• Înapoi

Renaștere spirituală....

Momentul de cotitură în viața voastră este ceasul în care pășiți pe calea spirituală, ceasul în care gândurile voastre se aventurează pe un tărâm care trebuie căutat în afara celui pământesc.... ceasul în care deveniți conștienți de rezultat, realizând astfel că o ființă superioară v-a creat, de Care depindeți acum, atât în trup cât și în suflet.... Acest ceas poate fi începutul unei ascensiuni rapide, de îndată ce, de atunci încolo, vă preocupați mai mult de astfel de gânduri decât de cele pământești; dar poate dura, de asemenea, mult timp până când vă veți detașa de lume, astfel încât gândurile voastre pot rătăci în mod repetat înapoi în lumea pământească, și atunci va fi nevoie de o luptă până când, în cele din urmă, veți continua neclintit pe calea pe care ați recunoscut-o ca fiind singura corectă. Dacă o veți găsi măcar o dată în timpul vieții voastre pe Pământ.... Dacă ființa umană are o viață pământească pe Pământ care o satisface pe deplin, atunci cu greu va urma această cale, în schimb se va intoxica din nou și din nou, iar simțurile sale fiind extrem de bine înrădăcinate în pământ, cu greu se poate desprinde și trebuie să fie îndemnată de lovituri ale sorții să gândească altfel.... Ceea ce o împiedică să găsească calea cea bună trebuie să îi fie îndepărtat.... Iar acest lucru arată că nu ar fi o binecuvântare pentru dezvoltarea ființei umane dacă i s-ar acorda o viață pământească ușoară și frumoasă, deoarece într-o astfel de viață ar dura mult mai mult dacă ar exista vreo perspectivă de schimbare a voinței ființei umane. Și totuși, tristețea și suferința nu trebuie să fie neapărat tovarășii vieții, căci este posibil ca ființa umană să dezvolte iubirea față de aproapele său în orice situație de viață, iar această iubire este cea care, cu siguranță, conduce și pe calea renașterii spirituale.... Iubirea este cea care va îndrepta întotdeauna gândurile spre Iubirea eternă Însăși, Care apoi, în mod inevitabil, pune stăpânire pe fiecare ființă umană și o atrage pe calea cea bună.... Cât de frumos ați putea, așadar, voi, oamenii, să trăiți cu toții pe Pământ și să vă bucurați și de această viață, dacă ați dori să vă modelați ființa în iubire.... Atunci nu ar fi cu adevărat necesar să vă lăsați purtați prin greutăți și suferințe, atunci gândurile voastre ar fi foarte des în aceste sfere, deși viața pământească v-ar oferi și ceea ce vă face fericiți.... Scopul vieții voastre pământești este transformarea în iubire, transformarea iubirii de sine care sălășluiește în voi în iubire altruistă față de aproapele.... Ceea ce faceți acum în mod voluntar, din voi înșivă, nu trebuie să fie realizat mai întâi prin mijloace care vă sunt dureroase.... Nu ar fi nevoie să suferiți dacă ați aprinde iubirea în voi înșivă și ați lăsa-o să se aprindă în cele mai strălucitoare flăcări.... Pentru că atunci scopul vieții pământești ar fi fost atins, că ați fi luat calea care duce în sus, atunci gândurile voastre vor trece mult mai des în acea împărăție, chiar dacă aveți sarcini de îndeplinit pe Pământ sau sunteți plasați într-o sferă a datoriei care vă solicită mult.... Veți face dreptate amândurora, dar în curând sufletul vostru se va simți mai în largul său în sferele în care îl împinge spiritul său decât acolo unde trupul trebuie încă să rămână.... Cu toate acestea, adversitatea și suferința pot fi străine ființei umane, pentru că atunci va trăi în conformitate cu voia lui Dumnezeu și fără ele, iar binecuvântarea lui Dumnezeu îi este asigurată atât pe plan pământesc, cât și spiritual.... Căci El a promis oamenilor că va avea grijă părintească de copiii Săi.... și iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele dovedește filiația divină.... ea duce la unirea deplină cu El și la fericirea veșnică....

Amin

Geistige Wiedergeburt....

