• Înapoi

Existența lui Dumnezeu.... Înțelepciunea lumească.... Inima și mintea....

Înțeleptului lumesc îi este adesea greu să creadă într-o divinitate, deoarece intelectul său este obligat să tragă alte concluzii printr-o cunoaștere care, totuși, nu corespunde în totalitate adevărului. Chiar și o părere eronată despre dezvoltarea Pământului duce la idei greșite, și atunci este dificil să se accepte un Creator etern, o Ființă care ar trebui cu siguranță să fie recunoscută prin manifestarea puterii Sale, dar care de cele mai multe ori nu vrea să fie recunoscută. Știința caută să demonstreze totul. Totuși, acolo unde acest lucru nu este posibil, ea nu își recunoaște incapacitatea, ci pur și simplu nu recunoaște ceea ce este inaccesibil cercetării sale. Și astfel, ea construiește pe o viziune greșită, iar în cele din urmă calea spre Dumnezeirea veșnică este atât de greu de găsit, chiar dacă voința există. Orice cercetare ar trebui să înceapă prin clarificarea existenței lui Dumnezeu, care nu poate fi dovedită, dar în care se crede cu convingere interioară. Atunci orice cercetare va lua un curs rapid și de succes. Dar pentru a ajunge mai întâi la această credință convinsă, ființa umană, în ciuda ascuțimii intelectului său, trebuie mai întâi să-l deconecteze pe acesta din urmă și să se abandoneze sentimentului inimii, trebuie să lase deoparte toată știința și, ca un copil, să se lase învățat din interior, adică să accepte ca adevăr ceea ce își imaginează sau dorește în mod sensibil. El trebuie, ca să zicem așa, să viseze treaz. Atunci, în mintea sa va fi mereu prezentă o Divinitate, care ghidează și dirijează totul și de care se știe susținut. Dorința lăuntrică a unei persoane este și rămâne o putere puternică deasupra ei, numai că mintea lumească încearcă să înăbușe această dorință, deoarece cel care vrea să suprime o divinitate vorbește și cu mintea, dar nu poate ajunge la inima ființei umane și de aceea încearcă cu atât mai mult să influențeze mintea ființei umane. Dumnezeu se exprimă prin inimă, iar adversarul său prin intelect, dacă inima nu este mai puternică și atrage intelectul de partea sa. Atunci va fi posibilă și recunoașterea intelectuală a lui Dumnezeu, și atunci inima și intelectul vor tinde spre divinitatea eternă, atunci și știința va construi pe o altă temelie, va trage concluzii diferite, care cu adevărat nu sunt concluzii greșite, căci de îndată ce o cercetare începe cu credință într-o divinitate, nu va rămâne fără succes și se va apropia și de adevăr, indiferent de domeniul în care începe. Atunci știința și credința nu se vor mai contrazice, ci doar se vor completa reciproc și numai atunci cunoașterea va fi lipsită de erori dacă se va armoniza cu credința în Dumnezeu ca Ființă atotputernică, înțeleaptă și iubitoare care prezidează tot ceea ce a fost, este și va rămâne pentru eternitate....

Amin

La existencia de Dios - Sabiduría mundana - Corazón e intelecto

Al mundanamente sabio en general le cuesta creer en una Divinidad, porque su intelecto está obligado a sacar otras conclusiones a causa de un saber que no corresponde del todo a la Verdad.

Tan sólo una opinión errónea acerca de la evolución de esta Tierra ya lleva a conceptos incorrectos, a base de los cuales resulta difícil aceptar la existencia de un Creador eterno - un Ser reconocible por la manifestación de su Fuerza, aunque en general el hombre no esté dispuesto a reconocerlo....

Las ciencias pretenden presentar pruebas de todo. Pero al resultar imposible no reconocen su incapacidad, sino simplemente desmienten todo lo que es inabordable para una investigación.

Como las ciencias construyen encima de conceptos erróneos, finalmente se encuentra el camino hacia la eterna Divinidad sólo con dificultades, aunque sea con la mejor voluntad.... ¡Toda investigación debería empezar basándose en la existencia de Dios, y aunque no se pudiera presentar pruebas, creyendo en ella con toda convicción! Entonces toda investigación tomaría un camino rápido y eficaz.

Para que el hombre pueda llegar a esta profunda fe lo antes posible, de momento debe desactivar toda agudeza del intelecto y entregarse a la sensación del corazón.... debe ignorar toda ciencia y, como si todavía fuera un niño, hacer caso a la enseñanza que recibe en su interior.... es decir, debe aceptar como Verdad todo lo que su intuición le presenta y desea.... pues, en cierto sentido debe §§soñar con los ojos abiertos§§....

Si procede así, siempre se verá ante una Divinidad que guía todo y de la que se siente portado.

El deseo más íntimo de un hombre ejerce y siempre ejercerá un gran poder sobre él, ¡sólo que el intelecto mundano procura ahogarlo! Porque el intelecto también es abordable por aquel que quiere echar a la Divinidad, pero que no tiene acceso al corazón del hombre - por lo que procura tanto más vilmente ejercer influencia en el intelecto del hombre.

Dios se manifiesta a través del corazón y el adversario a través del intelecto, a no ser que el corazón sea más fuerte y atraiga al intelecto a su lado. En este caso también será posible reconocer a Dios a través del intelecto. Entonces §§el corazón y el intelecto§§ se dirigirán juntos hacia la eterna Divinidad, y las ciencias al construir sobre un fundamente sólido, seguro que sacarán conclusiones que no serán erróneas, porque cuando una investigación se inicia basándose en la fe, no quedará sin éxito, y se acercará a la Verdad, aunque empiece en el campo que fuere.

Entonces las ciencias y la fe ya no estarán en contradicción sino que se complementarán.... y sólo entonces el saber estará liberado de todo error.... cuando se encuentre en armonía con la fe en Dios como Ser todopoderoso, sabio y amoroso - un Ser que preside todo lo que era, es y será en toda eternidad....

Amén.