• Înapoi

Parabola Bunului Păstor....

Vă voi da o parabolă și veți învăța din ea cum vreau să fie înțeles Cuvântul Meu. Copiii Mei pământești se aseamănă cu o turmă de oi împrăștiate care, din cauza voinței rele a unui dușman, au fost alungate din cercul vizual al păstorului și împrăștiate în toate direcțiile. Și acum, păstorul, pentru că își iubește oile, pleacă în căutarea lor; le caută în cele mai ascunse colțuri, urcă munții, coboară în defileuri de munte, cheamă și atrage și nu se odihnește până nu-și adună din nou turma. El ajută oile care s-au rătăcit și nu se mai pot întoarce singure, merge departe acolo unde ele s-au rătăcit deja prea mult, ia pe umeri oile obosite și le duce înapoi, nu lasă niciuna dintre ele în voia sorții, în voia dușmanului, ca să i le fure și să le pună sub stăpânirea propriei turme. Căci el își cunoaște oile, iar oile lui îl cunosc și îi urmează glasul. Și inima bunului păstor se bucură când și-a regăsit toate oile, când staulul lui adăpostește toată turma lui, când fiecare oaie pierdută și-a găsit drumul spre casă.... Sunteți cu toții oile Mele, faceți parte din turma Mea, care, totuși, are cale liberă și, prin urmare, se poate rătăci și ea dacă se străduiește să atingă un alt scop decât pe Mine. Păstorul ostil este adversarul Meu care încearcă să vă îndepărteze de Mine. Și el va reuși adesea.... Oile Mele se abat de pe calea pe care Eu merg cu turma Mea, ele caută să urce pe culmi.... Voi, oamenii, căutați onoarea și bogăția și pentru acestea vă abateți de la cale, cădeți în râpe și abisuri, viciile și dorințele lumii vă iau captivi, pas cu pas vă scufundați în adâncuri și puteți fi recunoscători dacă vă împotmoliți în garduri și tufișuri.... dacă mai apar în voi mici îndoieli, nu le scuturați și astfel rămâneți feriți de cea mai adâncă cădere până la venirea Mântuitorului vostru. Alții pășesc din nou pe un teren străin, se rătăcesc și nu mai găsesc drumul înapoi spre staulul lor.... aceștia sunt oamenii care rătăcesc fără chibzuință prin viața pământească, care sunt beneficiarii unor acțiuni care nu corespund voinței Mele, dar care le aduc mari avantaje pământești. Ei nu cred că sunt răi, sunt călduți, nu sunt nici întorși de la Mine, nici spre Mine, merg prin valea pământească fără să fie conștienți de sarcina lor pământească, trebuie să fie speriați și alungați înapoi pentru ca să fugă din nou în brațele Mele, Care, ca un păstor bun, sunt întotdeauna gata să-i primesc. Pretutindeni trebuie să-mi caut oile care s-au pierdut, chemarea Mea trebuie să pătrundă pretutindeni și de aceea glasul Meu trebuie să răsune din nou și din nou.... De fiecare dată trebuie să vin la oameni prin Cuvânt și să-i chem acasă, în casa Tatălui. Cuvântul Meu este chemarea bunului păstor, Cuvântul Meu este transmis oamenilor cu iubire, Cuvântul Meu pătrunde în fiecare colțișor, oriunde intră în inimile oamenilor. Și oricine nu ascultă chemarea Mea se va coborî tot mai jos sau se va scufunda tot mai adânc.... Și totuși, brațul bunului păstor va ajunge la el într-o zi, chiar dacă vremurile trec încă peste el.... Într-o zi chiar și omul care s-a împotrivit mult timp se va întoarce la Mine.... într-o zi va obosi de drumul său greșit și se va lăsa ridicat pe umerii Mei, într-o zi și el va urma de bunăvoie Păstorul cel bun, sunetul glasului Său îl va atrage.... îl va recunoaște ca fiind vocea Tatălui și Mă va urma, iar Eu îl voi conduce în casa Tatălui și îi voi pregăti o masă de bucurie că am regăsit ceea ce era pierdut....

Amin

Gleichnis vom guten Hirten....

