• Înapoi

Lucrarea miraculoasă a Pruncului Iisus....

Vreau să vă instruiesc cu privire la ceea ce aveți nevoie de clarificat, pentru că vreau ca voi să posedați mai întâi cunoștințele corecte înainte de a-i instrui pe semenii voștri, dar aceasta este sarcina voastră pe care doriți să Mi-o serviți. Vreau ca voi înșivă să înțelegeți totul înainte de a transmite cunoștințele voastre, pentru că semenii voștri nu sunt adesea atât de răbdători, ei doresc mai ales clarificări atunci când se îndoiesc, și atunci ar trebui să fiți și voi capabili să le oferiți într-un mod lămuritor.

Problema întrupării lui Dumnezeu în Iisus dă naștere la cele mai multe întrebări, și asta pentru că până acum a fost explicată în așa fel încât în loc de luminozitate nu a existat decât tot mai multă confuzie. Existența Mea pe Pământ ca ființă umană nu a fost cu nimic diferită de cea a altor ființe umane, doar că am dat spațiu pentru dezvoltarea iubirii în inimă, acolo unde alții și-au sporit iubirea de sine și au "dorit" în loc să "dăruiască". Scânteia iubirii strălucește în inima fiecărei persoane, dar ea poate să se aprindă într-o flacără strălucitoare, la fel cum poate fi stinsă. Dar și acest lucru îi deosebește pe oameni unii de alții, deoarece iubirea imprimă amprenta divinității asupra fiecăruia, în timp ce iubirea de sine este imaginea adversarului Meu, care s-a înălțat și astfel a căzut. Iubirea este, așadar, divinul din ființa umană, care apare doar ca o mică scânteie la începutul vieții pământești, dar care poate crește la nesfârșit.

Scânteia iubirii era deja recognoscibilă în pruncul Iisus, deoarece în copil se întrupase un suflet de lumină care, cu siguranță, a lăsat în urmă toate gloriile lui Dumnezeu în împărăția spirituală, dar totuși nu a renunțat la iubirea sa, iar această forță a iubirii se exprima și ea din când în când, atunci când scânteia spirituală lua astfel contact cu eternul Tată-Spirit, ceea ce se întâmplă cu fiecare copil iubitor, dar care trebuia să fie evident pentru oameni în Iisus, astfel încât aceștia să creadă în divinitatea copilului Iisus. Lucrarea spiritului nu este împiedicată la un copil atât de mic, doar că nu iese la iveală sau doar rareori, deoarece intelectul și voința liberă a ființei umane trebuie să se străduiască mai întâi pentru lucrarea spiritul Meu în sine, ceea ce se întâmplă în mod conștient doar în anii în care își poate folosi intelectul și voința în libertate de gândire. Explicația minunilor copilului Iisus, a evenimentelor extraordinare, nu poate fi căutată decât în gradul înalt de iubire, deoarece sufletul lui Iisus venea de sus, un suflet de lumină și de iubire, care era acum înfășurat într-o formă umană și care, de asemenea, era împiedicat în creativitatea și activitatea sa nerestricționată până atunci pentru a face dreptate formei exterioare umane. Iubirea se afla în mare măsură în pruncul Iisus.... dar și omul-pământean s-a afirmat.... lumea, adică adversarul Meu și al Său, și-a exercitat influența asupra acestui om-pământean pentru că i s-a permis să facă acest lucru pentru a-i testa voința. Iar spiritul Meu a rămas acum tăcut, deoarece și omul Iisus trebuia să treacă acest test al voinței, iar lucrarea de îndumnezeire a sufletului său trebuia să se desfășoare în aceleași condiții ca și în cazul oricărei alte ființe umane, deși spiritul Meu era și a rămas în el prin iubirea sa. Cu toate acestea, ființa umană Iisus a trebuit să atingă cel mai înalt grad de iubire prin propria voință.... Și de aceea, spiritul Meu s-a retras în acești ani, nu a îndemnat și nu a impulsionat, l-a lăsat pe omul Iisus complet liber până când abundența spiritului Meu, care creștea tot mai mult datorită iubirii sale sporite, s-a manifestat ca înțelepciune și putere.... ca fiind mai mare decât o mare cunoaștere și decât săvârșirea de minuni. Omul Iisus a fost ales pentru eternitate pentru această misiune. O ființă supremă de lumină s-a înălțat pe Pământ; unul dintre copiii Mei glorioși și-a început viața pământească și, astfel, acest suflet trebuia deja să radieze prin forma pământească a copilului Iisus, iar tot ceea ce era neobișnuit în tinerețea Sa era complet natural și de înțeles, dar la fel de neînțeles pentru oamenii care trăiau în întuneric și, prin urmare, peste lumina radiantă s-a întins un înveliș în anii următori, iar misiunea reală a început.... divinizarea unei ființe umane pământești prin iubire. Cu siguranță că am putut să lucrez prin spiritul Meu în ființa umană Iisus în orice moment, deoarece toate condițiile prealabile erau date pentru aceasta; dar de dragul misiunii lui Iisus, toate aspectele divino-spirituale au trecut pe plan secund, iar această misiune a fost îndeplinită de El ca ființă umană care își trăgea toată puterea doar din iubirea Sa activă, care a fost la fel de dificil de dezvoltat pentru El ca pentru orice altă ființă umană, deoarece adversarul Meu nu și-a lăsat cu adevărat influența nefolosită, la urma urmei, victoria lui Iisus însemna înfrângerea adversarului. Dar adversarul Meu nu a putut atinge voința liberă a lui Iisus, iar El mi-a fost complet devotat. Și, prin urmare, a reușit în lucrarea sa, pentru că voința sa față de Mine a izvorât din dragostea sa.... Iubirea a fost forța care este mai puternică decât moartea și care, prin urmare, l-a învins și pe cel care a adus moartea în lume.... Iubirea a fost victorioasă și așa va rămâne pentru totdeauna....

