• Înapoi

Durerea este o dovadă a iubirii lui Dumnezeu.... Foc de purificare....

Luați asupra voastră orice povară a vieții și aflați că este necesară, pentru a vă elibera complet de orice povară care vă apasă încă sufletul. Într-o zi veți locui liberi și ușori în sfere în care totul este pătruns de lumină, și atunci sufletul vostru trebuie să se fi dezbrăcat de orice înveliș, altfel nu poate primi abundența de lumină, altfel lumina ar găsi o rezistență care o împiedică să intre în suflet. Ceea ce trebuie să purtați pe Pământ nu face decât să contribuie la desprinderea sufletului de acoperământul său opresiv, pentru ca el să poată îndepărta tot ceea ce încă îi provoacă agonie, ceea ce încă îl leagă și îl face astfel să nu fie liber. Împărăția spiritelor binecuvântate, însă, nu cunoaște rezistențe și, prin urmare, numai sufletul care este el însuși pur, care s-a spiritualizat complet, de care nu se agață nimic inferior care ar putea împiedica iradierea luminii, poate locui acolo. (31.8.1950) Sufletul trebuie să fi reintrat în starea sa primordială, în care el, ca lumină însăși, era divin și se afla în cea mai strânsă unire cu divinitatea eternă, pentru că era o parte din ea, o scânteie a luminii eterne. Toată zgura trebuie să fi fost îndepărtată în prealabil, ceea ce înseamnă că sufletul a trecut printr-un foc de purificare, care poate fi atât suferință profundă, cât și iubire profundă, dar care a avut întotdeauna succes. De aceea, voi, oamenii, nu vă plângeți dacă trebuie să suferiți, ci priviți suferința ca pe o dovadă a iubirii lui Dumnezeu, Care se preocupă mereu doar de purificarea sufletului vostru pentru a putea să-i pregătească o soartă fericită atunci când va avea loc intrarea în împărăția spirituală. Atunci sufletul va binecuvânta suferința și va privi cu recunoștință la viața sa pământească care, prin suferință, i-a adus starea de a fi receptiv la lumină și de a putea locui în fericire constantă în apropierea lui Dumnezeu. Pe Pământ, însă, ea nu poate măsura marea iubire și bunătate a Tatălui și adesea se revoltă împotriva sorții sale. Predarea, însă, îi asigură o iubire sporită față de Dumnezeu, o suferință sporită, dar și o maturitate sporită a sufletului și o ședere în sferele luminii și ale fericirii veșnice....

Amin

La sofferenza è una dimostrazione dell’Amore di Dio - Fuoco di purificazione

Prendete su di voi ogni peso della vita e sappiate che è necessario, affinché diventiate totalmente liberi da ogni peso che aggrava ancora la vostra anima. Una volta dovete soggiornare liberi e leggeri in sfere dove tutto è irradiato dalla Luce, e la vostra anima deve poi aver deposto ogni involucro, altrimenti non può accogliere la Pienezza di Luce, altrimenti la Luce troverebbe una resistenza che impedisce l’ingresso all’anima. Quello che dovete sopportare sulla Terra, contribuisce solamente affinché l’anima si sciolga dal suo opprimente involucro, affinché possa spingere via da sé tutto ciò che le causa ancora tormenti, che l’incatena ancora e quindi non la rende libera. Il Regno degli spiriti beati però non conosce nessuna resistenza, e perciò vi può soggiornare soltanto quell’anima, che essa stessa è pura, che si è totalmente spiritualizzata, alla quale non è attaccato più nulla di ignobile che potrebbe impedire l’irradiazione di Luce. (31.08.1950) L’anima deve di nuovo essere entrata nel suo stato primordiale, come un tempo, in cui essa stessa era Luce, cioè divina, ed era in strettissima unione con l’eterna Divinità, perché era una parte di Lei, una scintilla dell’eterna Luce. Tutte le scorie devono essere prima eliminate, il che significa che l’anima deve essere passata attraverso un fuoco purificatore, che può essere profonda sofferenza come anche profondo amore, ma che era sempre di successo. Perciò voi uomini non lamentatevi quando dovete soffrire, considerate la sofferenza come una dimostrazione d’Amore di Dio Che bada sempre soltanto alla purificazione della vostra anima, per poterle preparare una sorte beata, quando avrà luogo l’ingresso nel Regno spirituale. Allora l’anima benedice la sofferenza e guarda piena di gratitudine alla vita terrena, che le ha procurato lo stato attraverso la sofferenza ad essere trasparente per la Luce e poter soggiornare nella costante Beatitudine nella Vicinanza di Dio. Sulla Terra però non è in grado di misurare il grande Amore e Bontà del Padre, e sovente s’inalbera contro il suo destino. Ma l’arresa le assicura già l’Amore di Dio, più sofferenza, ma anche più maturità dell’anima ed un soggiornare nelle sfere di Luce ed eterna beatitudine.

Amen