• Înapoi

Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin

Contribuições para a segurança social....

Quantas vezes os seres humanos dependem da ajuda que lhes é dada e quantas vezes são capazes de a retribuir, pois nenhum ser humano pode confiar apenas em si próprio, todos precisam da ajuda do seu semelhante, tal como todos estão em posição de ajudar o seu semelhante. No entanto, as pessoas esforçam-se por se tornarem completamente independentes do seu vizinho e também por desviar toda a assistência de si próprias.... Eles tentam regular o que deve ser ajuda voluntária de acordo com a lei, e todos tentam extrair a maior vantagem possível para si próprios deste regulamento..... O que seria altamente valorizado como amor altruísta ao próximo pela alma do indivíduo é transformado numa contribuição involuntária, e não há benefício para a alma enquanto toda a actividade voluntária de amor for eliminada. Segundo o julgamento humano, toda a adversidade terrena poderia ser evitada das pessoas desta forma, e esta é certamente também a aspiração daqueles que se sentem responsáveis pela adversidade das pessoas porque não podem ser ocultados e sobrecarregar aqueles.... E enquanto a indelicadeza prevalecer entre a humanidade, tais esforços serão também uma bênção na medida em que as pessoas não perecerão na miséria.... No entanto, o baixo nível espiritual das pessoas não pode ser remediado por isto, pois isto requer uma actividade de amor altruísta ao próximo.... As pessoas devem ser tocadas pela necessidade dos seus semelhantes para que este amor se acenda nelas.... Deve haver uma necessidade entre pessoas de tal ordem que estimule uma pessoa que esteja disposta a amar a actividade.... A ajuda pode ser dada aos semelhantes de todas as formas através de encorajamento reconfortante, através de simpatia amorosa, através de assistência energética.... Mas na vida humana é especialmente uma questão de superação da matéria.... a transformação do amor-próprio em amor de vizinhança altruísta. O que é desejável para o próprio homem, ele deve destacar-se de modo a dá-lo ao seu semelhante que está em necessidade..... É por isso que os bens são distribuídos de forma desigual para estimular precisamente esta vontade de dar, porque ao mesmo tempo o ser humano pode praticar a superação da matéria e porque assim se dá a si mesmo o maior presente quando se desprende dos bens materiais para aliviar a necessidade do seu semelhante.... Só aquilo que é dado voluntariamente será amplamente recompensado ao ser humano, pois só o livre arbítrio demonstra amor, enquanto todas as outras contribuições que o ser humano tem de fazer são completamente desprovidas de amor, de facto, podem endurecer bastante o coração de uma pessoa que reprime, por isso, toda a vontade de dar dentro de si, porque acredita ter feito o suficiente para o benefício dos seus semelhantes. Mas não importa o quanto as pessoas tentem aliviar as dificuldades económicas desta forma.... a necessidade de abordar o ser humano de outra forma, por um lado para seu próprio benefício, mas por outro lado para determinar o coração do ser humano para ajudar novamente.... tocá-lo, para que a centelha do amor seja acesa, para que o amor não arrefeça completamente entre as pessoas.... E muitas vezes são precisamente as pessoas que são afectadas por necessidades de natureza não material, cujos corações estão tão endurecidos que têm de tomar um caminho diferente se quiserem ser ajudadas: São privados da alegria dos bens terrenos.... o que não queriam dar a si próprios para aliviar a necessidade dos outros, já não podem gozar.... A matéria perde agora o seu valor, e bendita é a pessoa que agora trabalha com ela da forma correcta.... que agora se despoja voluntariamente dela para a dar aos seus semelhantes necessitados.... Bem-aventurado aquele que nos últimos dias ganha o amor dos seus semelhantes através de boas obras, que sozinho o segue até à eternidade.... Então a sua necessidade não foi em vão para a sua alma...._>Ámen