• Înapoi

Lucrarea miraculoasă a Pruncului Iisus....

Vreau să vă instruiesc cu privire la ceea ce aveți nevoie de clarificat, pentru că vreau ca voi să posedați mai întâi cunoștințele corecte înainte de a-i instrui pe semenii voștri, dar aceasta este sarcina voastră pe care doriți să Mi-o serviți. Vreau ca voi înșivă să înțelegeți totul înainte de a transmite cunoștințele voastre, pentru că semenii voștri nu sunt adesea atât de răbdători, ei doresc mai ales clarificări atunci când se îndoiesc, și atunci ar trebui să fiți și voi capabili să le oferiți într-un mod lămuritor.

Problema întrupării lui Dumnezeu în Iisus dă naștere la cele mai multe întrebări, și asta pentru că până acum a fost explicată în așa fel încât în loc de luminozitate nu a existat decât tot mai multă confuzie. Existența Mea pe Pământ ca ființă umană nu a fost cu nimic diferită de cea a altor ființe umane, doar că am dat spațiu pentru dezvoltarea iubirii în inimă, acolo unde alții și-au sporit iubirea de sine și au "dorit" în loc să "dăruiască". Scânteia iubirii strălucește în inima fiecărei persoane, dar ea poate să se aprindă într-o flacără strălucitoare, la fel cum poate fi stinsă. Dar și acest lucru îi deosebește pe oameni unii de alții, deoarece iubirea imprimă amprenta divinității asupra fiecăruia, în timp ce iubirea de sine este imaginea adversarului Meu, care s-a înălțat și astfel a căzut. Iubirea este, așadar, divinul din ființa umană, care apare doar ca o mică scânteie la începutul vieții pământești, dar care poate crește la nesfârșit.

Scânteia iubirii era deja recognoscibilă în pruncul Iisus, deoarece în copil se întrupase un suflet de lumină care, cu siguranță, a lăsat în urmă toate gloriile lui Dumnezeu în împărăția spirituală, dar totuși nu a renunțat la iubirea sa, iar această forță a iubirii se exprima și ea din când în când, atunci când scânteia spirituală lua astfel contact cu eternul Tată-Spirit, ceea ce se întâmplă cu fiecare copil iubitor, dar care trebuia să fie evident pentru oameni în Iisus, astfel încât aceștia să creadă în divinitatea copilului Iisus. Lucrarea spiritului nu este împiedicată la un copil atât de mic, doar că nu iese la iveală sau doar rareori, deoarece intelectul și voința liberă a ființei umane trebuie să se străduiască mai întâi pentru lucrarea spiritul Meu în sine, ceea ce se întâmplă în mod conștient doar în anii în care își poate folosi intelectul și voința în libertate de gândire. Explicația minunilor copilului Iisus, a evenimentelor extraordinare, nu poate fi căutată decât în gradul înalt de iubire, deoarece sufletul lui Iisus venea de sus, un suflet de lumină și de iubire, care era acum înfășurat într-o formă umană și care, de asemenea, era împiedicat în creativitatea și activitatea sa nerestricționată până atunci pentru a face dreptate formei exterioare umane. Iubirea se afla în mare măsură în pruncul Iisus.... dar și omul-pământean s-a afirmat.... lumea, adică adversarul Meu și al Său, și-a exercitat influența asupra acestui om-pământean pentru că i s-a permis să facă acest lucru pentru a-i testa voința. Iar spiritul Meu a rămas acum tăcut, deoarece și omul Iisus trebuia să treacă acest test al voinței, iar lucrarea de îndumnezeire a sufletului său trebuia să se desfășoare în aceleași condiții ca și în cazul oricărei alte ființe umane, deși spiritul Meu era și a rămas în el prin iubirea sa. Cu toate acestea, ființa umană Iisus a trebuit să atingă cel mai înalt grad de iubire prin propria voință.... Și de aceea, spiritul Meu s-a retras în acești ani, nu a îndemnat și nu a impulsionat, l-a lăsat pe omul Iisus complet liber până când abundența spiritului Meu, care creștea tot mai mult datorită iubirii sale sporite, s-a manifestat ca înțelepciune și putere.... ca fiind mai mare decât o mare cunoaștere și decât săvârșirea de minuni. Omul Iisus a fost ales pentru eternitate pentru această misiune. O ființă supremă de lumină s-a înălțat pe Pământ; unul dintre copiii Mei glorioși și-a început viața pământească și, astfel, acest suflet trebuia deja să radieze prin forma pământească a copilului Iisus, iar tot ceea ce era neobișnuit în tinerețea Sa era complet natural și de înțeles, dar la fel de neînțeles pentru oamenii care trăiau în întuneric și, prin urmare, peste lumina radiantă s-a întins un înveliș în anii următori, iar misiunea reală a început.... divinizarea unei ființe umane pământești prin iubire. Cu siguranță că am putut să lucrez prin spiritul Meu în ființa umană Iisus în orice moment, deoarece toate condițiile prealabile erau date pentru aceasta; dar de dragul misiunii lui Iisus, toate aspectele divino-spirituale au trecut pe plan secund, iar această misiune a fost îndeplinită de El ca ființă umană care își trăgea toată puterea doar din iubirea Sa activă, care a fost la fel de dificil de dezvoltat pentru El ca pentru orice altă ființă umană, deoarece adversarul Meu nu și-a lăsat cu adevărat influența nefolosită, la urma urmei, victoria lui Iisus însemna înfrângerea adversarului. Dar adversarul Meu nu a putut atinge voința liberă a lui Iisus, iar El mi-a fost complet devotat. Și, prin urmare, a reușit în lucrarea sa, pentru că voința sa față de Mine a izvorât din dragostea sa.... Iubirea a fost forța care este mai puternică decât moartea și care, prin urmare, l-a învins și pe cel care a adus moartea în lume.... Iubirea a fost victorioasă și așa va rămâne pentru totdeauna....

