• Înapoi

Durerea este o dovadă a iubirii lui Dumnezeu.... Foc de purificare....

Luați asupra voastră orice povară a vieții și aflați că este necesară, pentru a vă elibera complet de orice povară care vă apasă încă sufletul. Într-o zi veți locui liberi și ușori în sfere în care totul este pătruns de lumină, și atunci sufletul vostru trebuie să se fi dezbrăcat de orice înveliș, altfel nu poate primi abundența de lumină, altfel lumina ar găsi o rezistență care o împiedică să intre în suflet. Ceea ce trebuie să purtați pe Pământ nu face decât să contribuie la desprinderea sufletului de acoperământul său opresiv, pentru ca el să poată îndepărta tot ceea ce încă îi provoacă agonie, ceea ce încă îl leagă și îl face astfel să nu fie liber. Împărăția spiritelor binecuvântate, însă, nu cunoaște rezistențe și, prin urmare, numai sufletul care este el însuși pur, care s-a spiritualizat complet, de care nu se agață nimic inferior care ar putea împiedica iradierea luminii, poate locui acolo. (31.8.1950) Sufletul trebuie să fi reintrat în starea sa primordială, în care el, ca lumină însăși, era divin și se afla în cea mai strânsă unire cu divinitatea eternă, pentru că era o parte din ea, o scânteie a luminii eterne. Toată zgura trebuie să fi fost îndepărtată în prealabil, ceea ce înseamnă că sufletul a trecut printr-un foc de purificare, care poate fi atât suferință profundă, cât și iubire profundă, dar care a avut întotdeauna succes. De aceea, voi, oamenii, nu vă plângeți dacă trebuie să suferiți, ci priviți suferința ca pe o dovadă a iubirii lui Dumnezeu, Care se preocupă mereu doar de purificarea sufletului vostru pentru a putea să-i pregătească o soartă fericită atunci când va avea loc intrarea în împărăția spirituală. Atunci sufletul va binecuvânta suferința și va privi cu recunoștință la viața sa pământească care, prin suferință, i-a adus starea de a fi receptiv la lumină și de a putea locui în fericire constantă în apropierea lui Dumnezeu. Pe Pământ, însă, ea nu poate măsura marea iubire și bunătate a Tatălui și adesea se revoltă împotriva sorții sale. Predarea, însă, îi asigură o iubire sporită față de Dumnezeu, o suferință sporită, dar și o maturitate sporită a sufletului și o ședere în sferele luminii și ale fericirii veșnice....

Amin

La souffrance est une preuve de l'Amour de Dieu - Feu purificateur

Prenez sur vous chaque poids de la vie et sachez qu'il est nécessaire, pour que vous deveniez totalement libres de tout poids qui charge encore votre âme. Un jour si vous devez séjourner libres et légers dans les sphères où tout est irradié de Lumière, votre âme devra avoir déposé toute enveloppe, autrement elle ne pourra pas accueillir la Plénitude de Lumière, autrement la Lumière trouverait une résistance qui empêcherait l'entrée à l'âme. Ce que vous devez supporter sur la Terre, contribue seulement à ce que l'âme se défasse de son accablante enveloppe, pour qu'elle puisse repousser toute seule tout ce qui lui cause encore des tourments qui l'enchaînent encore et donc ne la rend pas libre. Mais le Royaume des esprits bienheureux ne connaît aucune résistance, et donc cette âme peut séjourner seulement si elle-même est pure, si elle est totalement spiritualisée, s’il ne lui est attaché plus rien d'ignoble qui pourrait empêcher le rayonnement de Lumière. (31.08.1950) L'âme doit de nouveau être entrée dans son état primordial, comme au temps où elle-même était Lumière, c'est-à-dire divine, et où elle était en étroite union avec l'éternelle Divinité, parce qu'elle est une part de cette Divinité, une étincelle de l'éternelle Lumière. Toutes les scories doivent d'abord être éliminées, ce qui signifie que l'âme doit être passée à travers un feu purificateur qui peut être une profonde souffrance comme aussi un profond amour, ce qu'elle a toujours réussi. Donc vous les hommes ne vous plaignez pas lorsque vous devez souffrir, considérez la souffrance comme une preuve d'Amour de Dieu Qui S'occupe toujours seulement de la purification de votre âme, pour pouvoir lui préparer un sort bienheureux lorsqu’aura lieu l'entrée dans le Royaume spirituel. Alors l'âme bénira la souffrance et regardera remplie de gratitude la vie terrestre qui lui a procuré à travers la souffrance un état transparent pour la Lumière lui permettant de séjourner dans la Béatitude constante à la Proximité de Dieu. Sur la Terre cependant elle n'est pas en mesure de mesurer le grand Amour et la Bonté du Père, et souvent elle se dresse contre son destin. Mais il lui assure déjà l'Amour de Dieu, plus de souffrance, mais aussi plus de maturité de l'âme et un séjour dans les sphères de Lumière et la béatitude éternelle.

Amen