• Înapoi

Dreptatea.... Ispășirea păcatelor.... Judecata....

Oamenii sfidează dreptatea Mea, pentru că ei păcătuiesc continuu. Ei sunt intoleranți peste măsură, nu au dragoste în inimile lor, sunt plini de mândrie, plini de dorințe senzuale, sunt lipsiți de compasiune pentru aproapele lor, plini de invidie și gelozie și, prin lipsa lor de dragoste, capabili de cele mai rele acțiuni. Și astfel ei păcătuiesc împotriva poruncii Mele de iubire față de aproapele și împotriva Mea Însămi, care le-am dat această poruncă. Dar oricine încalcă porunca Mea a iubirii pierde dragostea Mea, se îndepărtează de Mine și se împietrește tot mai mult până când îl duc din nou la judecată, adică are loc o nouă izgonire a sa în materie. Atunci dreptatea Mea este ispășită, însă ființa umană s-a judecat pe sine, doar legea Mea din veșnicie stă la baza acestui proces, care ar putea fi numit pe bună dreptate o pedeapsă dacă nu ar reprezenta în același timp un mijloc eficient de educare, lăsând astfel să transpară întotdeauna dragostea Mea pentru cel creat, astfel încât nu trebuie privit niciodată ca o mânie. Dreptatea nu elimină niciodată iubirea, dar dreptatea cere, de asemenea, ispășirea, astfel încât păcatul însuși să fie invalidat. Căci creațiile Mele suferă din cauza păcatului și nu pot reduce sau anula această suferință decât printr-o ispășire justă...... Așadar, un om păcătos se află în judecată, adică într-o stare de izgonire care este dureroasă. El trebuie să dea satisfacție, este obligat să facă ceea ce nu a făcut în mod voluntar ca ființă umană.... trebuie să slujească. Omul slujește în mod voluntar dacă trezește în sine iubirea. Dar viciile și obiceiurile rele înlătură iubirea și el încearcă să conducă acolo unde ar trebui să slujească, iar gândurile și acțiunile sale sunt păcătoase. Și dacă nu se mai poate aștepta o schimbare în stadiul de ființă umană, el va fi plasat într-o stare în care ființa spirituală este forțată să slujească pentru a ajunge din nou la starea liberă și poate trece din nou testul voinței de a sluji liber. Acest curs al dezvoltării este doar dreptate din partea Mea, însă nu se bazează pe mânie, ci pe iubire, și este întotdeauna determinat de însăși ființa umană în voința liberă, astfel că ea se va cufunda în judecată de îndată ce va păcătui împotriva poruncii de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele său.....

Amin

6828 -----

Motive de distrugere și creație nouă.... Iadul - Izgonirea în materie.... -------------------------------------------------------------------------

