• Înapoi

Mâna ajutătoare a lui Iisus Hristos.... Răscumpărarea din adâncuri....

Atât pe Pământ, cât și în lumea de dincolo, mâna salvatoare a Mântuitorului se întinde spre sufletele care locuiesc în adâncuri, pentru a-i ajuta să se ridice din adâncuri pe cei care apucă mâna Lui. Iubirea și mila lui Dumnezeu sunt în mod constant active pentru a aduce ajutor răscumpărător; dar sufletele însele trebuie să dorească să fie ajutate, altfel orice acordare de har de la Dumnezeu va rămâne ineficientă. Dar această voință nu poate fi mișcată decât de o stare de urgență pentru a cere ajutor. În împărăția de dincolo, fiecare suflet imperfect se află în suferință și agonie, în timp ce pe Pământ sufletul încearcă să se amorțească cu plăceri pământești și, prin urmare, îi este mult mai greu să apeleze la ajutorul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, greutățile spirituale sunt la fel de mari și atunci au un efect tangibil în lumea de dincolo. Pe Pământ, sufletul ar putea să se înalțe cu ușurință, deoarece ființa umană își poate folosi vitalitatea pentru acțiuni plăcute lui Dumnezeu, în timp ce în lumea de dincolo sufletul este neputincios și depinde de ajutorul ființelor de lumină sau al oamenilor. Pe Pământ, însă, lipsește mult mai mult voința de a face binele, care este slabă în sufletele din lumea de dincolo doar atât timp cât sufletul este lipsit de putere, dar care crește constant odată ce i s-a dat putere. Chinurile din lumea de dincolo pot determina o schimbare a voinței, iar atunci este asigurată și ascensiunea în sus. Dar fără o schimbare a voinței nu este posibilă nici pe Pământ o ascensiune spirituală și, întrucât lumea are în mod constant un efect anestezic asupra ființei umane, aceasta trebuie să fie pusă uneori și într-o stare de suferință, care are ca scop să determine o schimbare a voinței. Dar atunci mâna ajutătoare a lui Iisus Hristos, iubirea divină, este întotdeauna gata să ridice din abis și există speranța răscumpărării pentru toate sufletele, însă ele însele determină timpul prin voința lor, care trebuie neapărat să fie îndreptată în sus.... O dată, chiar și cea mai puternică voință contrară va fi frântă, dar nu prin forță, ci iubirea divină face acest lucru, care se apropie de ființă de nenumărate ori până când este recunoscută și i se răspunde, până când voința din ființă devine puternică pentru a se dărui a lui Dumnezeu....

Amin

Helfende Hand Jesu Christi.... Erlösung aus Tiefe....

Auf Erden wie im Jenseits streckt sich den Seelen, die in der Tiefe weilen, die rettende Hand des Heilands entgegen, um aus der Tiefe emporzuverhelfen denen, die Seine Hand ergreifen. Die Liebe und Barmherzigkeit Gottes ist unentwegt tätig, erlösende Hilfe zu bringen; die Seelen aber müssen selbst wollen, daß ihnen geholfen werde, ansonsten jede Gnadenzuwendung Gottes wirkungslos bleibt. Diesen Willen kann aber nur ein Notzustand bewegen zur Anforderung der Hilfe. Im jenseitigen Reich ist jede unvollkommene Seele in Leid und Qual, während auf Erden die Seele sich zu betäuben sucht mit irdischen Freuden und darum viel schwerer sich entschließt, Gott um Hilfe anzurufen. Doch die geistige Not ist gleich groß und wirkt sich dann im Jenseits fühlbar aus. Auf Erden könnte die Seele wohl leicht zur Höhe gelangen, weil der Mensch seine Lebenskraft nützen kann zu Gott-gefälligen Handlungen, während die Seele im Jenseits kraftlos ist und auf die Hilfe der Lichtwesen oder der Menschen angewiesen ist. Auf Erden fehlt aber weit mehr der Wille zu gutem Handeln, der bei den Seelen im Jenseits nur so lange schwach ist, wie der Seele die Kraft mangelt, aber ständig zunimmt, so ihr nur einmal Kraft vermittelt wurde. Die Qualen im Jenseits können eine Willenswandlung bewirken, und dann ist auch der Aufstieg zur Höhe gesichert. Ohne Willenswandlung ist aber auch auf Erden kein geistiger Aufstieg möglich, und da die Welt ständig betäubend auf den Menschen einwirkt, muß auch er zuweilen in einen Notzustand versetzt werden, der eine Willenswandlung bewirken soll. Dann aber ist die helfende Hand Jesu Christi, die göttliche Liebe, stets bereit, aus der Tiefe emporzuheben, und es gibt für alle Seelen die Hoffnung auf Erlösung, doch den Zeitpunkt bestimmt sie selbst durch ihren Willen, der unbedingt nach oben gerichtet sein muß.... Einmal wird auch der stärkste Gegenwille gebrochen, doch nicht im Zwang, sondern die göttliche Liebe bewirket solches, die immer wieder an das Wesen herantritt, bis sie erkannt und erwidert wird, bis der Wille in dem Wesen mächtig wird, sich Gott zu eigen zu geben....

Amen