• Înapoi

Dreptatea.... Ispășirea păcatelor.... Judecata....

Oamenii sfidează dreptatea Mea, pentru că ei păcătuiesc continuu. Ei sunt intoleranți peste măsură, nu au dragoste în inimile lor, sunt plini de mândrie, plini de dorințe senzuale, sunt lipsiți de compasiune pentru aproapele lor, plini de invidie și gelozie și, prin lipsa lor de dragoste, capabili de cele mai rele acțiuni. Și astfel ei păcătuiesc împotriva poruncii Mele de iubire față de aproapele și împotriva Mea Însămi, care le-am dat această poruncă. Dar oricine încalcă porunca Mea a iubirii pierde dragostea Mea, se îndepărtează de Mine și se împietrește tot mai mult până când îl duc din nou la judecată, adică are loc o nouă izgonire a sa în materie. Atunci dreptatea Mea este ispășită, însă ființa umană s-a judecat pe sine, doar legea Mea din veșnicie stă la baza acestui proces, care ar putea fi numit pe bună dreptate o pedeapsă dacă nu ar reprezenta în același timp un mijloc eficient de educare, lăsând astfel să transpară întotdeauna dragostea Mea pentru cel creat, astfel încât nu trebuie privit niciodată ca o mânie. Dreptatea nu elimină niciodată iubirea, dar dreptatea cere, de asemenea, ispășirea, astfel încât păcatul însuși să fie invalidat. Căci creațiile Mele suferă din cauza păcatului și nu pot reduce sau anula această suferință decât printr-o ispășire justă...... Așadar, un om păcătos se află în judecată, adică într-o stare de izgonire care este dureroasă. El trebuie să dea satisfacție, este obligat să facă ceea ce nu a făcut în mod voluntar ca ființă umană.... trebuie să slujească. Omul slujește în mod voluntar dacă trezește în sine iubirea. Dar viciile și obiceiurile rele înlătură iubirea și el încearcă să conducă acolo unde ar trebui să slujească, iar gândurile și acțiunile sale sunt păcătoase. Și dacă nu se mai poate aștepta o schimbare în stadiul de ființă umană, el va fi plasat într-o stare în care ființa spirituală este forțată să slujească pentru a ajunge din nou la starea liberă și poate trece din nou testul voinței de a sluji liber. Acest curs al dezvoltării este doar dreptate din partea Mea, însă nu se bazează pe mânie, ci pe iubire, și este întotdeauna determinat de însăși ființa umană în voința liberă, astfel că ea se va cufunda în judecată de îndată ce va păcătui împotriva poruncii de iubire față de Dumnezeu și față de aproapele său.....

Amin

6828 -----

Motive de distrugere și creație nouă.... Iadul - Izgonirea în materie.... -------------------------------------------------------------------------

Mi-e milă de cel profund căzut și, de fiecare dată, îi arunc frânghia de salvare pentru a putea urca din nou, iar fiecare suflet care se agață de ea va fi tras în sus, pentru că acum își dovedește voința de a scăpa din abis și acum va putea, de asemenea, să experimenteze mila Tatălui său din veșnicie. Dar în sfera acestui căzut profund există și un grad de rezistență față de Mine care nu mai permite mântuirea, unde voința nu s-a schimbat încă câtuși de puțin și unde aproape că s-a produs împietrirea substanței spirituale, unde nu mai există acum altă posibilitate de ajutor decât alungarea din nou a acestei substanțe spirituale în materie.... Această nouă izgonire este, de asemenea, un act de milă din partea Mea, pentru că, fără ea, sufletul nu ar putea niciodată să ajungă din nou la înălțimea la care i se cere testul final al voinței, care îi poate aduce viața veșnică. Cursul de dezvoltare în împărăția spirituală trebuie să se desfășoare în ordinea Mea divină, nicio fază nu poate fi sărită, și asta în stadiul de conștiință a eu-lui.... pe Pământ sau în împărăția de dincolo.... Voința ființei însăși este întotdeauna determinantă.... Dacă această voință este acum complet abuzată, atunci trebuie să leg din nou ființa spirituală și să o las să treacă prin creațiile acestui Pământ într-o stare de constrângere, pentru că nu vreau ca ea să rămână veșnic într-o stare extrem de chinuitoare și mizerabilă. Noile creații care apar mereu și mereu, nașterea și dispariția continuă în natură, este sinonimă cu o perpetuă schimbare a formelor exterioare pentru ființa spirituală în dezvoltare ascendentă, care se apropie mereu de transformarea sa finală ca ființă umană pe acest Pământ.... Dar spiritualul, care s-a scufundat în adâncurile cele mai adânci sau care se află deja acolo de veacuri, trebuie conceput în cea mai dură materie ca începutul dezvoltării sale ascendente. El nu poate fi încorporat în creațiile deja existente, care servesc deja drept locuință pentru spiritualul mai matur. Prima fază a izgonirii nu poate fi sărită, ci trebuie început cursul dezvoltării în forma exterioară care corespunde rezistenței neîntrerupte față de Mine.... în probleme dificile, pentru că aceasta cere din nou legea Mea de ordine. Și de aceea, după lungi perioade de timp, trebuie să apară mereu noi creații care să preia acest spiritual, dar la fel ca și creațiile care au existat pentru perioade de timp inimaginabil de lungi.... materia dură.... trebuie să fie dizolvată o dată pentru a elibera spiritualul care se află în ea pentru cursul ulterior al dezvoltării în forme dezlegate. Perioadele de timp sunt foarte lungi după care au loc astfel de distrugeri totale și remodelări ale creațiilor pământești, iar majoritatea oamenilor nu pot dovedi durata. În plus, ei nu au nici cunoștințe despre procesul spiritual de dezvoltare, despre scopul real al întregii materii și despre condițiile îngrozitor de chinuitoare din împărăția spirituală, chiar dacă cuvântul "iad" este cunoscut de toți oamenii.... Dar ei nu știu ce înseamnă de fapt acest lucru, altfel transformarea totală a Pământului și a creațiilor sale ar fi mai credibilă pentru ei. Cu toate acestea, ea va rămâne întotdeauna imposibil de demonstrat pentru oameni.... Dar un Dumnezeu iubitor și milostiv caută să salveze creațiile Sale vii, nu le lasă în întuneric pentru totdeauna, iar iubirea și mila Mea sunt natura Mea fundamentală care nu se va schimba niciodată. Iubirea și mila Mea se vor aplica veșnic creațiilor Mele care s-au scufundat în abis și găsesc mereu căi și mijloace pentru a le smulge din adânc. Dar, înainte de o nouă izgonire, Eu și colaboratorii Mei spirituali vom face totul pentru a ne asigura că sufletele încă urmează calea ascensiunii în împărăția spirituală, astfel încât să fie scutite de soarta chinuitoare a unei noi izgoniri. Dar voința omului decide pentru el însuși și, așa cum este voința lui, așa este și soarta lui. Dar planul Meu de mântuire va fi de asemenea pus în aplicare și nu va fi fără succes.... Într-o zi voi ajunge la țintă și într-o zi chiar și întunericul va fi renunțat la tot, pentru că iubirea Mea nu încetează niciodată și nicio ființă nu-i poate rezista pentru totdeauna....

