• Înapoi

Parabola Bunului Păstor....

Vă voi da o parabolă și veți învăța din ea cum vreau să fie înțeles Cuvântul Meu. Copiii Mei pământești se aseamănă cu o turmă de oi împrăștiate care, din cauza voinței rele a unui dușman, au fost alungate din cercul vizual al păstorului și împrăștiate în toate direcțiile. Și acum, păstorul, pentru că își iubește oile, pleacă în căutarea lor; le caută în cele mai ascunse colțuri, urcă munții, coboară în defileuri de munte, cheamă și atrage și nu se odihnește până nu-și adună din nou turma. El ajută oile care s-au rătăcit și nu se mai pot întoarce singure, merge departe acolo unde ele s-au rătăcit deja prea mult, ia pe umeri oile obosite și le duce înapoi, nu lasă niciuna dintre ele în voia sorții, în voia dușmanului, ca să i le fure și să le pună sub stăpânirea propriei turme. Căci el își cunoaște oile, iar oile lui îl cunosc și îi urmează glasul. Și inima bunului păstor se bucură când și-a regăsit toate oile, când staulul lui adăpostește toată turma lui, când fiecare oaie pierdută și-a găsit drumul spre casă.... Sunteți cu toții oile Mele, faceți parte din turma Mea, care, totuși, are cale liberă și, prin urmare, se poate rătăci și ea dacă se străduiește să atingă un alt scop decât pe Mine. Păstorul ostil este adversarul Meu care încearcă să vă îndepărteze de Mine. Și el va reuși adesea.... Oile Mele se abat de pe calea pe care Eu merg cu turma Mea, ele caută să urce pe culmi.... Voi, oamenii, căutați onoarea și bogăția și pentru acestea vă abateți de la cale, cădeți în râpe și abisuri, viciile și dorințele lumii vă iau captivi, pas cu pas vă scufundați în adâncuri și puteți fi recunoscători dacă vă împotmoliți în garduri și tufișuri.... dacă mai apar în voi mici îndoieli, nu le scuturați și astfel rămâneți feriți de cea mai adâncă cădere până la venirea Mântuitorului vostru. Alții pășesc din nou pe un teren străin, se rătăcesc și nu mai găsesc drumul înapoi spre staulul lor.... aceștia sunt oamenii care rătăcesc fără chibzuință prin viața pământească, care sunt beneficiarii unor acțiuni care nu corespund voinței Mele, dar care le aduc mari avantaje pământești. Ei nu cred că sunt răi, sunt călduți, nu sunt nici întorși de la Mine, nici spre Mine, merg prin valea pământească fără să fie conștienți de sarcina lor pământească, trebuie să fie speriați și alungați înapoi pentru ca să fugă din nou în brațele Mele, Care, ca un păstor bun, sunt întotdeauna gata să-i primesc. Pretutindeni trebuie să-mi caut oile care s-au pierdut, chemarea Mea trebuie să pătrundă pretutindeni și de aceea glasul Meu trebuie să răsune din nou și din nou.... De fiecare dată trebuie să vin la oameni prin Cuvânt și să-i chem acasă, în casa Tatălui. Cuvântul Meu este chemarea bunului păstor, Cuvântul Meu este transmis oamenilor cu iubire, Cuvântul Meu pătrunde în fiecare colțișor, oriunde intră în inimile oamenilor. Și oricine nu ascultă chemarea Mea se va coborî tot mai jos sau se va scufunda tot mai adânc.... Și totuși, brațul bunului păstor va ajunge la el într-o zi, chiar dacă vremurile trec încă peste el.... Într-o zi chiar și omul care s-a împotrivit mult timp se va întoarce la Mine.... într-o zi va obosi de drumul său greșit și se va lăsa ridicat pe umerii Mei, într-o zi și el va urma de bunăvoie Păstorul cel bun, sunetul glasului Său îl va atrage.... îl va recunoaște ca fiind vocea Tatălui și Mă va urma, iar Eu îl voi conduce în casa Tatălui și îi voi pregăti o masă de bucurie că am regăsit ceea ce era pierdut....