Amin

De wonderwerken van het kind Jezus

Hetgeen waarover u opheldering verlangt, wil Ik u in onderrichten. Want Ik wil dat u eerst een juist weten zult bezitten, voordat u uw medemensen onderricht, wat de taak is van u die Mij zult willen dienen. Ik wil dat voor uzelf alles begrijpelijk is, voordat u uw weten doorgeeft. Want de medemens is vaak niet zo geduldig. Hij wenst opheldering, in het bijzonder wanneer hij twijfelt, en deze opheldering moet u hem dan ook kunnen geven. Het vraagstuk van de menswording Gods in Jezus is aanleiding voor de meeste vragen en wel omdat het tot nu toe op zo'n manier werd uitgelegd, dat er alleen maar steeds meer verwarring ontstond, in plaats van helderheid. Mijn bestaan op aarde als mens onderscheidde zich op geen enkele wijze van dat van een ander mens, behalve dat Ik in mijn hart de liefde ruimte gaf om zich te ontplooien, terwijl anderen hun eigenliefde vergrootten en "begeerden", in plaats van te "geven".

De liefdesvonk gloeit zwak in het hart van ieder mens. Hij kan echter oplaaien tot een heldere vlam, evenals hij ook verstikt kan worden. Maar daardoor onderscheiden de mensen zich ook van elkaar, want de liefde drukt op ieder de stempel van de goddelijkheid, terwijl de eigenliefde het evenbeeld is van mijn tegenstander, die zich zelf verhief en daardoor viel. De liefde is dus het goddelijke in de mens, dat zich slechts als een klein vonkje openbaart bij het begin van het aardse leven, maar eindeloos kan groeien. Het liefdesvonkje was in het kindje Jezus al te herkennen, omdat een lichtziel zich in het kind had belichaamd, die wel alle heerlijkheden Gods achterliet in het geestelijke rijk, maar nochtans niet van haar liefde afzag. En de kracht van deze liefde uitte zich soms ook, wanneer dus de geestvonk met de geest van de Vader van eeuwigheid in verbinding trad, wat bij ieder liefdevol kind gebeurt. Maar in Jezus moest dit voor de mensen openlijk te zien zijn opdat ze geloofden in de goddelijkheid van het kind Jezus. Het werkzaam zijn van de geest wordt in zo'n kindje niet belet, alleen komt het niet of slechts zelden tevoorschijn, omdat het verstand en de vrije wil van de mens eerst zelf het werkzaam zijn van mijn geest in zich moet nastreven, wat pas bewust gebeurt in de jaren waarin hij het verstand en de wil kan gebruiken in vrijheid van denken.

