• Înapoi

"Coborârea la iad...."

Când a sosit ceasul răscumpărării pentru omenire, spiritualul până atunci izolat.... sufletele oamenilor înainte de coborârea lui Hristos.... se aflau într-un tărâm intermediar, nu pe Pământ și nici în împărăția luminii și a fericirii, și așteptau acolo ora răscumpărării.... Acest lucru este de înțeles pentru voi, oamenii, doar dacă știți despre păcatul primordial și despre motivul lucrării de răscumpărare, dacă știți despre prăpastia infinit de mare dintre spiritualul căzut odinioară și Dumnezeu.... Viața pământească ca ființă umană nu a fost capabilă să acopere această prăpastie, chiar dacă a fost parcursă în voința divină, pentru că nu fusese încă răscumpărat păcatul primordial, pe care ființa umană singură nu ar fi putut niciodată să-l răscumpere în timpul vieții pământești.... dar răscumpărarea prin Iisus Hristos s-a aplicat tuturor ființelor spirituale, actul de mântuire a fost oferit pentru toți oamenii din prezent, trecut și viitor.... Căci poarta împărăției luminii a fost deschisă prin moartea lui Iisus pe cruce, astfel încât acum și acele suflete din împărăția intermediară își puteau găsi intrarea, de îndată ce îl mărturiseau și ele pe divinul Răscumpărător Iisus Hristos.... Încă de la începutul întoarcerii spiritualului la Dumnezeu a fost determinat acest plan de mântuire a lui Iisus Hristos, și încă de pe vremea primilor părinți a fost indicată venirea Răscumpărătorului, iar venirea Lui a fost anunțată în mod repetat de către văzători și profeți.... Și oamenii care Îl mărturiseau pe Dumnezeu, care se străduiau să trăiască după voia Lui, au auzit cu toții de Mesia Care avea să aducă mântuirea omenirii.... Dar nu toți au trăit să-L vadă, pentru că multe generații dinaintea Lui au fost chemate de pe Pământ și sufletele lor trebuiau acum să-L aștepte pe Mântuitorul lor. De aceea, Iisus a coborât și la iad după moartea Sa pe cruce.... El a vrut, de asemenea, să aducă eliberarea din robia lui Satana a celor pe care acesta încă îi putea ține legați, deoarece vina păcatului nu fusese încă complet răscumpărată. Căci adversarul lui Dumnezeu nu ar fi eliberat niciodată aceste suflete la care avea dreptul pentru că ele l-au urmat de bunăvoie în adâncuri. Dar în iad existau și multe suflete împietrite care, la fel ca toate celelalte, îl priveau pe Răscumpărătorul divin doar ca pe o ființă umană egală cu ei și nu credeau în răscumpărarea Sa din păcat și moarte. Și lor trebuia să li se lase liberul arbitru de a decide și de aceea Iisus nu a intrat în împărăția spiritelor în mod radios, ci ca omul Iisus, Care a murit pe cruce.... Dar mulți știau că El era Mesia, Care fusese anunțat din nou și din nou.... Și toate sufletele ar fi putut găsi această credință în El, pentru că prin mesagerii de lumină ai lui Dumnezeu primeau în mod constant cunoștințe despre ceea ce se întâmpla pe Pământ.... și pentru că și părinții cu frică de Dumnezeu din acea împărăție nu încetau să întrezărească perspectiva venirii la ei a Răscumpărătorului divin.... Pentru că ei făceau acest lucru în numele Domnului, astfel încât coborârea Lui în iad era așteptată și El putea acum să aducă și mântuirea a nenumărate suflete și să le deschidă și lor poarta fericirii.... Coborârea la iad a adus înapoi la Dumnezeu primele spirite căzute odinioară, pentru care și omul Iisus a plătit răscumpărarea prin moartea pe cruce, și astfel abia de atunci a început întoarcerea propriu-zisă, primul suflet legat de Lucifer și-a găsit libertatea definitivă, chiar dacă drumul de dinainte pregătise deja calea acestei ființe spirituale până cu puțin timp înainte de poarta încă închisă, dar pe care Iisus a deschis-o acum și calea spre casa Tatălui a devenit liberă pentru orice suflet care vrea să o parcurgă alături de Iisus Hristos....