Amin

Gerechtigkeit .... Sühne für Sünden .... Gericht ....

Es fordern die Menschen Meine Gerechtigkeit heraus, denn sie sündigen in einem fort. Sie sind über alle Maßen unduldsam, sie haben keine Liebe im Herzen, sie sind voller Hochmut, voller sinnlicher Begierden, sie sind ohne Mitgefühl für den Nächsten, voller Mißgunst und Neid und durch ihre Lieblosigkeit fähig zu schlechtesten Handlungen. Und also sündigen sie wider Mein Gebot der Nächstenliebe und wider Mich Selbst, Der Ich ihnen dieses Gebot gegeben habe. Wer aber Mein Liebegebot verletzet, der geht Meiner Liebe verlustig, er entfernt sich von Mir und verhärtet sich mehr und mehr, bis Ich ihn wieder ins Gericht nehme, d.h. seine Neubannung in der Materie stattfindet. Dann ist Meiner Gerechtigkeit Sühne getan, doch gerichtet hat sich der Mensch selbst, nur liegt Mein Gesetz von Ewigkeit diesem Vorgang zugrunde, der mit Recht eine Strafe genannt werden könnte, wenn er nicht gleichzeitig ein wirksames Erziehungsmittel darstellte, also immer wieder Meine Liebe zu dem Geschaffenen durchstrahlen ließ, also niemals als Zorn anzusehen ist. Gerechtigkeit schaltet niemals die Liebe aus, Gerechtigkeit fordert aber auch Sühne, auf daß die Sünde selbst entkräftet wird. Denn Meine Geschöpfe leiden unter der Sünde und können nur durch eine gerechte Sühne dieses Leid verringern oder aufheben .... Ein sündiger Mensch also befindet sich im Gericht, d.h. in einem gebannten Zustand, der leidvoll ist. Er muß Genugtuung leisten, er wird gezwungen, das zu tun, was er freiwillig nicht getan hat als Mensch .... er muß dienen. Freiwillig dient der Mensch, so er in sich die Liebe erweckt. Laster und Untugenden aber verdrängen die Liebe, und er suchet zu herrschen, wo er dienen sollte, und sein Denken und Handeln ist sündhaft. Und so nun eine Wandlung im Stadium als Mensch nicht mehr zu erwarten ist, wird er in einen Zustand versetzt, wo das Geistige gezwungen ist zu dienender Betätigung, um wieder den freien Zustand zu erreichen, und es die Willensprobe des freien Dienens noch einmal ablegen kann. Es ist dieser Entwicklungsgang von Mir aus nur Gerechtigkeit, doch nicht im Zorn, sondern in der Liebe begründet, und immer vom Menschen selbst im freien Willen bestimmt, so daß er sich selbst in das Gericht stürzt, sowie er sündigt gegen das Gebot der Gottes- und Nächstenliebe ....

Amen