• Înapoi

Ispășirea vinovăției prin Hristos....

Să iau asupra Mea suferința omenirii a fost nespus de greu.... Nu a existat nici o faptă rea care să nu-și producă efectul asupra oamenilor și ar fi trebuit să suferiți incomensurabil, dacă ar fi trebuit să suportați voi înșivă toate păcatele care au cântărit asupra voastră. Iar păcatul fostei voastre răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu era atât de mare în sine, încât nu ați putut să-l ispășiți, nici în starea legată, nici în starea de ființă umană.... De aceea, am luat asupra Mea toată vina voastră, am luat efectul fiecărei fapte rele, am încărcat totul pe trupul Meu uman și acesta a ispășit acum vina voastră printr-o suferință și moarte extrem de chinuitoare pe cruce.... Dragostea Mea M-a determinat să vă ajut.... Și toate ființele spirituale pline de lumină, toate ființele primordiale create care Mi-au rămas credincioase, au fost pline de aceeași iubire pentru voi.... Dar iubirea nu lasă nimic să se piardă, iubirea nu lasă nimic în întuneric, în adversitate și chin.... Iubirea S-a oferit pe Sine pentru mântuire, pentru răscumpărarea marii vinovății.... Într-o ființă plină de lumină și de iubire, iubirea însăși a coborât pe Pământ.... Dar ceea ce trebuia să se întâmple pe Pământ trebuia să aibă loc într-o formă umană; iubirea trebuia să îmbrace o haină omenească, Eu Însumi trebuia să Mă întrupez în trup și am locuit în ființa umană Iisus, Care, totuși, era atât de fără de păcat și de pur încât am putut să Mă manifest în El.... Și acest om Iisus a ispășit vina voastră, acest om Iisus a luat pe umerii Săi imensa povară a păcatelor omenirii și a mers cu ea la cruce.... Și chiar dacă suferința inumană vă este descrisă din nou și din nou, nu veți putea să o înțelegeți în toată profunzimea ei, pentru că lacunele ființei voastre vă împiedică să faceți acest lucru.... Suferința Sa a fost incomparabil de grea și El știa despre ea cu mult timp înainte, pentru că era umplut de spiritul Meu, Care își făcuse loc în El Însuși, și de aceea știa și El totul, despre misiunea Sa și, de asemenea, despre răstignirea Sa. Sufletul Său tremura și se cutremura pentru că era o ființă umană, iar divinitatea Sa obținută prin iubire, cu siguranță, I-a dat putere, dar nu a diminuat măsura suferinței.... La cruce a mers o ființă umană Care a vrut să sufere pentru semenii Săi pentru a-i ajuta. Pentru că această ființă umană știa despre imensa suferință a celor care erau ținuți în abis de adversarul Meu.... Iisus știa că trebuia făcut un sacrificiu pentru a cumpăra sufletele de la acest adversar.... El știa că marea vină a păcatului trebuia ispășită pentru a satisface dreptatea Tatălui, Care nu putea primi în casa Tatălui un copil plin de vină.... El a vrut să-Mi aducă copiii înapoi la Mine, a vrut să plătească prețul de cumpărare pentru suflete.... Și cum vina era enormă, jertfa trebuia să fie și ea neobișnuit de mare.... Și de aceea omul Iisus, știind acest lucru, a luat asupra Sa suferința imensă, de aceea a îngăduit să I se întâmple ceea ce nici o ființă umană în afară de El nu ar fi îndurat.... El a mers conștient pe drumul crucii și a suferit chinuri de nedescris, care în cele din urmă s-au încheiat cu cea mai dureroasă moarte pe cruce.... Pentru voi, oamenii, nu este încă posibil să măsurați măreția acestei lucrări de milă față de umanitate, dar ar trebui să vă amintiți mereu că El a fost complet nevinovat și a suferit pentru voi, care nu ați fi putut niciodată să vă întoarceți la Tatăl din adâncuri fără lucrarea Sa de răscumpărare.... Eu Însumi eram în omul Iisus, dragostea L-a umplut, fără de care El nu ar fi putut niciodată să realizeze această lucrare, dar a trebuit să tac în El în cele mai dificile ceasuri ale suferinței Sale, pentru că o ființă umană trebuia să sufere și să moară, deoarece Divinitatea din El nu putea suferi, dar nici Divinitatea nu putea răscumpăra vina fără o ispășire conform justiției divine.... Ceea ce este încă de neînțeles pentru voi, oamenii, veți putea într-o zi să înțelegeți în toată profunzimea sa și atunci veți putea participa și voi la această cea mai mare lucrare de milă. Omul Iisus a stat în sfera voastră prin umanitatea Sa, și de aceea sufletul Său a suferit atât de cumplit, care coborâse de Sus, din împărăția luminii, și privea în cel mai adânc întuneric și era asuprit de forțele iadului.... De aceea, omul Iisus nu a suferit doar fizic, ci a trebuit să îndure și cele mai profunde chinuri ale sufletului, ceea ce a mărit de o mie de ori suferința Sa.... Dar El v-a adus mântuirea din păcat și din moarte...