De verklaring voor de wonderen van het kind Jezus, voor de uitzonderlijke gebeurtenissen, is alleen maar te vinden in de hoge graad van liefde, omdat de ziel van Jezus van boven was, een ziel van licht en liefde die nu in een menselijke vorm gehuld werd. En ze werd ook gehinderd in haar tot nu toe onbeperkt scheppen en werkzaam zijn, opdat ze zich kon aanpassen aan de menselijke uiterlijke vorm. De liefde was in hoge mate in het kindje Jezus aanwezig, maar ook het aards-menselijke drong zich op, de wereld. Dat wil zeggen: Mijn en Zijn tegenstander oefende zijn invloed uit op dit aards-menselijke, omdat hem dit vanwege de beproeving van de wil was toegestaan. En mijn geest hield zich nu stil, want ook de mens Jezus moest deze wilsproef afleggen en het werk van de vergoddelijking van Zijn ziel moest onder dezelfde voorwaarden plaats vinden als bij ieder ander mens, hoewel mijn geest in Hem was en bleef door Zijn liefde.

Maar de hoogste graad van liefde moest de mens Jezus bereiken door eigen wil. En daarom trok mijn geest zich gedurende deze jaren terug. Hij spoorde niet aan en drong niet bij Hem aan. Hij liet de mens Jezus de volledige vrijheid, tot dan de door Zijn toegenomen liefde steeds meer toenemende volheid van mijn geest zich openbaarde als wijsheid en macht, als buitengewoon groot en diep weten en als wonderwerken. De mens Jezus was van eeuwigheid uitgekozen voor deze missie. Een hoogste lichtwezen daalde af naar de aarde. Een van mijn in gelukzaligheid levende kinderen begon Zijn gang over de aarde en dus moest deze ziel de aardse vorm van het kind Jezus reeds doorstralen. En al het ongewone van Zijn jeugd was heel natuurlijk en begrijpelijk, maar voor de in de duisternis levende mensen precies zo onbegrijpelijk en daarom werd in latere jaren het stralende licht met een omhulsel bekleed en begon de eigenlijke missie: het vergoddelijken van een aardse mens door de liefde. Weliswaar kon Ik door mijn geest te allen tijde werkzaam zijn in de mens Jezus omdat daar alle vereisten voor aanwezig waren, maar ter wille van de missie van Jezus trad al het goddelijk geestelijke terug en deze missie werd door Hem vervuld als mens, die alle kracht alleen maar uit de in Hem werkzame liefde putte. Deze tot ontplooiing te brengen was voor Hem net zo moeilijk als voor ieder ander mens, omdat mijn tegenstander zijn invloed waarlijk niet ongebruikt liet, want de overwinning van Jezus betekende immers de nederlaag voor de tegenstander. Maar mijn tegenstander kon de vrije wil van Jezus niet aantasten en deze wil was volledig op Mij gericht. En daarom lukte Hem het werk, want Zijn keuze voor Mij had zijn oorsprong in Zijn liefde. De liefde was de kracht die sterker is dan de dood en die daarom ook degene bedwong die de dood in de wereld heeft gebracht. De liefde was overwinnaar en zal het eeuwig blijven.

Amen