suo Dio e Creatore dall’Eternità. Non si affiderà mai come un figlio a suo Padre, a Me, crederà solamente che esiste un Dio, ma non stabilirà un legame stretto con Me che premette amore. Perché l’amore rischiara anche il suo spirito, l’amore acutizzerebbe la sua vista spirituale, l’amore lo supporterebbe, ma non sosterrebbe delle affermazioni che sono errate! Ogni uomo che si dedica a pensieri spirituali e non ha ancora stabilito nessun contatto con Gesù Cristo, sentirebbe un leggero disagio. Non gli rimarrà sconosciuto il percorso di sofferenza e la morte sulla Croce, comincerà sempre di nuovo dei discorsi con i suoi prossimi, oppure verrà da loro ricordato a Gesù Cristo. Perché guido sempre di nuovo i suoi pensieri sull’ “Uomo Gesù”, il quale è passato sulla Terra ed ha vissuto una fine dolorosissima. Anche se egli non si confessa per Lui, gli è comunque noto il cammino terreno di Gesù, ed Io Stesso Mi ricordo a lui in Gesù Cristo. Ed a seconda del suo grado d’amore nel quale l’uomo si trova, sarà anche l’accettazione o il rifiuto. Ma dov’è l’amore, Io Stesso afferro l’uomo, e la sua resistenza diminuirà costantemente – ed infine l’Uomo Gesù gli apparirà in una Luce completamente diversa di prima, quando egli stava ancora di fronte a Lui pieno di rifiuto. Ma se egli non si lascia istruire, se la sua volontà è ancora predisposta contraria nell’ora della morte, non può aspettarsi nessuna beatitudine nel Regno spirituale, allora egli può essere assunto, malgrado un cammino corretto della sua vita, solo nel Regno dove soggiornano tutti i rinnegatori di Cristo; perché non si è fatto salvare sulla Terra ed ora entra legato nel Regno dell’aldilà.. Anche là egli può ancora trovare il Suo Salvatore e Redentore. E questo è nuovamente una Mia grande Grazia che anche nel Regno spirituale vado incontro a tutti coloro che finora Mi hanno rifiutato, che sento ogni chiamata che viene mandata a Me come Redentore ed ora prendo per mano colui che ha chiamato e lo guido da quella Regione nei Miei campi divini. Perché traggo ancora dall’abisso appena vengo riconosciuto, appena un’anima ha trovato Quel Gesù Cristo Che ha rigettato sulla Terra, e senza il Quale non può giungere a Me. Il Regno di Luce è chiuso ad ogni anima, finché Gesù Cristo non apre la porta, cosa che però richiede il Suo riconoscimento come Figlio di Dio e Redentore del mondo, nel Quale l’Eeterna Divinità Stessa Si è incorporata, per liberare gli uomini dal potere del nemico. L’uomo è troppo debole per liberarsi da solo; necessita dell’Aiuto di Gesù Cristo. Ed egli lo può trovare soltanto quando egli stesso si rivolge a Lui che però richiede il riconoscimento di Me Stesso in Lui. Per questo l’Uomo Gesù ha detto le Parole: “Nessuno viene al Padre se non per mezzo Mio!” Perché Io Stesso ho parlato a loro mediante l’Uomo Gesù, Io Stesso volevo essere riconosciuto in Lui, il Quale Mi è servito per il tempo del cammino terreno come involucro, che ho però conservato anche nel Regno spirituale, per poter essere un Dio visibile per tutte le Mie creature, Cho Ero comunque Spirito e Lo Sono da Eternità in Eternità, il Quale non era visibile come Tale per gli esseri creati. Per poter essere ora per voi uomini un Dio visibile, ho scelto per Me una Forma ed ho compiuto in questa Forma l’Opera di Redenzione. Quindi dovete riconoscere anche la Forma nella quale Mi Sono celato. Allora avrete già intrapreso la giusta via verso Me, vostro Padre dall’Eternità. Senza Gesù Cristo il Mio avversario non vi lascia liberi, perché voi gli appartenete ancora mediante la vostra volontà!

Amen