• Înapoi

Parabola Bunului Păstor....

Vă voi da o parabolă și veți învăța din ea cum vreau să fie înțeles Cuvântul Meu. Copiii Mei pământești se aseamănă cu o turmă de oi împrăștiate care, din cauza voinței rele a unui dușman, au fost alungate din cercul vizual al păstorului și împrăștiate în toate direcțiile. Și acum, păstorul, pentru că își iubește oile, pleacă în căutarea lor; le caută în cele mai ascunse colțuri, urcă munții, coboară în defileuri de munte, cheamă și atrage și nu se odihnește până nu-și adună din nou turma. El ajută oile care s-au rătăcit și nu se mai pot întoarce singure, merge departe acolo unde ele s-au rătăcit deja prea mult, ia pe umeri oile obosite și le duce înapoi, nu lasă niciuna dintre ele în voia sorții, în voia dușmanului, ca să i le fure și să le pună sub stăpânirea propriei turme. Căci el își cunoaște oile, iar oile lui îl cunosc și îi urmează glasul. Și inima bunului păstor se bucură când și-a regăsit toate oile, când staulul lui adăpostește toată turma lui, când fiecare oaie pierdută și-a găsit drumul spre casă.... Sunteți cu toții oile Mele, faceți parte din turma Mea, care, totuși, are cale liberă și, prin urmare, se poate rătăci și ea dacă se străduiește să atingă un alt scop decât pe Mine. Păstorul ostil este adversarul Meu care încearcă să vă îndepărteze de Mine. Și el va reuși adesea.... Oile Mele se abat de pe calea pe care Eu merg cu turma Mea, ele caută să urce pe culmi.... Voi, oamenii, căutați onoarea și bogăția și pentru acestea vă abateți de la cale, cădeți în râpe și abisuri, viciile și dorințele lumii vă iau captivi, pas cu pas vă scufundați în adâncuri și puteți fi recunoscători dacă vă împotmoliți în garduri și tufișuri.... dacă mai apar în voi mici îndoieli, nu le scuturați și astfel rămâneți feriți de cea mai adâncă cădere până la venirea Mântuitorului vostru. Alții pășesc din nou pe un teren străin, se rătăcesc și nu mai găsesc drumul înapoi spre staulul lor.... aceștia sunt oamenii care rătăcesc fără chibzuință prin viața pământească, care sunt beneficiarii unor acțiuni care nu corespund voinței Mele, dar care le aduc mari avantaje pământești. Ei nu cred că sunt răi, sunt călduți, nu sunt nici întorși de la Mine, nici spre Mine, merg prin valea pământească fără să fie conștienți de sarcina lor pământească, trebuie să fie speriați și alungați înapoi pentru ca să fugă din nou în brațele Mele, Care, ca un păstor bun, sunt întotdeauna gata să-i primesc. Pretutindeni trebuie să-mi caut oile care s-au pierdut, chemarea Mea trebuie să pătrundă pretutindeni și de aceea glasul Meu trebuie să răsune din nou și din nou.... De fiecare dată trebuie să vin la oameni prin Cuvânt și să-i chem acasă, în casa Tatălui. Cuvântul Meu este chemarea bunului păstor, Cuvântul Meu este transmis oamenilor cu iubire, Cuvântul Meu pătrunde în fiecare colțișor, oriunde intră în inimile oamenilor. Și oricine nu ascultă chemarea Mea se va coborî tot mai jos sau se va scufunda tot mai adânc.... Și totuși, brațul bunului păstor va ajunge la el într-o zi, chiar dacă vremurile trec încă peste el.... Într-o zi chiar și omul care s-a împotrivit mult timp se va întoarce la Mine.... într-o zi va obosi de drumul său greșit și se va lăsa ridicat pe umerii Mei, într-o zi și el va urma de bunăvoie Păstorul cel bun, sunetul glasului Său îl va atrage.... îl va recunoaște ca fiind vocea Tatălui și Mă va urma, iar Eu îl voi conduce în casa Tatălui și îi voi pregăti o masă de bucurie că am regăsit ceea ce era pierdut....

