• Înapoi

Sarcina pământească: Decizia voinței.... Lupta greșită....

A trebuit ca voi să parcurgeți un drum anevoios înainte de a fi pregătiți să dați ultimul test al voinței.... sufletul vostru s-a reunit din nou, care a fost dizolvat cândva în nenumărate scântei sufletești, care toate au trebuit să treacă printr-un proces de maturizare în stare legată.... voi ați atins din nou conștiința eu-lui, ca ființe individuale vă confruntați liberi cu o decizie: Să alegeți Domnul căruia doriți să îi aparțineți.... Această decizie reprezintă scopul și obiectivul vieții voastre pământești, iar această decizie trebuie luată de bunăvoie, nu poate fi luată în numele vostru, nu poate fi nici amânată, ea trebuie luată în mod inevitabil la sfârșitul vieții voastre pământești, pentru că atunci soarta voastră în eternitate va fi în funcție de această decizie. Prin urmare, atitudinea voastră față de această sarcină a vieții pământești este extrem de serioasă.... Ea vă poate aduce lumină și fericire, dar și moarte și ruină, și numai voi determinați acest lucru prin voința voastră. Și vă lăsați puțin afectați de aceasta, chiar dacă vi se dă motivul vieții voastre pământești, chiar dacă soarta în veșnicie vă este prezentată ca fiind glorioasă sau cumplită. Pentru că nu credeți că într-o zi va trebui să răspundeți pentru voința voastră. Dar credința în acest lucru nu poate fi obținută cu forța de voi, și de aceea ea nu se găsește decât foarte rar în rândul omenirii, și de aceea oamenii nu-și ating decât foarte rar scopul de a se fi hotărât pentru Domnul cel Drept. Dar necredința are un efect.... Din ce în ce mai mulți oameni uită de scopul lor în viață și fiecare gând al lor se aplică doar la lumea pe care, totuși, vor trebui să o părăsească în curând. La ceea ce se află în spatele lor, ei își întorc din nou fața. Amintirea parcursului lor de suferință prin materie le este îndepărtată, căci ei trebuie să se decidă în libertate de voință și nu trebuie să se decidă pentru Domnul cel Drept din frică. Și astfel există pericolul evident ca decizia lor să se întoarcă în dezavantajul lor, să își îndrepte toate simțurile spre materie și astfel să aleagă și ei pe Domnul acestei lumi, căruia îi vor cădea acum din nou pradă și căruia îi datorează faptul că vor fi din nou izgoniți în materia dură pentru că au luat o decizie greșită. Căci ei ar trebui să-și îndrepte ochii spre Cer, ar trebui să se străduiască în sus și să întoarcă spatele lumii pământești, atunci decizia corectă a fost luată, atunci calea prin întreaga creație a fost încununată de succes, atunci viața pământească a încoronat ființa, atunci sufletul a găsit pe Domnul potrivit și s-a grăbit să se întâlnească cu El.... atunci ființa umană a trecut testul voinței pe Pământ și poate să se lepede de trupul pământesc greu și să intre în veșnicie ca un spirit pur, atunci lunga cale pământească de dinainte nu a fost în zadar....

Ființa și-a regăsit calea spre originea sa, l-a recunoscut pe Tatăl și s-a predat Lui pentru eternitate.

Amin

Aardse opdracht; wilsbeslissing

U hebt een inspannende weg moeten afleggen, voordat u zover was de laatste test van uw wil af te kunnen leggen. Uw ziel, eens opgelost in talloze zielepartikeltjes, die in een gekluisterde toestand een rijpingsproces moesten doormaken, is weer tot een geheel samengevoegd. U heeft weer het ik-bewustzijn teruggekregen en u staat nu als individu voor de beslissing om voor u die Heer te kiezen, die u wilt toebehoren.

Deze beslissing is de zin en het doel van uw aardse bestaan en moet in vrije wil genomen worden, 'n ander kan deze beslissing niet voor u nemen. Ze moet door uzelf onvermijdelijk op het einde van uw leven genomen zijn, omdat uw lot in de eeuwigheid afhangt van deze beslissing.

Heel belangrijk en zwaarwegend is daarom uw instelling ten opzichte van uw aardse levensopdracht, zij kan u licht en zaligheid maar evengoed ook dood en verderf brengen. U alleen beslist dat door uw wil, want het geloof daaraan kan u niet door dwang worden opgedrongen. Juist daarom is het heel zelden onder de mensen te vinden, juist daarom bereiken de mensen maar zelden hun doel de juiste Heer gekozen te hebben.

Het ongeloof komt echter overal tot uiting en steeds meer vergeten de mensen hun levensopdracht. Elke gedachte geldt alleen de wereld die zij na een korte tijd verlaten moeten, hun interesse gaat uit naar wat voorbij is. De herinnering aan hun lijdensweg door de materie is van hen weg genomen, want zij moeten in vrije wil hun beslissing nemen en mogen niet uit vrees voor de juiste Heer beslissen. En nu is het gevaar dat hun beslissing in hun nadeel uitvalt, dat zij al hun zinnen naar de materie richten en daardoor de "heer van deze wereld" kiezen die zij nu weer ten offer vallen. Hem hebben zij het dan ook te danken dat zij hernieuwd gekluisterd worden in de harde materie, omdat zij verkeerd beslist hebben.

Zij moesten hun ogen hemelwaarts richten, zij moesten opwaarts streven en de wereld de rug toekeren, dan was de juiste beslissing genomen. Dan was de weg door de gehele schepping een succes geweest, dan had het aardse leven het wezen zijn bekroning gebracht en de ziel vond de juiste Heer en is Hem tegemoet gesneld.

Dan heeft de mens de wilsproef op aarde doorstaan, hij kan het zware aardse lichaam afleggen en als rijke geest de eeuwigheid ingaan. Dan is de lange aardse weg van voorheen niet vergeefs geweest. Het wezen is terug gekeerd vanwaar het is uitgegaan, het heeft de VADER herkend en zichzelf aan HEM overgegeven voor eeuwig.

Amen