Ein Gleichnis will Ich euch geben, und ihr sollet daraus lernen, wie Ich Mein Wort verstanden haben will. Meine Erdenkinder gleichen einer Herde verstreuter Schafe, die durch den bösen Willen eines Feindes aus dem Sehkreis des Hirten gejagt und in alle Richtungen verstreut wurden. Und es geht nun der Hirt, weil er seine Schafe liebt, auf die Suche nach ihnen; er sucht sie in den verborgensten Winkeln, er klettert auf Berge, steigt hinab in Bergesklüfte, er ruft und locket und ruhet nicht, bis er seine Herde wieder zusammen hat. Er hilft den Schäflein, die sich verstiegen haben und nicht mehr zurückkönnen allein, er geht weite Wege, wo sie sich schon zu weit entfernt haben, er nimmt die müden Schäflein auf seine Schultern und trägt sie zurück, er überlässet keines seinem Schicksal, seinem Feind, daß dieser es ihm raube und der eigenen Herde unterschiebe. Denn er kennt seine Schafe, und seine Schafe kennen ihn und folgen seiner Stimme.... Und des guten Hirten Herz frohlocket, so er alle seine Schäflein wiedergefunden hat, so sein Stall seine vollzählige Herde birgt, so heimgefunden hat jedes Schäflein, das verloren war.... Ihr alle seid Meine Schafe, ihr gehöret zu Meiner Herde, die jedoch freien Auslauf haben und darum sich auch verlaufen können, so sie ein anderes Ziel als Mich erstreben. Der feindliche Hirt ist Mein Gegner, der euch Mir abwendig zu machen sucht. Und es wird ihm oft gelingen.... Meine Schafe treiben ab von dem Wege, da Ich mit Meiner Herde wandle, sie suchen die Höhen zu erklimmen.... Ehre und Reichtum suchet ihr Menschen, und um solche weichet ihr vom Wege ab, ihr fallet in Schluchten und Abgründe, die Laster und Begierden der Welt nehmen euch gefangen, ihr sinket Schritt für Schritt zur Tiefe und könnet dankbar sein, wenn ihr an Hecken und Gestrüpp hängenbleibt.... wenn noch kleine Bedenken in euch auftauchen, ihr solche nicht abschüttelt und so noch vom tiefsten Absturz bewahrt bleibet, bis euer Retter kommet. Andere wieder weiden auf fremder Flur, sie verirren sich und finden nicht mehr zurück in ihren Stall.... das sind die Menschen, die gedankenlos durchs Erdenleben wandeln, die Nutznießer sind von Handlungen, die nicht Meinem Willen entsprechen, ihnen aber großen irdischen Vorteil eintragen. Diese wähnen sich nicht schlecht, sie sind lau, weder Mir ab- noch Mir zugewandt, sie wandeln durch das Erdental uneingedenk ihrer Erdenaufgabe, sie müssen aufgescheucht werden und zurückgejagt, daß sie wieder in Meine Arme flüchten, Der Ich als guter Hirt jederzeit bereit bin, sie aufzunehmen. Überall muß Ich Meine Schäflein suchen, die verloren waren, Mein Ruf muß überallhin dringen, und daher muß Meine Stimme immer wieder ertönen.... immer wieder muß Ich im Wort kommen zu den Menschen und sie rufen heim ins Vaterhaus. Mein Wort ist des guten Hirten Ruf, Mein Wort wird in Liebe den Menschen zugeleitet, Mein Wort dringt in alle Winkel, wo es nur Eingang findet in die Menschenherzen. Und wer Meinem Ruf nicht Folge leistet, der versteigt sich immer mehr oder er versinkt immer tiefer.... Und dennoch wird der Arm des guten Hirten ihn einst erreichen, auch wenn Zeiten noch darüber vergehen.... Einmal kehret auch der Mensch zu Mir zurück, der lange im Widerstand verharrte.... einmal wird er müde sein seines Irrweges und sich heben lassen auf Meine Schultern, einmal wird auch er folgen willig dem guten Hirten, Seiner Stimme Klang wird ihn locken.... er wird sie erkennen als des Vaters Stimme und Mir folgen, und Ich werde ihn führen ins Vaterhaus und ihm ein Mahl bereiten aus Freude, daß Ich wiedergefunden habe, was verloren war....

Amen