• Înapoi

Coborârea la iad....

Singuri nu veți reuși niciodată să realizați transformarea ființei voastre, pentru că vă lipsește puterea de a o face. Dar Unul singur a dobândit această putere pentru voi.... Omul Iisus a făcut ceva pentru voi, pentru a remedia starea voastră de slăbiciune, care a fost rezultatul fostei voastre răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu..... Prin urmare, El a luat asupra Sa consecințele vinovăției voastre pentru voi, a plătit pentru vina voastră cu moartea Sa pe cruce și astfel a făcut posibilă din nou pentru voi furnizarea de putere.... El a dobândit putere pentru voi și acum vi-o și distribuie ca dar al harului.... cu condiția ca voi înșivă să vă folosiți de acest har, pentru care recunoașterea lui Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii este o condiție prealabilă, care include și recunoașterea divinității lui Iisus.... Dar ceea ce era imposibil înainte, ca ființa umană să se transforme din nou în ființă de lumină care a fost la origine, a devenit posibil prin răstignirea lui Iisus, și astfel întoarcerea la Dumnezeu este de asemenea sigură dacă numai ființa umană aderă la Iisus Hristos atunci când apelează la El pentru ajutor pe calea spre perfecțiune. Forța care îi este furnizată acum este suficientă pentru a-l elibera de sub puterea celui care l-a tras în abis și îl ține legat acolo fără milă, deoarece ființa nu are forța proprie de a rezista fără ajutorul lui Iisus Hristos. Astfel, Iisus a coborât la iad și după răstignirea Sa pentru a aduce ajutor celor care își pierduseră deja viața pământească înainte de actul mântuirii și care se aflau încă sub controlul adversarului lui Dumnezeu. Nu le fusese posibil să se elibereze în timpul vieții lor pământești, pentru că erau complet slăbiți în voință și, prin urmare, îi erau supuși și au rămas în puterea lui până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pe care acum puteau să-L urmeze fără obstacole, deoarece El plătise cu sângele Său prețul de cumpărare și pentru sufletele lor. Cu toate acestea, voința liberă a acelor suflete trebuia și ea respectată.... dar acum era întărită dacă sufletul nu era complet ostil.... Dar coborârea la iad nu este înțeleasă corect dacă sunt menționate doar acele suflete binevoitoare.... Iisus, Cel Răstignit, a apărut și în mlaștina celei mai profunde depravări, El a îndrăznit să intre pe tărâmul adversarului Său, fratele căzut Lucifer.... De asemenea, a stat în fața lui cu stigmatele Sale și i-a arătat de ce este capabilă iubirea.... L-a întâmpinat ca pe un frate, dar nici măcar acest cel mai mare sacrificiu nu i-a putut înmuia inima de piatră.... Cu un rânjet, prințul iadului s-a îndepărtat, și cu el o mare mulțime de spirite rele.... Iubirea nu și-a găsit drumul spre inimile lor, ura era mai mare, iar voința lor era liberă. Dumnezeu era conștient de acest eșec, cu toate acestea, acelor locuitori ai iadului li s-a oferit și comoara harului, pentru că iubirea nu se oprește, nici măcar în fața celei mai depravate creaturi, însă nu le obligă să se predea.... Nici măcar lucrarea de iubire a omului Iisus nu a reușit să înfrângă ura și rezistența, totuși ea a fost oferită și ființelor întunericului, căci iubirea lui Iisus era destinată tuturor creaturilor, iar coborârea la iad a fost totuși o ultimă încercare de a-l convinge pe adversarul lui Dumnezeu să se pocăiască, de a-i oferi ultimele șanse de a se schimba și de a scurta timpul răscumpărării celui căzut.... Dar nici măcar această cea mai mare lucrare de iubire, pe care Dumnezeu Însuși a săvârșit-o în omul Iisus, nu a fost în măsură să schimbe aroganța și lipsa de bunăvoință a lui Lucifer, deoarece el încă vedea în moartea lui Iisus pe cruce un triumf al puterii și forței sale.... El se simțea învingătorul care reușise să predea o ființă divină slujitorilor săi.... care vedea în ființa care coborâse la iad pe Cel care "a ajuns la moarte", dar nu pe cel care "a înviat din morți"..... Lucifer nu s-a predat, lucru pe care Divinitatea l-a prevăzut din eternitate.... și pe care s-a putut construi și lucrarea de readucere a celui căzut, dar care într-o zi îl va conduce și pe acest fiu risipitor în casa Tatălui, când își va recunoaște neputința, dar care va dura încă veacuri, până când tot ce a fost înșelat de el va fi complet răscumpărat....

Amin

Disceso all’inferno....