Der Wendepunkt in eurem Leben ist die Stunde, da ihr den geistigen Weg beschreitet, die Stunde, wo sich eure Gedanken in ein Gebiet wagen, das außerhalb des Irdischen zu suchen ist.... die Stunde, da ihr euch des Ausganges bewußt werdet, also erkennet, daß ein höheres Wesen euch geschaffen hat, von Dem ihr nun abhängig seid, sowohl dem Körper als auch der Seele nach.... Diese Stunde nun kann für euch der Anfang sein eines schnellen Aufstieges zur Höhe, sowie ihr euch von nun an mehr mit solchen als mit irdischen Gedanken befaßet; es kann aber auch lange dauern, bis ihr euch von der Welt gelöst habt, also es können eure Gedanken immer wieder in die irdische Welt zurückschweifen, und es kostet dann einen Kampf, bis ihr endlich unbeirrlich den Weg weitergehet, den ihr erkannt habt als den allein rechten. Wenn ihr ihn nur überhaupt findet während eures Erdenlebens.... Hat nun der Mensch ein irdisch ihn vollbefriedigendes Leben auf Erden, dann schlägt er schwerlich jenen Weg ein, sondern er berauscht sich immer wieder, und seine Sinne sind überaus fest mit der Erde verwurzelt, er kann sich schwerlich lösen, und er muß durch Schicksalsschläge zu anderem Denken veranlaßt werden.... es muß ihm genommen werden, was ihm hinderlich ist, den rechten Weg zu finden.... Und daraus geht hervor, daß für die Entwicklung des Menschen es nicht von Segen wäre, wenn dem Menschen ein leichtes und schönes Erdenleben beschieden wäre, denn in einem solchen würde es weit länger dauern, wenn überhaupt die Aussicht besteht auf eine Willenswandlung des Menschen. Und doch brauchen nicht unbedingt Kummer und Leid Lebensbegleiter sein, denn es ist dem Menschen möglich, in jeder Lebenslage die Liebe zum Nächsten in sich zu entfalten, und diese Liebe ist es, die sicher auch auf den Weg führt zur geistigen Wiedergeburt.... Die Liebe ist es, die stets auch die Gedanken hinlenken wird zu der ewigen Liebe Selbst, Die dann unweigerlich auch Besitz ergreift von jedem Menschen und ihn ziehet auf den rechten Weg.... Wie schön könntet ihr Menschen daher alle auf Erden leben und euch auch dieses Lebens erfreuen, wenn ihr euer Wesen zur Liebe gestalten möchtet.... Dann wäre es wahrlich nicht nötig, euch durch Not und Leiden gehen lassen zu müssen, dann wären eure Gedanken sehr oft in jenen Sphären, wenngleich euch auch das irdische Leben schenken würde, was euch beglückt.... Der Zweck eures Erdenlebens ist die Umgestaltung zur Liebe, die Wandlung der in euch wohnenden Ichliebe zur uneigennützigen Nächstenliebe.... Was ihr nun freiwillig, aus euch selbst, tut, das brauchte nicht erst durch Mittel erreicht zu werden, die für euch schmerzhafter Natur sind.... Ihr brauchtet nicht zu leiden, wenn ihr die Liebe in euch entzünden und zu hellster Glut auflodern lassen würdet.... Denn dann wäre der Erdenlebenszweck erreicht, daß ihr den Weg beschritten habt, der zur Höhe führt, dann werden eure Gedanken weit öfter in jenes Reich hinüberwechseln, selbst wenn ihr auf Erden Aufgaben zu erfüllen habt oder in einen Pflichtenkreis versetzt seid, der viel von euch verlangt.... Ihr werdet beidem gerecht werden, eure Seele aber wird sich bald in den Sphären wohler fühlen, in die ihr Geist sie drängt, als dort, wo sich der Körper noch aufhalten muß.... Doch Not und Leiden können dem Menschen fremd sein, denn er lebt dann auch ohne solche dem Willen Gottes entsprechend, und der Segen Gottes ist ihm irdisch und geistig gewiß.... Denn Er hat es den Menschen verheißen, daß Er väterlich sorget für Seine Kinder.... und die Liebe zu Gott und zum Nächsten beweiset die Kindschaft Gottes.... sie führt zum gänzlichen Zusammenschluß mit Ihm und ewiger Glückseligkeit....

Amen