• Înapoi

Destinul ființei umane.... Dorința de adevăr....

Destinul omului este desăvârșirea sufletului său pe Pământ.... O maturizare spirituală este stabilită pentru voi, oamenii, ca un scop, pe care trebuie să vă străduiți să îl atingeți de bunăvoie, pentru a fi potriviți pentru împărăția spirituală la sfârșitul vieții voastre pământești. Cu toate acestea, acest adevăr incontestabil este acceptat de foarte puțini oameni, iar modul lor de viață pământesc este ghidat în consecință. Majoritatea oamenilor sunt încă orbi în gândirea lor, sunt orbi din punct de vedere spiritual și nu se lasă atinși atunci când li se aduce adevărul. Ei pot doar să arate un grad scăzut de dezvoltare a sufletului lor, dar nu fac nimic pentru a-l ridica.... ei nu cred.... nici într-un scop pământesc al vieții și nici în responsabilitate. Ei nu cred nici într-o legătură între cel creat și Creator.... și nu caută clarificări nici asupra acestui aspect, care este extrem de important: Ce se va întâmpla cu ei după ce vor părăsi corpul pământesc.... căci nici ei nu cred în supraviețuirea după moarte....

Totuși, necredința lor nu îi protejează de responsabilitate, căci ei au liberul arbitru, și nu sunt obligați la necredința lor, la atitudinea lor față de Dumnezeu.... la care ar putea să se predea în liberul arbitru pentru ca acum să fie mereu și mereu ghidați în gândurile și acțiunile lor de atitudinea corectă față de Dumnezeu.... Căci orice om se poate întoarce spre Dumnezeu și nu are nicio scuză valabilă pentru a se îndepărta de El, în afară de aceea că nu vrea.... Căci de îndată ce dorește să cunoască adevărul, acesta îi este transmis de Dumnezeu, și atunci omul însuși stabilește relația corectă cu Dumnezeu.... Faptul că oamenii gândesc și doresc în mod diferit depinde de ei, căci voința de adevăr garantează o gândire corectă și, de aceea, fiecare ar trebui să se examineze pe sine în ce măsură dorește el însuși adevărul.... Dacă acceptă cu indiferență tot ceea ce i se spune ca fiind credibil, el însuși nu are dorința de adevăr, altfel l-ar examina.... Iar dacă respinge tot ceea ce i se oferă, aceasta poate fi, de asemenea, indiferență față de adevărul pe care nu-l caută și, prin urmare, nu-l poate recunoaște niciodată ca adevăr. Dacă ființa umană este ignorantă, dacă este oarbă din punct de vedere spiritual, este vina sa, deoarece nu are nicio dorință pentru adevăr.... Și nici o ființă umană nu se poate scuza spunând că nu știe ce este adevărul și nici nu-l poate evalua niciodată pentru sine.... motiv pentru care respinge totul. Cu siguranță că nu îi este posibil să testeze singur adevărul cunoașterii, pentru că trebuie să ceară sprijinul lui Dumnezeu pentru aceasta.... deoarece intelectul său singur nu poate efectua un astfel de test. Dar de îndată ce se va întoarce la Dumnezeu Însuși pentru sprijin, pentru iluminarea spiritului, el va recunoaște clar și va putea distinge adevărul de eroare..... Dar pentru aceasta este necesară credința în Dumnezeu.... Și chiar și intelectul poate afirma această credință, dacă voința omului este bună.... căci întreaga creație atestă existența unui Creator înțelept și omnipotent, iar apelarea la ajutorul acestui spirit creator veșnic ar trebui, prin urmare, să fie posibilă pentru orice persoană înțeleaptă care dorește să pătrundă în adevăr....

De asemenea, el va fi în curând luminat și cu privire la scopul său pe Pământ, va acorda semnificația corectă vieții sale pământești și nu va mai umbla cu ușurință, va fi conștient de responsabilitatea sufletului său și îl va ajuta să atingă cea mai înaltă perfecțiune posibilă....

Amin

Propósito del ser humano.... Deseo por la verdad....

La meta del ser humano es la perfección de su alma en la tierra.... A ustedes, los humanos, se les ha fijado la meta de la madurez espiritual, por la que deben esforzarse y la que deben alcanzar por su propia voluntad para ser aptos para el reino espiritual al final de su vida terrenal. Sin embargo, esta verdad irrefutable es aceptada por muy pocas personas y correspondiendo a esto llevan su vida terrenal. La mayoría de la gente sigue cegada en su forma de pensar, están espiritualmente ciegos y no se dejan tocar cuando se les presenta la verdad.... Sólo pueden mostrar un bajo grado de desarrollo de su alma pero no hacen nada para elevarla.... no creen.... ni en un propósito de la vida terrenal ni en una responsabilidad. Tampoco creen en una conexión entre lo creado y el Creador.... y tampoco buscan una aclaración sobre algo que es tremendamente importante: qué pasará con ellos después cuando hayan dejado el cuerpo terrenal.... Porque tampoco creen en la supervivencia después de la muerte....

Sin embargo, su incredulidad no les protege de la responsabilidad, pues tienen libre albedrío, no están obligados a su incredulidad, a su actitud hacia Dios.... A quien podían dedicarse en libre albedrío para ahora estar siempre y constantemente guiados en sus pensamientos y acciones por la actitud correcta hacia Dios.... Porque todo ser humano puede volverse hacia Dios, y no tiene otra excusa válida para alejarse de Él que la de no querer.... Porque en cuanto quiere conocer la verdad, ésta le es transmitida por Dios, y entonces el propio ser humano establece la relación correcta con Dios.... El hecho de que las personas piensen y quieran de forma diferente depende de ellas, ya que la voluntad por la verdad garantiza el pensamiento correcto, y por lo tanto cada uno debe examinarse a sí mismo hasta qué punto él mismo desea la verdad.... Si acepta con indiferencia como creíble todo lo que se le dice, entonces él mismo no tiene ningún deseo por la verdad, pues de lo contrario lo examinaría.... Y si rechaza todo lo que se le ofrece, esto también puede ser indiferencia hacia la verdad, que no busca y que, por tanto, nunca puede reconocer como verdad. Si el ser humano es ignorante, si está espiritualmente ciego, es su propia culpa porque no tiene deseo de la verdad.... Y ningún ser humano puede excusarse diciendo que no sabe lo que es la verdad, que nunca podrá juzgarla por sí mismo.... y que por eso lo rechaza todo. Ciertamente, no le es posible por sí mismo probar la veracidad de un conocimiento, porque tiene que solicitar el apoyo de Dios para ello.... ya que su intelecto por sí solo no puede llevar a cabo tal prueba. Pero en cuanto se dirija a Dios mismo en busca de apoyo, de la iluminación del espíritu, reconocerá claramente y podrá distinguir la verdad del error..... Pero para eso es necesaria la fe en Dios.... El intelecto puede validar afirmativamente esta fe si la voluntad del ser humano es buena.... pues toda la creación atestigua la existencia de un Creador sabio y omnipotente, y pedir ayuda a este Espíritu Creador Eterno debería ser, por tanto, posible para toda persona sabia que desee penetrar en la verdad.... Y ésta también se iluminará pronto sobre su propósito en la tierra, y dará el significado correcto a su vida terrenal y ya no caminará a la ligera, será consciente de su responsabilidad para con su alma y la ayudará a alcanzar la mayor perfección posible....

Amén