• Înapoi

Coborârea la iad....

Singuri nu veți reuși niciodată să realizați transformarea ființei voastre, pentru că vă lipsește puterea de a o face. Dar Unul singur a dobândit această putere pentru voi.... Omul Iisus a făcut ceva pentru voi, pentru a remedia starea voastră de slăbiciune, care a fost rezultatul fostei voastre răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu..... Prin urmare, El a luat asupra Sa consecințele vinovăției voastre pentru voi, a plătit pentru vina voastră cu moartea Sa pe cruce și astfel a făcut posibilă din nou pentru voi furnizarea de putere.... El a dobândit putere pentru voi și acum vi-o și distribuie ca dar al harului.... cu condiția ca voi înșivă să vă folosiți de acest har, pentru care recunoașterea lui Iisus Hristos ca Fiu al lui Dumnezeu și Răscumpărător al lumii este o condiție prealabilă, care include și recunoașterea divinității lui Iisus.... Dar ceea ce era imposibil înainte, ca ființa umană să se transforme din nou în ființă de lumină care a fost la origine, a devenit posibil prin răstignirea lui Iisus, și astfel întoarcerea la Dumnezeu este de asemenea sigură dacă numai ființa umană aderă la Iisus Hristos atunci când apelează la El pentru ajutor pe calea spre perfecțiune. Forța care îi este furnizată acum este suficientă pentru a-l elibera de sub puterea celui care l-a tras în abis și îl ține legat acolo fără milă, deoarece ființa nu are forța proprie de a rezista fără ajutorul lui Iisus Hristos. Astfel, Iisus a coborât la iad și după răstignirea Sa pentru a aduce ajutor celor care își pierduseră deja viața pământească înainte de actul mântuirii și care se aflau încă sub controlul adversarului lui Dumnezeu. Nu le fusese posibil să se elibereze în timpul vieții lor pământești, pentru că erau complet slăbiți în voință și, prin urmare, îi erau supuși și au rămas în puterea lui până la venirea Mântuitorului Iisus Hristos, pe care acum puteau să-L urmeze fără obstacole, deoarece El plătise cu sângele Său prețul de cumpărare și pentru sufletele lor. Cu toate acestea, voința liberă a acelor suflete trebuia și ea respectată.... dar acum era întărită dacă sufletul nu era complet ostil.... Dar coborârea la iad nu este înțeleasă corect dacă sunt menționate doar acele suflete binevoitoare.... Iisus, Cel Răstignit, a apărut și în mlaștina celei mai profunde depravări, El a îndrăznit să intre pe tărâmul adversarului Său, fratele căzut Lucifer.... De asemenea, a stat în fața lui cu stigmatele Sale și i-a arătat de ce este capabilă iubirea.... L-a întâmpinat ca pe un frate, dar nici măcar acest cel mai mare sacrificiu nu i-a putut înmuia inima de piatră.... Cu un rânjet, prințul iadului s-a îndepărtat, și cu el o mare mulțime de spirite rele.... Iubirea nu și-a găsit drumul spre inimile lor, ura era mai mare, iar voința lor era liberă. Dumnezeu era conștient de acest eșec, cu toate acestea, acelor locuitori ai iadului li s-a oferit și comoara harului, pentru că iubirea nu se oprește, nici măcar în fața celei mai depravate creaturi, însă nu le obligă să se predea.... Nici măcar lucrarea de iubire a omului Iisus nu a reușit să înfrângă ura și rezistența, totuși ea a fost oferită și ființelor întunericului, căci iubirea lui Iisus era destinată tuturor creaturilor, iar coborârea la iad a fost totuși o ultimă încercare de a-l convinge pe adversarul lui Dumnezeu să se pocăiască, de a-i oferi ultimele șanse de a se schimba și de a scurta timpul răscumpărării celui căzut.... Dar nici măcar această cea mai mare lucrare de iubire, pe care Dumnezeu Însuși a săvârșit-o în omul Iisus, nu a fost în măsură să schimbe aroganța și lipsa de bunăvoință a lui Lucifer, deoarece el încă vedea în moartea lui Iisus pe cruce un triumf al puterii și forței sale.... El se simțea învingătorul care reușise să predea o ființă divină slujitorilor săi.... care vedea în ființa care coborâse la iad pe Cel care "a ajuns la moarte", dar nu pe cel care "a înviat din morți"..... Lucifer nu s-a predat, lucru pe care Divinitatea l-a prevăzut din eternitate.... și pe care s-a putut construi și lucrarea de readucere a celui căzut, dar care într-o zi îl va conduce și pe acest fiu risipitor în casa Tatălui, când își va recunoaște neputința, dar care va dura încă veacuri, până când tot ce a fost înșelat de el va fi complet răscumpărat....