Amin

«Descendido al infierno...»

Cuando a la humanidad tocó la hora de la Redención, lo espiritual antes renegado –las almas de los seres humanos antes del Descenso de Cristo– se hallaba en un reino intermediario, no en la Tierra ni en el Reino de la Luz y de la Bienaventuranza, esperando allí la hora de la Redención...

Esto, vosotros los seres humanos, sólo lo podéis comprender si sabéis de la culpa del pecado original y la causa de la Obra de Redención... si sabéis del abismo infinitamente grande entre lo espiritual apostatado en tiempos remotos, y Dios... La vida terrenal como hombre no podía franquear esta franja aunque haya sido llevada conforme a la Voluntad de Dios, porque la culpa del pecado original aún no estaba redimida - la que el hombre solo nunca habría podido redimir durante su vida terrenal.

Pero la Redención por Jesucristo era válida para todo lo espiritual... la Obra de Redención fue realizada para todos los seres humanos de la actualidad, del pasado y del futuro... La Puerta para el Reino de Luz fue abierta por la muerte de Jesús en la cruz, de modo que ahora también aquellas almas del reino intermediario podían encontrar entrada - en el supuesto de que también ellas profesaran el Redentor divino Jesucristo.

Desde el principio de la “repatriación” de lo espiritual a Dios este Plan de Salvación estaba determinado, y ya desde la época de los patriarcas se llamó la atención sobre el Descenso del Redentor, y cada vez de nuevo también videntes y profetas anunciaron su Venida. Y todos los hombres que profesaban a Dios y que procuraban vivir según su Voluntad ya oían del Mesías - El que iba a traer la Salvación a los seres humanos.

Pero no todos llegaron a verle porque muchas generaciones antes ya tenían que dejar la Tierra atrás, y sus almas tenían que aguardar su Salvador con paciencia. Por eso, después de su muerte en la cruz, Jesús descendió al infierno17 porque quería conseguir la liberación de las trabas de Satanás también para aquellos que este todavía podía guardar atados porque la culpa del pecado aún no estaba redimida del todo.

El adversario nunca habría soltado estas almas porque tenía derecho a ellas... pues le habían seguido voluntariamente a las profundidades. También en el “infierno” había muchas almas testarudas que valoraron al Redentor divino como hombre –hombre como ellos mismos– y no creían en la Redención de pecado y muerte, llevada a cabo por Él... También a estos había que dejarles su libre voluntad para tomar su decisión, y por eso Jesús no vino relucientemente a aquel reino de los espíritus sino como Hombre Jesús que había muerto en la cruz.

Pero había muchos que sabían que Él era el Mesías, El que cada vez de nuevo fue anunciado... Y todas las almas habrían podido lograr esta fe en Él porque cada vez de nuevo los mensajeros de Luz de Dios los pusieron al corriente de lo que pasaba en la Tierra... y porque en aquel reino también los patriarcas fieles a Dios les dejaban entrever la Venida del Redentor divino... pues esto lo hicieron por encargo del Señor, para que el Descenso de Él al infierno fuera esperado, de modo que Él ahora también pudiera traer la Salvación a almas incontables, y también les pudiera abrir la Puerta para la Bienaventuranza.

El descenso al infierno devolvió a Dios los primeros espíritus caídos en aquellos tiempos remotos, para los que el Hombre Jesús también había pagado el rescate tras la muerte en la cruz... y es entonces que empezó la propia Repatriación: Lo primero de lo que Lucifer había cautivado encontró su libertad definitiva aunque el camino para lo espiritual ya había sido preparado antes hasta la Puerta todavía cerrada, la que Jesús ahora había abierto... de modo que el camino a la Casa paternal quedó libre para cada alma dispuesta a irlo junto con Jesús.

Amén.