Amin

Parábola del buen pastor

Os voy a dar una parábola para que de ella aprendáis cómo quiero que comprendáis mi Palabra. Mis niños terrenales parecen a un rebaño de ovejas dispersadas que, por la mala voluntad de un enemigo, fueron ahuyentados del campo visual del pastor en todas direcciones. Como el pastor las ama va en busca de ellas pues las busca en los rincones más ocultos, trepa montañas, baja a abismos, llama y reclama y no para antes de haber recuperado todo su rebaño.

A las ovejas que se han extraviado en la montaña y que ya no pueden volver solas les ayuda... donde ya se hayan alejado demasiado aún les sigue... y las ovejitas fatigadas se las carga a los hombros para que así regresen; pues no deja ni una sola abandonada a su suerte –a su enemigo– permitiendo que este se lo robe y lo incorpore en su propio rebaño.

Pues el pastor conoce sus ovejas y estas le conocen a él, y siguen a su voz... Y si el pastor ha recuperado todas sus ovejitas y en su corral se encuentra el rebaño completo, y si cada ovejita perdida ha regresado, el corazón del buen pastor se regocija sumamente.

Todos vosotros sois ovejas Mías. Formáis parte de mi rebaño... Pero estas ovejas tienen la salida libre, por lo que también pueden extraviarse si aspiran a otra meta - que no soy Yo... El pastor enemigo es mi adversario que intenta robarme mis ovejas. En muchos casos también lo conseguirá pues mis ovejas se pierden del camino en que Yo ando con mi rebaño e intentan a subir las cumbres...

Vosotros los seres humanos buscáis honor y riquezas por los que os apartáis del camino, caéis en barrancos y abismos... los vicios y las codicias os dominan. Paso a paso os hundís más, y podéis ser agradecidos si os engancháis en un seto o en arbustos... cuando todavía surgen escrúpulos en vosotros y no los sacudís, de modo que aún quedáis salvados de la caída más profunda hasta que llegue vuestro Salvador...

Otros pastan en campo ajeno, se pierden y ya no saben volver a su corral. Ahí se trata de los hombres que viven la vida terrenal con descuido... los que aprovechan de acciones que no corresponden a mi Voluntad pero que les producen grandes ventajas terrenales. A estos les parece que se encuentran en condiciones cómodas pues son tibios, no van en pro ni en contra de Mí, y caminan por el valle de la Tierra sin tener presente su tarea terrenal. Pero a estos hay que espantar y rechazarlos para que vuelvan a refugiarse en mis Brazos porque como buen Pastor Yo estoy siempre dispuesto a acogerlos.

Por todas partes debo buscar mis ovejitas perdidas, de modo que también mi Llamada debe llegar a todas partes, y por eso mi Voz debe resonar cada vez de nuevo... y también cada vez de nuevo Yo debo venir a los hombres en la Palabra y reclamar que vuelvan a la Casa del Padre... Mi Palabra es la Llamada del buen Pastor... Mi Palabra está llevada a los hombres en todo Amor y entra en todos lugares donde encuentre acceso a los corazones humanos.

El que no hace caso a mi Llamada, o está en las nubes o pierde cada vez más el suelo. Sin embargo, cierta vez el Brazo del buen Pastor le alcanzará aunque pase mucho tiempo. Vendrá el día en que también todo aquel hombre regresará a Mí que había opuesto resistencia durante mucho tiempo, porque se cansará de su camino erróneo y permitirá que Yo me le cargue en los Hombros... pues también él seguirá voluntario al buen Pastor cuya voz le atraerá... la reconocerá como la del Padre y me seguirá, y Yo le llevaré a la Casa paternal donde le prepararé un banquete por Alegría de haber vuelto a encontrar lo que estaba perdido.

Amén.