Amin

Actes miraculeux par l’enfant Jésus....

Je veux vous instruire sur tous les sujets sur lesquels vous Me demandez des éclaircissements, car Je veux que vous possédiez d’abord un savoir juste avant d’instruire votre prochain, ce qui pourtant est votre tâche à vous qui voulez Me servir. Je veux que tout vous soit compréhensible avant que vous ne passiez votre savoir à d’autres, car souvent le prochain n’est pas très tolérant, il demande des éclaircissements surtout quand il doute, et alors vous devez pouvoir les lui donner d’une manière claire. Le motif de la plupart des questions est le problème de l’incarnation de Jésus, parce que jusqu’à maintenant, il a été expliqué d’une manière qui n’a fait que produire de plus en plus de confusion au lieu de clarté. Mon existence terrestre en tant qu’homme ne se distinguait en aucune manière de celle d’autres hommes, seulement au cœur, J’ai réservé plus de place pour que l’Amour se développe, tandis que d’autres ont accru leur amour-propre, et «désirer» au lieu de «donner».

L’étincelle d´amour couve au cœur de tout être humain, et elle peut être attisée pour brûler en flamme claire, ou bien être étouffée. Mais voici en quoi les hommes se distinguent, l’amour donne à chaque l’homme l’empreinte de la divinité, tandis que l’amour-propre en fait le portrait de Mon adversaire qui déchut suite à son outrecuidance. Donc l’amour est le divin dans l’homme, amour qui au début de la vie n’apparaît que comme une minuscule étincelle, mais qui peut s’accroître infiniment. L’étincelle d’amour était déjà apparente dans le petit enfant Jésus parce que c’était une âme de la lumière qui s’était incarnée dans l’enfant, qui, tout en renonçant à toutes les splendeurs divines qu’elle avait possédées au royaume spirituel, ne se démettait pas pour autant de son amour, et alors quelquefois, cette force d’amour s’annonça lorsque l’étincelle d’esprit entra en communication avec l’esprit du Père d’éternité, ce qui arrive à tout enfant aimant, mais dans le cas de Jésus cela devait être apparent aux hommes pour qu’ils croient à la divinité de l’enfant Jésus. Dans un tel enfant, l’opération de l’esprit n’est pas gênée, seulement elle n’apparaît pas, ou rarement, parce qu’il faut d’abord que la raison et le libre arbitre même de l’homme aspirent à l’action de Mon esprit en lui, ce qui ne se produit consciemment qu’à un âge où il peut employer sa raison et sa volonté en pensant librement.

