• Înapoi

Sarcina pământească: Decizia voinței.... Lupta greșită....

A trebuit ca voi să parcurgeți un drum anevoios înainte de a fi pregătiți să dați ultimul test al voinței.... sufletul vostru s-a reunit din nou, care a fost dizolvat cândva în nenumărate scântei sufletești, care toate au trebuit să treacă printr-un proces de maturizare în stare legată.... voi ați atins din nou conștiința eu-lui, ca ființe individuale vă confruntați liberi cu o decizie: Să alegeți Domnul căruia doriți să îi aparțineți.... Această decizie reprezintă scopul și obiectivul vieții voastre pământești, iar această decizie trebuie luată de bunăvoie, nu poate fi luată în numele vostru, nu poate fi nici amânată, ea trebuie luată în mod inevitabil la sfârșitul vieții voastre pământești, pentru că atunci soarta voastră în eternitate va fi în funcție de această decizie. Prin urmare, atitudinea voastră față de această sarcină a vieții pământești este extrem de serioasă.... Ea vă poate aduce lumină și fericire, dar și moarte și ruină, și numai voi determinați acest lucru prin voința voastră. Și vă lăsați puțin afectați de aceasta, chiar dacă vi se dă motivul vieții voastre pământești, chiar dacă soarta în veșnicie vă este prezentată ca fiind glorioasă sau cumplită. Pentru că nu credeți că într-o zi va trebui să răspundeți pentru voința voastră. Dar credința în acest lucru nu poate fi obținută cu forța de voi, și de aceea ea nu se găsește decât foarte rar în rândul omenirii, și de aceea oamenii nu-și ating decât foarte rar scopul de a se fi hotărât pentru Domnul cel Drept. Dar necredința are un efect.... Din ce în ce mai mulți oameni uită de scopul lor în viață și fiecare gând al lor se aplică doar la lumea pe care, totuși, vor trebui să o părăsească în curând. La ceea ce se află în spatele lor, ei își întorc din nou fața. Amintirea parcursului lor de suferință prin materie le este îndepărtată, căci ei trebuie să se decidă în libertate de voință și nu trebuie să se decidă pentru Domnul cel Drept din frică. Și astfel există pericolul evident ca decizia lor să se întoarcă în dezavantajul lor, să își îndrepte toate simțurile spre materie și astfel să aleagă și ei pe Domnul acestei lumi, căruia îi vor cădea acum din nou pradă și căruia îi datorează faptul că vor fi din nou izgoniți în materia dură pentru că au luat o decizie greșită. Căci ei ar trebui să-și îndrepte ochii spre Cer, ar trebui să se străduiască în sus și să întoarcă spatele lumii pământești, atunci decizia corectă a fost luată, atunci calea prin întreaga creație a fost încununată de succes, atunci viața pământească a încoronat ființa, atunci sufletul a găsit pe Domnul potrivit și s-a grăbit să se întâlnească cu El.... atunci ființa umană a trecut testul voinței pe Pământ și poate să se lepede de trupul pământesc greu și să intre în veșnicie ca un spirit pur, atunci lunga cale pământească de dinainte nu a fost în zadar....

Ființa și-a regăsit calea spre originea sa, l-a recunoscut pe Tatăl și s-a predat Lui pentru eternitate.

Amin

Erdenaufgabe: Willensentscheid.... Verkehrtes Streben....

Ihr habt einen beschwerlichen Weg gehen müssen, bevor ihr soweit waret, die letzte Willensprobe ablegen zu können.... eure Seele hat sich wieder zusammengefunden, die einstmals aufgelöst war in unzählige Seelenfunken, die alle in gefesseltem Zustande einen Reifeprozeß durchmachen mußten.... Ihr seid wieder zum Ichbewußtsein gelangt, ihr seid als Einzelwesen frei vor eine Entscheidung gestellt: euch den Herrn zu wählen, dem ihr angehören wollet.... Diese Entscheidung ist Zweck und Ziel eures Erdenlebens, und diese Entscheidung muß im freien Willen getroffen werden, sie kann nicht stellvertretend für euch abgegeben werden, sie kann auch nicht verzögert werden, sie muß unweigerlich am Ende eures Erdenlebens getroffen worden sein, weil dann dieser Entscheidung gemäß euer Los ist in der Ewigkeit. Ungeheuer schwerwiegend ist daher eure Einstellung zu dieser Erdenlebensaufgabe.... sie kann euch Licht und Seligkeit, aber auch Tod und Verderben bringen, und ihr allein bestimmt dies durch euren Willen. Und ihr lasset euch wenig davon berühren, auch wenn euch die Begründung eures Erdenlebens gegeben wird, auch wenn euch das Los in der Ewigkeit herrlich oder furchtbar vorgestellt wird. Denn ihr glaubet nicht daran, daß ihr euch dereinst verantworten müsset für euren Willen. Der Glaube daran kann aber nicht zwangsweise von euch erreicht werden, und darum ist er unter der Menschheit nur ganz selten zu finden, und es erreichen daher nur selten die Menschen ihr Ziel, sich für den rechten Herrn entschieden zu haben. Der Unglaube aber wirkt sich aus.... Immer mehr vergessen die Menschen ihrer Lebensaufgabe, und jeglicher Gedanke gilt nur der Welt, die sie jedoch in Kürze verlassen müssen. Was hinter ihnen liegt, dem kehren sie wieder das Antlitz zu. Die Rückerinnerung an ihren Leidensgang durch die Materie ist ihnen genommen, denn sie müssen in Freiheit des Willens ihren Entscheid treffen und dürfen nicht aus der Furcht heraus sich für den rechten Herrn entscheiden.... Und so liegt die Gefahr nahe, daß ihre Entscheidung zu ihren Ungunsten ausfällt, daß sie der Materie alle ihre Sinne zuwenden und somit auch den Herrn dieser Welt wählen, dem sie nun auch wieder zum Opfer fallen und dem sie zu verdanken haben, daß sie wieder in die harte Materie gebannt werden, weil sie sich falsch entschieden haben. Denn sie sollten ihre Augen himmelwärts senden, sie sollten streben nach oben und der irdischen Welt den Rücken kehren, dann war eine rechte Entscheidung getroffen worden, dann war der Gang durch die gesamte Schöpfung von Erfolg gewesen, dann hat das Erdenleben dem Wesen die Krönung eingetragen, dann fand die Seele den rechten Herrn und ist Ihm entgegengeeilt.... dann hat der Mensch die Willensprobe auf Erden bestanden, und er kann den schweren Erdenleib ablegen und als reiner Geist eingehen in die Ewigkeit, dann ist der lange Erdengang zuvor nicht vergeblich gewesen.... Das Wesen hat zurückgefunden zu seinem Ausgang, es hat den Vater erkannt und sich Ihm ergeben für alle Ewigkeit.

Amen