Mi-e milă de cel profund căzut și, de fiecare dată, îi arunc frânghia de salvare pentru a putea urca din nou, iar fiecare suflet care se agață de ea va fi tras în sus, pentru că acum își dovedește voința de a scăpa din abis și acum va putea, de asemenea, să experimenteze mila Tatălui său din veșnicie. Dar în sfera acestui căzut profund există și un grad de rezistență față de Mine care nu mai permite mântuirea, unde voința nu s-a schimbat încă câtuși de puțin și unde aproape că s-a produs împietrirea substanței spirituale, unde nu mai există acum altă posibilitate de ajutor decât alungarea din nou a acestei substanțe spirituale în materie.... Această nouă izgonire este, de asemenea, un act de milă din partea Mea, pentru că, fără ea, sufletul nu ar putea niciodată să ajungă din nou la înălțimea la care i se cere testul final al voinței, care îi poate aduce viața veșnică. Cursul de dezvoltare în împărăția spirituală trebuie să se desfășoare în ordinea Mea divină, nicio fază nu poate fi sărită, și asta în stadiul de conștiință a eu-lui.... pe Pământ sau în împărăția de dincolo.... Voința ființei însăși este întotdeauna determinantă.... Dacă această voință este acum complet abuzată, atunci trebuie să leg din nou ființa spirituală și să o las să treacă prin creațiile acestui Pământ într-o stare de constrângere, pentru că nu vreau ca ea să rămână veșnic într-o stare extrem de chinuitoare și mizerabilă. Noile creații care apar mereu și mereu, nașterea și dispariția continuă în natură, este sinonimă cu o perpetuă schimbare a formelor exterioare pentru ființa spirituală în dezvoltare ascendentă, care se apropie mereu de transformarea sa finală ca ființă umană pe acest Pământ.... Dar spiritualul, care s-a scufundat în adâncurile cele mai adânci sau care se află deja acolo de veacuri, trebuie conceput în cea mai dură materie ca începutul dezvoltării sale ascendente. El nu poate fi încorporat în creațiile deja existente, care servesc deja drept locuință pentru spiritualul mai matur. Prima fază a izgonirii nu poate fi sărită, ci trebuie început cursul dezvoltării în forma exterioară care corespunde rezistenței neîntrerupte față de Mine.... în probleme dificile, pentru că aceasta cere din nou legea Mea de ordine. Și de aceea, după lungi perioade de timp, trebuie să apară mereu noi creații care să preia acest spiritual, dar la fel ca și creațiile care au existat pentru perioade de timp inimaginabil de lungi.... materia dură.... trebuie să fie dizolvată o dată pentru a elibera spiritualul care se află în ea pentru cursul ulterior al dezvoltării în forme dezlegate. Perioadele de timp sunt foarte lungi după care au loc astfel de distrugeri totale și remodelări ale creațiilor pământești, iar majoritatea oamenilor nu pot dovedi durata. În plus, ei nu au nici cunoștințe despre procesul spiritual de dezvoltare, despre scopul real al întregii materii și despre condițiile îngrozitor de chinuitoare din împărăția spirituală, chiar dacă cuvântul "iad" este cunoscut de toți oamenii.... Dar ei nu știu ce înseamnă de fapt acest lucru, altfel transformarea totală a Pământului și a creațiilor sale ar fi mai credibilă pentru ei. Cu toate acestea, ea va rămâne întotdeauna imposibil de demonstrat pentru oameni.... Dar un Dumnezeu iubitor și milostiv caută să salveze creațiile Sale vii, nu le lasă în întuneric pentru totdeauna, iar iubirea și mila Mea sunt natura Mea fundamentală care nu se va schimba niciodată. Iubirea și mila Mea se vor aplica veșnic creațiilor Mele care s-au scufundat în abis și găsesc mereu căi și mijloace pentru a le smulge din adânc. Dar, înainte de o nouă izgonire, Eu și colaboratorii Mei spirituali vom face totul pentru a ne asigura că sufletele încă urmează calea ascensiunii în împărăția spirituală, astfel încât să fie scutite de soarta chinuitoare a unei noi izgoniri. Dar voința omului decide pentru el însuși și, așa cum este voința lui, așa este și soarta lui. Dar planul Meu de mântuire va fi de asemenea pus în aplicare și nu va fi fără succes.... Într-o zi voi ajunge la țintă și într-o zi chiar și întunericul va fi renunțat la tot, pentru că iubirea Mea nu încetează niciodată și nicio ființă nu-i poate rezista pentru totdeauna....

Amin

Justicia.... Expiación por el pecado.... Juicio....

Los hombres provocan Mi justicia, porque pecan sin cesar. Son impacientes, no llevan amor en sus corazones, están llenos de arrogancia, llenos de anhelos sensuales, no tienen compasión frente a sus semejantes, llenos de resentimientos y envidia y por culpa de la falta de amor capaces de las peores acciones. Y pecan contra Mi mandamiento del amor mutuo y contra Mi Mismo, Él que les dio este mandamiento. Pero aquel que va contra Mi mandamiento del amor, pierde a Mi amor, se aleja de Mí y endurece más y más, hasta que le someto bajo Mi juicio, es decir tiene lugar su solidificación nueva en la materia. Entonces se hizo justicia, pero el hombre Mismo se ha condenado, lo único es que Mi ley es base para este proceso desde eternidades, que con razón podría llamarse una condena si no fuese a la vez un remedio de educación y dejar lucir una y otra vez a Mi amor hacia lo creado, entonces nunca visto como ira. La justicia nunca elimina el amor, pero la justicia pide reparación para minimizar el pecado. Porque Mis criaturas sufren bajo el pecado y solo pueden minimizar o levantarlo con una expiación.... Un hombre pecador está bajo juicio, es decir en un estado atado que conlleva sufrimiento. Tiene que prestar reparaciones, va a ser forzado a hacer, lo que como hombre, no lo ha hecho voluntariamente.... tiene que servir. Voluntariamente el hombre sirve si despierta el amor dentro de sí mismo. Pero vicios y malas costumbres apartan el amor, e intenta reinar donde debe servir, y sus pensamientos y acciones están llenos del pecado. Y en cuanto ya no se espera un cambio en el estado como hombre, va a ser metido en un estado donde está forzado a servir para poder llegar a un estado libre, y puede realizar de nuevo la prueba de voluntad de un servicio voluntario. Y este camino de desarrollo es Mi justicia, pero no con ira, sino razonado por Mi amor, y siempre determinado con la voluntad libre por el hombre mismo, así se mete el mismo en el juicio en cuanto es pecador contra el mandamiento de Dios y del amor al semejante....

amén