L’explication des miracles opérés par l’enfant Jésus, les évènements extraordinaires, ne peut être trouvée que dans Son haut degré d’amour, parce que l’âme de Jésus était d’en haut, c’était une âme de lumière et d’amour qui fut revêtue d’une forme humaine et elle fut alors gênée dans ses opérations et ses actions jusque-là illimitées pour se conformer à la forme extérieure humaine. Dans le petit enfant Jésus il y avait l’amour à un haut degré.... mais ce qui était terrestre et humain l’imprégnait aussi.... Le monde, c'est-à-dire Mon et Son adversaire, exerçait son influence sur ce qui était terrestre et humain, ce qui lui était permis pour pouvoir mettre la volonté à l’épreuve.... Et maintenant Mon esprit se tint coi, car l’homme Jésus devait passer cette épreuve de volonté aussi et l’œuvre de divinisation de Son âme devait se dérouler sous les mêmes conditions que pour tout autre homme, bien que, par Son amour, Mon esprit soit et reste en Lui.

Mais quant au plus haut degré d’amour, il fallait que l’homme Jésus l’atteigne par sa propre volonté.... Et c’est pourquoi pendant ces années Mon esprit s’est retiré, il ne Le poussait ni L’entraînait, il laissait l’homme Jésus complètement libre jusqu’au moment où la plénitude de Mon esprit, de plus en plus accrue par Son grand amour, se déclara enfin sous forme de sagesse et de puissance.... par un savoir immense et la capacité d’opérer des miracles.

Depuis l’éternité, l’homme Jésus avait été élu pour cette mission. Un être de la lumière est descendu sur la terre ; l’un de Mes enfants qui vivait dans la gloire a entamé Son chemin sur la terre, et donc il était normal que cette âme transperce déjà la forme terrestre de l’enfant Jésus, et tous les évènements extraordinaires de Sa jeunesse furent parfaitement naturels et compréhensibles, mais tout aussi incompréhensibles pour les êtres humains vivants dans les ténèbres, et c’est pourquoi dans les années suivantes, un voile a été étendu pour recouvrir la lumière éclatante, et sa propre mission commença .... à savoir : la divinisation d’un homme de la terre par l’amour. Il est vrai qu’a tout moment, Je pouvais agir par Mon esprit dans l’homme Jésus parce que toutes les conditions nécessaires étaient présentes ; mais dans l’intérêt de la mission de Jésus, tout ce qui était divin et spirituel s’effaçait, et cette mission fut exécutée par Lui en homme Qui n’empruntait toute sa force qu’à l’amour qui était actif en Lui ; déployer cet amour était pour Lui aussi dur que pour tout autre homme, parce que Mon adversaire n’hésitait pas à faire usage de son influence, car la victoire de Jésus signifiait la défaite de l’adversaire. Pourtant, Mon adversaire ne pouvait pas porter atteinte au libre arbitre de Jésus, et celui-ci M’était complètement dévoué. Et ainsi Son œuvre réussit, car la source de Sa dévotion pour Moi fut l’amour. L’amour a été une force plus forte que la mort, aussi défit-il celui qui avait introduit la mort dans le monde.... L’amour a été vainqueur et le restera éternellement....

Amen