Voi non riuscirete mai da soli a compiere la trasformazione del vostro essere, perché per questo vi manca la Forza. Ma Uno ha conquistato questa Forza per voi. L’Uomo Gesù ha fatto qualcosa per voi, per sospendere il vostro stato di debolezza, che era la conseguenza della vostra ribellione di una volta contro Dio. Egli ha preso per voi su di Sé l’effetto di questa vostra colpa, Egli ha pagato la vostra colpa con la Sua morte sulla Croce e con ciò vi ha di nuovo reso possibile l’apporto di Forza. Egli ha conquistato per voi la Forza e ve la consegna anche come Dono di Grazia, premesso che voi stessi approfittate delle Grazie, per cui è precondizione il riconoscimento di Gesù Cristo come Figlio di Dio e Redentore del mondo, che include in sé anche il riconoscimento della Divinità di Gesù. Ma quello che dapprima era stato impossibile, che l’uomo stesso si potesse trasformare di nuovo nell’essere di Luce, in quello che era stato primordialmente, è stato reso possibile tramite la morte sulla Croce di Gesù, e così il ritorno a Dio è avvenuto anche con sicurezza, se l’uomo si attiene solamente a Gesù Cristo, quando Gli chiede l’Aiuto sulla via verso il perfezionamento. La Forza che gli viene apportato è sufficiente per liberarsi dal potere di colui che lo ha tirato giù nell’abisso e quivi lo tiene impietosamente legato, perché all’essere manca la propria Forza per la resistenza senza l’Aiuto di Gesù Cristo. Quindi Gesù dopo la Sua morte sulla Croce, E’ disceso anche all’inferno per portare l’Aiuto a coloro che già prima dell’Opera di Redenzione avevano perduto la vita terrena e che si trovavano sempre ancora nel potere dell’avversario di Dio. A loro non era stato possibile liberarsi durante la vita terrena, perché erano di volontà totalmente indeboliti, e perciò soccombevano a costui e rimanevano nel suo potere finché non veniva il Salvatore Gesù Cristo, il Quale ora potevano seguire senza impedimento, perché Egli aveva pagato il prezzo di riscatto anche per le loro anime con il suo Sangue. Malgrado ciò doveva essere rispettata anche la libera volontà di quelle anime, che però ora sperimentava la fortificazione, se l’anima non era predisposta totalmente in modo contrario. La Discesa all’inferno però ora non viene compresa giustamente, se vengono menzionate solamente quelle anime volenterose. Gesù il Crocifisso, comparve anche nel pantano dipiù profonda scelleratezza, Egli osava entrare nel regno del Suo avversario, del fratello caduto Lucifero. Egli stava anche davanti a lui con le sue Ferite e gli mostrava di che cosa era capace l’Amore. Egli gli andava incontro come un Fratello, ma anche questo Sacrificio più grande non poteva ammorbidire il suo cuore impietrito. Il principe dell’inferno si distolse con scherno e con lui una grande schiera degli spiriti peggiori. L’Amore non ha trovato la via al loro cuore, l’odio era più grande e la loro volontà era libera. Dio sapeva bene di questo insuccesso, malgrado ciò anche a quegli abitanti dell’inferno veniva offerto il Tesoro di Grazia, perché l’Amore non Si fermava nemmeno davanti alla creatura più abietta, ma non la costringe a rassegnarsi. Persino l’Opera d’Amore dell’Uomo Gesù non era in grado di spezzare l’odio e la resistenza, ma veniva offerto anche agli esseri dell’oscurità, perché l’Amore di Gesù era per tutte le creature, e la Discesa all’inferno era ancora l’ultimo tentativo a muovere l’avversario di Dio al ritorno, per dargli l’ultima opportunità di cambiare e per abbreviare il tempo della Redenzione allo spirituale caduto. Ma anche questa più grande Opera d’Amore, che Dio Stesso ha compiuto nell’Uomo Gesù, non era stata in grado di cambiare l’arroganza ed il disamore di Lucifero, perché questo vedeva nella morte sulla Croce di Gesù ancora un trionfo del suo potere e forza. Si sentiva come vincitore, al quale era riuscito a consegnare un Essere divino ai suoi servi, che vedeva bensì nell’Essere il “venuto a morte”, Che Era disceso all’inferno, ma non il “Risorto”. Lucifero non si è arreso, quello che la Divinità prevedeva sin dall’Eternità, e su questo poteva anche edificare l’Opera del Rimpatrio dello spirituale caduto, che però guiderà anche una volta questo figlio perduto nella Casa del Padre, quando riconoscerà la sua impotenza, cosa che però dura ancora delle Eternità, finché tutto lo spirituale sedotto da lui sarà redento.

Amen