Amin

La Parabola del buon pastore

Vi voglio dare una parabola e da questa dovete imparare, come voglio che la Mia Parola sia compresa. I Miei figli terreni somigliano ad un gregge di pecore disperse, che attraverso la cattiva volontà di un nemico sono state scacciate dalla visuale del pastore e sparse in tutte le direzioni. Ed ora il pastore, che ama le sue pecore, va a cercarle; le cerca negli angoli più nascosti, si arrampica sui monti, discende nei crepacci dei monti, le chiama e le attira e non riposa, finché non ha di nuovo raccolto il suo gregge. Egli aiuta gli agnelli che si sono smarriti e non trovano più da soli la via del ritorno, Egli percorre lunghe vie, dove si sono già troppo allontanati, prende gli agnellini stanchi sulle Sue Spalle e li porta indietro, non lascia nessuno al suo destino, al suo nemico, affinché costui non Glie lo rubi e lo mette nel Suo gregge. Perché lui conosce le sue pecore, e le sue pecore lo conoscono e seguono la sua voce. Ed il cuore del buon pastore è lieto, quando ha ritrovato tutte le sue pecorelle, quando il suo ovile ospita il gregge al numero completo, quando ogni pecorella, che era perduta, ha ritrovato la casa. Voi tutti siete le Mie pecore, appartenete al Mio gregge, che però hanno libero corso e perciò si possono anche smarrire, quando tendono ad un'altra meta fuori di Me. Il pastore nemico è il Mio avversario, che cerca di allontanarvi da Me. E gli riuscirà sovente. Le Mie pecore si spingono via dalla via, la quale Io percorro con il Mio gregge, cercano di arrampicarsi in Alto, voi uomini cercate onore e ricchezza, e per via di questi deviate dalla via, cadete in crepacci ed abissi, vi catturano vizi e brame del mondo, sprofondate passo dopo passo nell’abisso e potete essere grati, quando rimanete appesi a siepi e cespugli, quando sorgono in voi ancora piccoli ripensamenti, se non li scuotete via e così rimanete ancora preservati dal precipizio più profondo, finché non arriva il vostro Salvatore. Altre di nuovo pascolano su prati estranei, si smarriscono e non ritrovano la via di ritorno nel loro ovile, queste sono gli uomini che passano spensierati attraverso la vita terrena, che sono usufruttuari di azioni, che non corrispondono alla Mia Volontà, ma che procurano loro grandi vantaggi terreni. Costoro credono di non essere cattivi, sono tiepidi, né rivolti né distolti da Me, camminano attraverso la valle terrena senza ricordare il loro compito terreno, costoro devono essere spaventati e cacciati indietro, affinché si rifugino di nuovo nelle Mie Braccia, Che come buon Pastore Sono sempre pronto ad accoglierli. Ovunque devo cercare le Mie pecorelle che erano perdute, la Mia Chiamata deve penetrare dappertutto, e perciò la Mia Voce deve sempre di nuovo risuonare, devo sempre venire nella Parola agli uomini e chiamarli a ritornare nella Casa del Padre. La Mia Parola è la Chiamata del buon Pastore, la Mia Parola viene guidata agli uomini nell’Amore, la Mia Parola penetra in tutti gli angoli, ovunque trova l’accesso nei cuori degli uomini. E chi non segue la Mia Chiamata, si smarrisce sempre di più oppure sprofonda sempre più in basso. E malgrado ciò il Braccio del buon Pastore una volta lo raggiungerà, anche se ne passano ancora dei tempi. Una volta ritorna a Me anche l’uomo, che a lungo rimaneva nella resistenza, una volta sarà stanco della sua via di smarrimento e si lascerà sollevare sulle Mie Spalle, una volta anche lui seguirà volenterosamente il buon Pastore, sarà attirato dal suono della Sua Voce, la riconoscerà come quella del Padre e Mi seguirà, ed Io lo guiderò nella Casa del Padre e gli preparerò un Pasto per la Gioia di aver ritrovato ciò che era perduto.

Amen