• Înapoi

Existența lui Dumnezeu.... Înțelepciunea lumească.... Inima și mintea....

Înțeleptului lumesc îi este adesea greu să creadă într-o divinitate, deoarece intelectul său este obligat să tragă alte concluzii printr-o cunoaștere care, totuși, nu corespunde în totalitate adevărului. Chiar și o părere eronată despre dezvoltarea Pământului duce la idei greșite, și atunci este dificil să se accepte un Creator etern, o Ființă care ar trebui cu siguranță să fie recunoscută prin manifestarea puterii Sale, dar care de cele mai multe ori nu vrea să fie recunoscută. Știința caută să demonstreze totul. Totuși, acolo unde acest lucru nu este posibil, ea nu își recunoaște incapacitatea, ci pur și simplu nu recunoaște ceea ce este inaccesibil cercetării sale. Și astfel, ea construiește pe o viziune greșită, iar în cele din urmă calea spre Dumnezeirea veșnică este atât de greu de găsit, chiar dacă voința există. Orice cercetare ar trebui să înceapă prin clarificarea existenței lui Dumnezeu, care nu poate fi dovedită, dar în care se crede cu convingere interioară. Atunci orice cercetare va lua un curs rapid și de succes. Dar pentru a ajunge mai întâi la această credință convinsă, ființa umană, în ciuda ascuțimii intelectului său, trebuie mai întâi să-l deconecteze pe acesta din urmă și să se abandoneze sentimentului inimii, trebuie să lase deoparte toată știința și, ca un copil, să se lase învățat din interior, adică să accepte ca adevăr ceea ce își imaginează sau dorește în mod sensibil. El trebuie, ca să zicem așa, să viseze treaz. Atunci, în mintea sa va fi mereu prezentă o Divinitate, care ghidează și dirijează totul și de care se știe susținut. Dorința lăuntrică a unei persoane este și rămâne o putere puternică deasupra ei, numai că mintea lumească încearcă să înăbușe această dorință, deoarece cel care vrea să suprime o divinitate vorbește și cu mintea, dar nu poate ajunge la inima ființei umane și de aceea încearcă cu atât mai mult să influențeze mintea ființei umane. Dumnezeu se exprimă prin inimă, iar adversarul său prin intelect, dacă inima nu este mai puternică și atrage intelectul de partea sa. Atunci va fi posibilă și recunoașterea intelectuală a lui Dumnezeu, și atunci inima și intelectul vor tinde spre divinitatea eternă, atunci și știința va construi pe o altă temelie, va trage concluzii diferite, care cu adevărat nu sunt concluzii greșite, căci de îndată ce o cercetare începe cu credință într-o divinitate, nu va rămâne fără succes și se va apropia și de adevăr, indiferent de domeniul în care începe. Atunci știința și credința nu se vor mai contrazice, ci doar se vor completa reciproc și numai atunci cunoașterea va fi lipsită de erori dacă se va armoniza cu credința în Dumnezeu ca Ființă atotputernică, înțeleaptă și iubitoare care prezidează tot ceea ce a fost, este și va rămâne pentru eternitate....

Amin

Existência de Deus.... Worldly Wise.... Heart and Mind....

É muitas vezes difícil para o sábio mundano acreditar numa Deidade porque o seu intelecto é obrigado a tirar outras conclusões devido ao conhecimento que, no entanto, não corresponde inteiramente à verdade. Mesmo uma visão errada do desenvolvimento da Terra leva a ideias erradas, e então é difícil aceitar um Criador eterno, um Ser que certamente deveria ser reconhecido através da Sua manifestação de força, mas que na sua maioria não quer ser reconhecido. A ciência procura provar tudo. No entanto, quando tal não é possível, não admite a sua incapacidade mas simplesmente não reconhece o que é inacessível à sua investigação. E assim constrói sobre uma visão errada, e no final o caminho para a Divindade eterna é tão difícil de encontrar, mesmo que a vontade esteja lá. Toda a investigação deve começar por esclarecer a existência de Deus, a qual não pode ser provada mas acredita-se com convicção interior. Depois cada investigação terá um curso rápido e bem sucedido. Mas para primeiro alcançar esta fé convicta, o ser humano deve, apesar da agudeza do seu intelecto, desligar este último por enquanto e entregar-se ao sentimento do coração, deve deixar de lado toda a ciência e, como uma criança, deixar-se ensinar por dentro, ou seja, aceitar como verdade o que sensatamente imagina ou deseja. Ele deve, por assim dizer, sonhar acordado. Então uma divindade estará sempre nos seus olhos, que guia e dirige tudo e por quem sabe ser transportado. O desejo mais íntimo de uma pessoa é e continua a ser um poder forte acima dela, só a mente mundana tenta abafar esse desejo, porque quem quer suprimir uma divindade também fala à mente, mas não consegue alcançar o coração do ser humano e, por isso, esforça-se ainda mais por influenciar a mente do ser humano. Deus expressa-se através do coração, o Seu adversário através do intelecto, se o coração não for mais forte e atrai o intelecto para o Seu lado. Então também será possível reconhecer intelectualmente Deus, e então o coração e o intelecto lutarão em direcção à Deidade eterna, então a ciência também construirá sobre uma base diferente, tirará conclusões diferentes que não são verdadeiramente erradas, pois assim que uma pesquisa começa com a fé numa Deidade não ficará sem sucesso e também se aproximará da verdade, não importa em que campo comece. Então a ciência e a fé já não se contradirão, mas apenas se complementarão, e só então o conhecimento estará livre de erros se se harmonizar com a fé em Deus como um Ser omnipotente, sábio e amoroso que preside a tudo o que foi, é e permanecerá para toda a eternidade...._>Ámen