Amin

SILAZAK U PAKAO

Sami nikad nećete uspjeti u transformaciji vaše prirode, jer nedostaje vam snaga da bi to napravili. Međutim, ima Jedan Koji je za vas postigao ovu snagu.... Ljudsko biće Isus je uspio postići nešto umjesto vas da bi popravio vaše stanje slabosti koje je bilo posljedica vašeg prošlog buntovništva protiv Boga.... Tako je On uzeo posljedice ove vaše krivnje na Sebe, platio je za vašu krivnju sa Svojom smrću na križu i na taj način vam ponovno omogućio primiti snagu.... On je priskrbio snagu za vas i dijeli je kao dar milosti.... pod uvjetom da se vi okoristite blagoslovima, za što je preduvjet vaše priznavanje Isusa Krista kao Sina Božjega i Iskupitelja svijeta, što također uključuje priznavanje Isusove Božanstvenosti. Ali ono što je ranije bilo nemoguće, da je čovjek sebe mogao ponovno promijeniti u svjetlosno biće koje je izvorno bio, postalo je moguće kroz Isusovo raspeće, i zato će se povratak k Bogu zasigurno dogoditi samo ako bi se ljudsko biće držalo uz Isusa Krista [[isto tako u smislu, ‘ako bi ljudsko biće ostalo vjerno Isusu Kristu’]], ako Mu uputi zamolbu za pomoć na putu k savršenstvu. Snaga koju naknadno prima je dovoljna da bi sebe oslobodio od kontrole onog koji ga je povukao u bezdan i tamo ga nemilosrdno drži zarobljenog, pošto bez pomoći Isusa Krista biće nema svoje vlastite snage da se odupre. Isus Krist je, prema tome, također sišao u pakao da bi donio pomoć onima koji su već izgubili njihov zemaljski život prije čina Spasenja i bili su kontrolirani od strane Božjeg neprijatelja (Sotone). Oni sebe nisu uspjeli osloboditi tijekom njihovog zemaljskog života, jer bili su vrlo slabe volje i zbog toga su podlegnuli prijašnjem i od strane njega su ostali porobljeni dok nije došao Spasitelj Isus Krist Kojeg im je bilo dozvoljeno neometano slijediti, pošto je On sa Svojom krvlju bio također platio kupovnu cijenu za njihove duše. Ipak je slobodna volja čak i ovih duša morala biti poštovana.... ali koja je naknadno bila osnažena ako duša nije u potpunosti bila neprijateljski raspoložena....

Međutim, silazak u pakao se nije pravilno shvatio ako su jedino voljne duše bile spomenute.... Isus, Raspeti, je Sebe također ukazao u mulju/lokvi potpune izopačenosti, On se usudio osmjeliti u carstvo Njegova neprijatelja, carstvo Njegovog palog brata.... On je stajao pred Njime sa Njegovim ranama i ukazao Mu što je ljubav bila sposobna ostvariti.... Stajao je pred njime kao brat, ali čak ni ova ogromna žrtva nije bila sposobna omekšati kameno srce potonjeg.... Princ pakla se prezirno okrenuo i sa njime velika gomila najopakijih duhova.... Ljubav nije pronašla put do njihovih srdaca jer njihova je mržnja bila veća a njihova je volja bila slobodna. Bog je zasigurno znao da ovo neće biti uspješno; unatoč tome, stanovnicima pakla je također bilo ponuđeno blago milosti, jer ljubav ne prestaje, čak ni za najopakije stvorenje, ali ne prisiljava njegovu predaju.... Ipak čin ljubavi Isusa, čovjeka, nije mogao nadvladati mržnju i protivljenje, unatoč tome, on je bio ponuđen također i bićima tame, jer Isusova ljubav je važila za sve žive tvorevine i silazak u pakao je bio konačni pokušaj uvjeravanja Božjeg neprijatelja da se okrene oko sebe, da mu se pruži konačna prilika za promjenu i da se za pala bića skrati vrijeme iskupljenja.... Ali čak ni ovaj najveći čin ljubavi, kojeg je Bog Osobno ostvario u Isusu (2 Korinćanima 5:18, 19), čovjeku, nije uspio u mijenjanju Luciferove arogancije i okrutnosti, u stvari, potonji je smatrao Isusovo raspeće za trijumf njegove moći i snage.... On je sebe smatrao pobjednikom koji je uspio u izručivanju Božanskog bića njegovim slugama.... koji su zasigurno prepoznali u Biću koje je sišlo u pakao Onog Koji je ‘umro’ ali ne Onog Koji je ‘uskrsnuo’.... Lucifer se nije predao, što je Božanstvo pred-vidjelo od početka.... i tako je na tome bilo sposobno utemeljiti ovaj rad vođenja palih bića nazad, što će, međutim, jednog dana također povratiti u Očevu kuću ovog sina razmetnog kada on prepozna svoju slabost (Luka 15:11-32), ali za to će i dalje biti potrebne vječnosti dok svi koje je on zaveo neće biti potpuno iskupljeni.

AMEN