• Înapoi

Activitatea răscumpărătoare Cea mai mare lucrare de iubire a aproapelui....

A fi activ răscumpărător pe Pământ este cea mai mare iubire de aproape și, prin urmare, plăcută lui Dumnezeu. Este o activitate care se aplică atât trupului, cât și sufletului semenilor. Căci suferința trupului va scădea cu cât mai mult se lucrează cu sârguință asupra sufletului. Dar activitatea de răscumpărare este tot ceea ce ajută sufletul să se elibereze, tot ceea ce servește pentru a-l ajuta să scape de sub controlul Satanei și să se dezvolte ascendent, tot ceea ce îl ajută să devină perfect. Dar fiecare persoană poate desfășura această activitate răscumpărătoare și, prin urmare, poate practica o iubire de aproape extrem de benefică, mai ales în ultimele zile dinaintea sfârșitului, când nenumărate suflete se află în suferință spirituală, care trebuie ajutate, deoarece fără ajutor sufletele lor sunt pierdute fără speranță, deoarece nu mai au puterea de a se elibera. Dacă voi, oamenii, aveți în minte că un suflet total slăbit are nevoie urgentă de ajutor, atunci inima voastră trebuie să se hotărască să ofere acest ajutor, dacă măcar simțiți o scânteie de iubire în voi înșivă, căci această slăbiciune a sufletului nu este o stare temporară, ci durează veșnic până când i se aduce ajutor din exterior. Sufletul este într-adevăr capabil să se răscumpere în stadiul său uman, dacă se supune voinței lui Dumnezeu și respectă poruncile Sale. Dar, din moment ce nu a făcut acest lucru, el este lipsit de orice putere și ajutorul nu-i poate fi dat decât de semeni, deoarece o lucrare directă a lui Dumnezeu a devenit imposibilă, tocmai din cauza voinței oamenilor înșiși, care este complet greșită. Dar Dumnezeu încearcă să schimbe și această voință în ultimele zile și de aceea își trimite mesagerii Săi la oameni, de aceea îi îndeamnă în mod constant să fie activi în răscumpărare pe Pământ, informându-i pe semenii lor și dându-le un bun exemplu pentru a-i încuraja să trăiască o viață de iubire, căci numai prin aceasta sufletele se pot răscumpăra. Așadar, iubirea este necesară pentru a participa la actul de mântuire pe Pământ și fiecare persoană va fi binecuvântată de Dumnezeu care practică această iubire față de aproapele său, deoarece această iubire este cu adevărat dezinteresată, iar activitatea răscumpărătoare poate fi desfășurată doar de cei care se leapădă de ei înșiși, care și-au depășit înclinația spre lume și care, prin urmare, sunt cu adevărat lucrători în via Domnului, care s-au oferit pe ei înșiși pentru muncă, care nu are ca rezultat succesul pământesc, ci este exclusiv pentru bunăstarea spirituală a semenilor lor, iar o astfel de iubire a aproapelui trebuie să aibă succes, nu va rămâne fără efect, lucrarea sufletului asupra aproapelui nu va fi fost făcută în zadar atâta timp cât voința lui nu se opune în întregime lui Dumnezeu și astfel se împotrivește și eforturilor semenilor săi.... Atunci sufletul său va fi pierdut pentru veșnicie, căci adversitatea spirituală este prea mare pentru a putea fi remediată pe Pământ în timpul scurt care le rămâne oamenilor pentru răscumpărarea sufletelor lor. Atunci, o nouă izgonire va fi soarta sufletului care îl refuză pe Dumnezeu, un drum prin noua creație a Pământului care va dura din nou un timp infinit de lung....

Amin

Erlösende Tätigkeit größtes Werk der Nächstenliebe....

Erlösend tätig zu sein auf Erden ist die größte Nächstenliebe und also Gott wohlgefällig. Es ist eine Tätigkeit, die sowohl dem Körper als auch der Seele des Mitmenschen gilt. Denn die Not des Körpers wird abnehmen, je eifriger an der Seele gearbeitet wird. Erlösende Tätigkeit aber ist alles, was der Seele zur Freiheit verhilft, alles, was dazu dient, daß sie sich der Gewalt des Satans entwindet und zur Höhe entwickelt, alles, was ihr hilft, vollkommen zu werden. Diese erlösende Tätigkeit aber kann ein jeder Mensch ausführen und daher eine überaus segensreiche Nächstenliebe üben, besonders in der letzten Zeit vor dem Ende, wo unzählige Seelen in geistiger Not sich befinden, denen geholfen werden soll, denn ohne Hilfe sind ihre Seelen rettungslos verloren, da sie selbst keine Kraft mehr haben, sich zu befreien. Wenn ihr Menschen es euch vor Augen haltet, daß eine total geschwächte Seele dringend der Hilfe bedarf, so muß sich euer Herz zu dieser Hilfeleistung entschließen, so ihr nur einen Funken Liebe in euch spüret, denn es ist diese Schwäche der Seele kein vorübergehender Zustand, sondern er hält Ewigkeiten an, bis ihr von außen Hilfe gebracht wird. Die Seele ist zwar im Stadium als Mensch fähig, sich selbst zu erlösen, so sie sich dem Willen Gottes unterstellt und Seine Gebote hält. Doch da sie es nicht getan hat, ist sie jeder Kraft bar, und die Hilfe kann nur von seiten der Mitmenschen ihr zuteil werden, weil ein direktes Wirken Gottes zur Unmöglichkeit geworden ist, eben durch den Willen der Menschen selbst, der gänzlich verkehrt gerichtet ist. Gott aber sucht auch diesen Willen noch zu wandeln in der letzten Zeit, und darum sendet Er Seine Boten den Menschen zu, darum ermahnet Er sie ständig, erlösend tätig zu sein auf Erden, indem sie den Mitmenschen Aufklärung bringen und durch gutes Beispiel sie zu einem Lebenswandel in Liebe anregen, denn nur dadurch können sich die Seelen erlösen. Die Liebe also ist nötig, um auf Erden am Erlösungswerk sich zu beteiligen, und jeder Mensch wird gesegnet sein von Gott, der diese Liebe am Nächsten übet, denn diese Liebe ist wahrhaft uneigennützig, und es kann erlösende Tätigkeit nur ausgeführt werden von denen, die sich selbst verleugnen, die den Hang zur Welt überwunden haben und die also in Wahrheit Arbeiter im Weinberg des Herrn sind, die sich selbst zu einer Arbeit angetragen haben, die keine irdischen Erfolge nach sich zieht, sondern einzig und allein dem geistigen Wohl der Mitmenschen gilt, und eine solche Nächstenliebe muß Erfolge zu verzeichnen haben, sie wird nicht ohne Wirkung bleiben, es wird die Seelenarbeit am Nächsten nicht vergeblich getan sein, sofern der Wille dessen nicht gänzlich Gott-widersetzlich ist und er also auch den Bemühungen der Mitmenschen Widerstand leistet.... Dann ist dessen Seele verloren für die Ewigkeit, denn die geistige Not ist zu groß, als daß sie auf Erden behoben werden kann in der kurzen Zeit, die noch zur Erlösung der Seelen den Menschen bleibt. Dann ist eine neue Bannung das Los der Gott-widersetzlichen Seele, ein Gang durch die Neuschöpfung der Erde, der wieder endlos lange Zeiten währet....

Amen