• Înapoi

Lipsa de valoare a cunoștințelor pământești în lumea de dincolo....

Nu prețuiți prea mult cunoștințele pământești, căci nu puteți începe nimic cu ele în veșnicie. Ele vă pot fi cu siguranță de folos pe durata vieții pământești, însă dacă nu le folosiți pentru a dobândi cunoștințe spirituale, obținând prin intermediul cunoștințelor pământești conștientizarea faptului că sunteți creații vii ale lui Dumnezeu și apoi faceți un efort pentru a obține adevărul deplin de la Dumnezeu, nu veți avea niciun avantaj atunci când veți intra în împărăția spirituală. Cu toate acestea, chiar și cunoștințele spirituale trebuie considerate cunoștințe pământești care au fost dobândite doar în mod pur intelectual.... care, prin urmare, ating cu siguranță problemele spirituale, dar, ca toate celelalte cunoștințe pământești, au fost dobândite prin studiu în scopul unei activități profesionale.... Și chiar dacă învățați pe de rost Cartea Părinților, chiar dacă vă străduiți să interpretați din nou Cuvântul divin pe baza unor ziceri profetice, chiar dacă stăpâniți intelectual propoziție după propoziție, nimic din toate acestea nu poate fi prețuit mai mult decât orice altă cunoaștere care nu se referă la probleme spirituale. Căci, în cele din urmă, singura parte a sufletului rămâne ceea ce activitatea dezinteresată a iubirii i-a adus în înțelepciune.... Sufletului îi rămâne doar ceea ce spiritul a putut să-i transmită în interiorul său. Iar acest lucru nu necesită nici un studiu lumesc, nici o gândire intelectuală ascuțită și nici o memorie neobișnuită.... Căci spiritul i-o dă atunci când are nevoie.... Și la ce vă folosește bogăția pe care nu o puteți utiliza acolo.... este o cunoaștere moartă, nu vă dă nici o lumină, iar pe Pământ nu puteți nici măcar să dovediți adevărul acestei cunoașteri atâta timp cât spiritul vostru nu vă transmite cunoașterea corectă și puterea de judecată.... Dar trebuie să vă apropiați voi înșivă de acest spirit din voi înșivă, trebuie să-i permiteți să se exprime către voi.... Numai atunci va deveni lumină în voi și veți răspândi și voi o lumină strălucitoare la intrarea în împărăția spirituală. Dar binecuvântat este cel care se lasă învățat de spirit și, în același timp, caută să-și extindă cunoștințele pământești.... El va primi mult material de gândire, cunoștințele i se vor face accesibile și pe plan pământesc, de îndată ce strădania lui se aplică mai întâi la dobândirea bunurilor spirituale.... Iar el va folosi cu adevărat toate cunoștințele în mod benefic atunci când viața sa pământească va fi încheiată.... El va putea să distribuie tot ceea ce posedă în împărăția spirituală, căci va putea să aibă din nou un efect de îndrumare și de instrucție asupra oamenilor care, ca și el, cercetează și se străduiesc în dorința lor de Dumnezeu și de adevăr....

Amin

La falta de valor en el otro mundo del saber terrenal

No estiméis tan alto el saber terrenal, porque en la eternidad no podéis emprender nada con él. El puede ayudaros bien y ser de provecho para la duración de vuestra vida terrena, pero si no lo utilizáis para haceros con un saber espiritual, llegando al conocimiento, por medio del saber terrenal, que sois criaturas de Dios y os esforzáis luego a llegar a la plena Verdad de Dios, no tendréis ninguna ventaja si entráis en el Reino espiritual.

Pero también el saber espiritual es valorado como saber terrenal, el que fue tomado intelectualmente, el que respecta por cierto a problemas espirituales, pero que ha sido obtenido como cualquier otro saber por el estudio, con el fin de una actividad profesional.

Y por mucho que aprendáis de memoria el Libro de los Padres, por mucho que os esforcéis en volver a interpertar la Palabra divina a base de los dichos proféticos, por más que dominéis intelectualmente frase por frase, todo eso no puede estar valorado más alto que todo otro saber que no tiene por contenido problemas espirituales. Pues, al fin, al alma sólo le queda como parte lo que las obras de caridad desinteresadas le han aportado en sabiduría, al alma sólo lo queda, lo que a ella le ha podido proporcionar el espíritu en sí. – Y eso no exige níngún estudio mundano, ninguna perspicacia, ningua agudeza íntelectual y ninguna extraordinaria memoria. Pues el Espíritu se lo da cuando ella lo necesita.

Y de qué os sirve una riqueza que no podéis emplear en el más allá. Ella es un saber muerto, que no puede daros ninguna luz y en la tierra ni siquiera podéis demostrar la Verdad de ese saber, mientras vuestro espíritu no os proporcione el verdadero conocimiento y el discernimiento. Mas a ese espíritu en vosotros tenéis que pedirle, tenéis que facilitárselo a él a que se manifieste ante vosotros. Después primeramente se hará luz en vosotros y difundiréis una luz radiante y luminosa al entrar en el Reino espiritual. Por bendito el que se deja enseñar por el espíritu. Y este utilizará todo saber de forma bienhechora cuando su vida terrenal esté concluída, Él distribuirá en el Reino espiritual todo lo que posee, porque podrá influír en los hombres que al igual que él investigan y aspiran a Dios y a la Verdad.

Amén