• Înapoi

Contribuții la asigurări sociale....

Cât de des sunteți voi, oamenii, dependenți de ajutorul care vi se oferă și cât de des este posibil să îl oferiți în schimb, pentru că nicio ființă umană nu se poate baza doar pe ea însăși, fiecare are nevoie de ajutorul semenilor săi, așa cum fiecare se află în situații pentru a-și ajuta semenii. Cu toate acestea, oamenii se străduiesc să se facă complet independenți de aproapele lor și, de asemenea, să îndepărteze orice asistență de la ei înșiși.... Ei încearcă să reglementeze ceea ce ar trebui să fie ajutor voluntar conform legii, iar fiecare încearcă să extragă cel mai mare avantaj posibil pentru el însuși din această reglementare..... Ceea ce ar fi foarte valoros ca iubire altruistă față de aproapele pentru sufletul individului se transformă într-o contribuție involuntară și nu există niciun beneficiu pentru suflet atâta timp cât este eliminată orice activitate voluntară de iubire. Potrivit judecății umane, toate greutățile pământești ar putea fi astfel evitate de la oameni și aceasta este cu siguranță și aspirația celor care se simt responsabili de greutățile oamenilor, pentru că nu pot fi ascunse și îi împovărează.... Și atâta timp cât omenirea va fi lipsită de bunătate, astfel de eforturi vor fi o binecuvântare, în măsura în care oamenii nu vor pieri în mizerie.... Cu toate acestea, nivelul spiritual scăzut al oamenilor nu poate fi remediat prin aceasta, pentru că este nevoie de o activitate de iubire dezinteresată față de aproapele.... Oamenii trebuie să fie atinși de nevoia semenilor lor, astfel încât această iubire să se aprindă în ei.... Trebuie să existe o nevoie printre oameni de așa natură încât să stimuleze o persoană care este dispusă să iubească activitatea.... Ajutorul poate fi acordat semenilor în orice mod, prin încurajare reconfortantă, prin simpatie iubitoare, prin asistență energică.... Dar în viața omului este vorba mai ales de depășirea.... transformarea iubirii de sine în iubire altruistă față de aproapele. Ceea ce este de dorit pentru omul însuși, el trebuie să se detașeze de el însuși pentru a se oferi semenilor săi care au nevoie de el..... De aceea, bunurile sunt distribuite în mod inegal pentru a stimula tocmai această voință de a dărui, pentru că, în același timp, ființa umană poate exersa depășirea materiei și pentru că, astfel, își face cel mai mare dar atunci când se desprinde de bunurile materiale pentru a ușura nevoile semenilor săi.... Numai ceea ce este dat de bună voie va fi răsplătit din plin de ființa umană, deoarece numai voința liberă demonstrează iubire, în timp ce toate celelalte contribuții pe care ființa umană trebuie să le facă sunt complet lipsite de iubire, ba chiar pot mai degrabă să împietrească inima unei persoane care, prin urmare, reprimă orice dorință de a dărui în interiorul său, deoarece crede că a făcut suficient pentru binele semenilor săi. Dar oricât de mult ar încerca oamenii să atenueze dificultățile economice în acest fel.... nevoia se apropie totuși de ființa umană sub o altă formă, pe de o parte pentru propriul său beneficiu, dar pe de altă parte pentru a câștiga din nou inima semenilor săi... să o atingă pentru ca scânteia iubirii să se aprindă, pentru ca iubirea să nu se răcească complet printre oameni.... Și, adesea, tocmai oamenii care sunt afectați de nevoi de natură nematerială, ale căror inimi sunt atât de împietrite încât trebuie să urmeze o cale diferită dacă vor să fie ajutați: Sunt lipsiți de bucuria bunurilor pământești.... ceea ce nu au vrut să dea ei înșiși pentru a ușura nevoia altora, de care ei înșiși nu se mai pot bucura acum.... Materia își pierde acum valoarea, și binecuvântată este persoana care acum lucrează cu ea în mod corect.... care acum se leapădă de ea în mod voluntar pentru a o da semenilor săi nevoiași.... Ferice de cel care, în ultimele sale zile, câștigă prin fapte bune dragostea semenilor săi, care singuri îl vor urma în veșnicie.... Atunci nevoia lui nu a fost zadarnică pentru sufletul său....

Amin

Social contributions....

How often do you humans rely on the fact that you will receive help, and how often is it possible for you to offer it in turn, for no-one can rely on himself alone, everyone needs the help of his fellow human beings, just as everyone gets into situations to help another person. Yet people endeavour to achieve complete independence from their neighbours and also to rid themselves from giving help.... They try to lawfully regulate what should be a voluntary service of help, and everyone tries to derive the greatest possible benefit for himself again from this regulation.... What would be extremely highly valued for every individual person's soul as unselfish neighbourly love is changed into an involuntary duty, and there is no benefit for the soul as long as all voluntary activity of love is excluded.

According to human estimation all earthly hardship could be averted from people in this way, and this is no doubt also the intention of those who feel responsible for people's serious difficulties since they cannot be concealed and burden the latter.... And as long as unkindness prevails amongst humanity even these endeavours are a blessing in as much as people will not perish in misery.... Nevertheless, it cannot solve people's spiritually low level, for this requires activity of unselfish neighbourly love.... People have to be touched by other people's hardship to kindle the love in them.... There has to be the kind of adversity amongst people that will stimulate a kind-hearted person into actions of love.... Help can be rendered in every respect to a fellow human being through words of comfort, through caring sympathy, through active assistance.... Yet human life, above all, relates to the overcoming of matter.... the transformation of selfish love into selfless neighbourly love.

The human being should let go of what is desirable to himself in order to give it to a fellow human being who is in need of it.... This is why wealth is unevenly distributed, precisely in order to motivate this will to give, since a person can learn to overcome matter at the same time and thereby make the greatest gift to himself by detaching himself from material possessions in order to alleviate a fellow human being's hardship.... Only what is voluntarily relinquished will reap a rich reward for a person, for only free will demonstrates love, whereas all other contributions a person has to make are entirely devoid of love, indeed, they are more likely to harden a person's heart as he suppresses in himself the will to give in the belief of having done enough for other people's well-being. Yet no matter how much people try to ease economic poverty in this way.... the human being will still be affected by hardship in other ways, on the one hand for his own benefit, but on the other hand in order to move a fellow human being's heart into providing help.... in order to touch it, so that the spark of love ignites, so that love will not grow completely cold amongst people....

And precisely those people with very hardened hearts are frequently affected by non-material problems, so that they have to take a different path if they are to be helped: their pleasure of earthly possessions will be taken from them.... what they did not want to give to alleviate other people's hardship they will then no longer be able to enjoy themselves.... Material belongings will now lose their value, and blessed is the person who deals with this in the right way.... who now voluntarily relinquishes it in order to give it to needy fellow human beings.... Blessed is the person who ultimately acquires his fellow human beings' love as a result of good deeds, which alone will follow him into eternity.... Then his hardship will not have been unsuccessful for his soul....

Amen