Amin

L’Espiazione della colpa attraverso Cristo

Prendere su di Me la sofferenza dell’umanità era indicibilmente difficile. Non esisteva una cattiva azione che non doveva avere effetto sugli uomini, ed avreste dovuto soffrire in modo incommensurabile, se aveste dovuto estinguere da voi tutti i peccati che gravavano su di voi. Ed il peccato della ribellione di una volta contro Dio era già da solo così grande, che non lo potevate espiare, né nel vostro stato legato, né nello stato come uomo. Perciò ho preso su di Me ogni vostra colpa, ho catturato l’effetto di ogni cattiva azione, ho caricato tutto sul Mio Corpo umano, e questo espiava ora la vostra colpa attraverso il soffrire e morire oltremodo tormentoso sulla Croce. Per questo Mi ha mosso il Mio Amore per aiutarvi. E tutto lo spirituale di Luce, tutti gli esseri primordiali creati che Mi sono rimasti fedeli, colmava lo stesso Amore. Ma l’Amore non lascia andare perduto nulla, l’Amore non lascia nulla nell’oscurità, nella miseria e tormento. L’Amore Stesso si è offerto per la Salvezza, per l’Estinzione della grande colpa. In un Essere di Luce e colmo d’Amore, l’Amore Stesso discese sulla Terra. Ma ciò che ora doveva aver luogo sulla Terra, doveva avvenire in una Forma umana; l’Amore doveva rivestire un abito umano, Io Stesso dovevo incorporarMi nella carne e perciò ho preso dimora nell’Uomo Gesù, il Quale però Era così senza peccato e puro, che Io ho potuto manifestaMi in Lui. E quest’Uomo Gesù ha espiato la vostra colpa, quest’Uom Gesù ha preso sulle Sue Spalle l’immenso peso di peccato dell’umanità e con ciò andava sulla Croce. Ed anche se vi viene sempre di nuovo descritta la sofferenza disumana, non la potrete afferrare in tutta la sua profondità, perché a questo vi impedisce la imperfezione del vostro essere. Le Sue sofferenze erano incomparabilmente difficili, ed Egli lo sapeva già molto tempo prima, perché Era colmo del Mio Spirito, perché Io Stesso ho preso Dimora in Lui e perciò sapeva anche tutto, della Sua Missione ed anche della Sua morte sulla Croce. La Sua Anima tremava, perché Lui Era Uomo, e la Sua Divinità ottenuta tramite l’Amore Gli dava bensì la Forza, ma non diminuiva la misura di sofferenze. Un Uomo E’ andato sulla Croce, Che voleva soffrire per i Suoi prossimi per aiutarli. Perché quest’Uomo sapeva della incommensurabile sofferenza di coloro che venivano tenuti legati nell’abisso dal Mio avversario. Gesù sapeva che doveva essere portato un Sacrificio, per riscattare le anime da quest’avversario. Lui sapeva che la grande colpa di peccato doveva essere espiata, per soddisfare la Giustizia del Padre, il Quale non poteva accogliere nella Sua Casa nessun figlio carico di colpa. Lui Mi voleva riportare i Miei figli, Lui voleva pagare il prezzo di riscatto per le anime. E dato che la colpa era gigantesca, anche il Sacrificio doveva essere insolitamente grande. E perciò sapendo questo l’Uomo Gesù ha preso su di Sé l’ultragrande sofferenza, perciò ha lasciato succedere su di Sé ciò che nessun uomo eccetto Lui avrebbe sopportato. Egli percorse coscientemente la Via verso la Croce e soffrì indicibili tormenti, che infine terminavano con la morte più dolorosa sulla Croce. Misurare la Grandezza dell’Opera di Misericordia sull’umanità non è ancora possibile per voi uomini, ma dovete sempre di nuovo chiamarvi a mente che Lui Era totalmente senza colpa e che ha sofferto per voi, che senza la Sua Opera di Redenzione non avreste mai più potuto ritornare dall’abisso al Padre. Io Stesso Ero nell’Uomo Gesù, l’Amore Lo colmava, senza il Quale non avrebbe mai più potuto compiere quest’Opera, ma Io dovevo tenerMi in silenzio in Lui nelle ore più difficili del Suo percorso di sofferenza, perché un Uomo doveva soffrire e morire, perché la Divinità in Lui non poteva soffrire, la Divinità non poteva nemmeno estinguere nessuna colpa senza l’Espiazione secondo la divina Giustizia. Quello che per voi uomini è ancora inafferrabile, lo potrete comprendere una volta in tutta la sua profondità, ed allora potrete anche prendere parte in quest’Opera più grande della Misericordia. L’Uomo Gesù attraverso il Suo Essere Uomo, stava nella vostra sfera, e perciò la Sua Anima soffriva così terribilmente, dato che Era discesa dall’Alto, dal Regno della Luce, e che guardava nell’oscurità più profonda e veniva oppressa dalle forze dell’inferno. Perciò l’Uomo Gesù non ha sofferto solamente corporalmente, ma ha dovuto subire i più profondi tormenti dell’Anima, che aumentavano ancora migliaia di volte le Sue sofferenze. Ma Lui ha portato a voi uomini la Redenzione dal peccato e dalla morte.

Amen