• Înapoi

Ascultarea conștientă în interior.... Vocea Spiritului....

Ascultarea conștientă în interiorul propriei persoane favorizează în mare măsură dezvoltarea spirituală, pentru că astfel este posibilă o primire directă a puterii din împărăția spirituală. Voința există pentru a intra în contact cu spiritualul, deci cu Dumnezeu, iar acolo unde există voință există și garanția că Dumnezeu se va apropia de om, că i se va face cunoscut, mental sau prin vocea spiritului, care însă nu poate fi auzită decât de cel care se pregătește să primească darurile spirituale.

Dar această persoană are mari binecuvântări.... I se face accesibil un izvor din care poate să se răcorească în mod constant, i se oferă un dar de la Dumnezeu Însuși care trebuie să favorizeze dezvoltarea ascensiunii sale, pentru că vine de la Dumnezeu și este un mijloc de a uni complet ființa umană cu Dumnezeu. O bogăție nemaiîntâlnită de haruri îi este pusă la dispoziție, comori care provin din împărăția spirituală și sunt nepieritoare, pe care ființa umană le poate lua cu ea în împărăția spirituală și cu care poate lucra acolo pentru propria fericire și pentru salvarea nenumăratelor suflete aflate în nevoie.

Bogăția spirituală pe care o primește o persoană prin vocea interioară este adesea atât de vastă încât nu o poate înțelege și folosi în toată plinătatea ei pe Pământ, dar în împărăția spirituală va fi de o fericire de neconceput, deoarece măsura bogăției sale determină și activitatea sa și gradul de beatitudine. El a acceptat darul divin de bunăvoie, a fost activ de bunăvoie pentru a se pregăti ca stație de primire a forței spiritului, iar Dumnezeu îi binecuvântează voința.....

El își lasă spiritul Său să acționeze în ființa umană, o umple de putere și har, îi împărtășește o cunoaștere nelimitată și o ghidează spre adevărul etern...... Dar El nu poate oferi niciodată acest dar rafinat unei persoane care nu face nimic pentru a se face receptivă, care neglijează să lucreze asupra lui însuși sau care nu privește conștient în interior..... Pentru că a-i transmite bogăția spirituală ar însemna o credință obligatorie și o maturizare a sufletului împotriva voinței sale, ceea ce, totuși, ar fi contrar legii ordinii divine.

Oricine rămâne în dialog secret cu Dumnezeu, care Îl întreabă și așteaptă un răspuns și, astfel, ascultă în mod conștient și în interior, el se împărtășește mental cu El, îi ghidează gândurile în direcția corectă, îl instruiește în funcție de credința și maturitatea sa spirituală. Pentru că orice legătură cu Dumnezeu prin rugăciune sau gânduri îndreptate spre El este o deschidere a inimii la influxul de putere din împărăția spirituală, și atunci ființa umană poate primi întotdeauna putere și har, devine un recipient pentru spiritul divin atâta timp cât crede în lucrarea spiritului, în lucrarea lui Dumnezeu în ființa umană.

Această credință este o condiție prealabilă pentru a putea primi, altfel ființa umană nu va asculta în mod conștient ceea ce vocea spiritului îi face cunoscut. Iar această credință nu se găsește decât foarte rar, motiv pentru care și lucrarea duhovnicească nu apare decât foarte rar. Și, prin urmare, omenirea se află și ea în suferință spirituală, deoarece ignoră sursa vieții, unde ar putea să se reîmprospăteze și să se întărească în orice moment. Fără aportul de forță spirituală, ființa umană nu se poate maturiza, nu se poate dezvolta în sus și rămâne la același nivel de dezvoltare. Cu toate acestea, forța spirituală poate fi transmisă doar din împărăția spirituală pe Pământ și, prin urmare, necesită o legătură din împărăția spirituală pe Pământ, care trebuie să aibă loc în cadrul liberului arbitru. Iar acolo unde lipsește această voință, omenirea este neputincioasă, sufletele zac în greutăți spirituale și nu pot fi ajutate.....

De aceea, Dumnezeu se folosește de o ființă umană care, în deplină conștiință, se pune la dispoziție ca mediator între împărăția spirituală și Pământ.... care, cu o credință profundă în lucrarea lui Dumnezeu prin spiritul Său, se pune pe sine însuși ca recipient al spiritului divin, prin voința sa, pentru a-i ajuta pe semenii săi și pentru a-l sluji pe Dumnezeu. Și darul divin al harului curge către el nemăsurat.... izvorul înțelepciunii divine se varsă în acest vas pentru binecuvântarea tuturor celor care beau din el, care nu trec pe lângă sursa vieții veșnice, ci se împrospătează și se întăresc pe calea vieții. Calea de urcare va fi ușoară pentru ei, o vor parcurge prin mâna lui Dumnezeu și astfel vor ajunge în siguranță la țelul lor, căci darul Lui este delicios și garantează orice succes spiritual celui care îl acceptă din mâna Lui.....

Amin

Bewußtes Horchen nach innen.... Stimme des Geistes....

Das bewußte Hineinhorchen in sich selbst fördert die geistige Entwicklung in hohem Maße, denn es ist unmittelbarer Kraftempfang aus dem geistigen Reich, der dadurch möglich gemacht wird. Es ist der Wille vorhanden, mit dem Geistigen, also mit Gott, in Berührung zu treten, und wo der Wille ist, ist auch die Gewähr dafür, daß Gott Sich dem Menschen naht, daß Er Sich ihm kundgibt, gedanklich oder durch die Stimme des Geistes, die aber nur vernommen werden kann von dem Menschen, der sich für den Empfang geistiger Gaben vorbereitet. Dieser aber hat großen Segen.... Ihm wird ein Quell erschlossen, dem er unentwegt köstlichen Labetrank entnehmen kann, ihm wird von Gott Selbst eine Gabe geboten, die seine Aufwärtsentwicklung fördern muß, weil sie von Gott kommt und ein Mittel ist, den Menschen gänzlich mit Gott zu vereinigen. Ihm wird ein unerhörter Gnadenreichtum erschlossen, Schätze, die dem geistigen Reich entstammen und unvergänglich sind, die der Mensch mit hinübernehmen kann in das geistige Reich und mit denen er dort arbeiten kann, zur eigenen Beglückung und zur Erlösung unzähliger Seelen, die in Not sind. Der geistige Reichtum, den ein Mensch durch die innere Stimme entgegennimmt, ist oft so umfangreich, daß er ihn auf Erden nicht in seiner ganzen Fülle fassen und nützen kann, jedoch im geistigen Reich wird er unvorstellbar selig sein, denn das Maß seines Reichtums bestimmt auch seine Tätigkeit und den Grad seiner Seligkeit. Er hat im freien Willen die göttliche Gabe entgegengenommen, er ist im freien Willen tätig gewesen, sich als Empfangsstation für die Kraft des Geistes herzurichten, und seinen Willen segnet Gott.... Er läßt Seinen Geist im Menschen wirksam werden, Er erfüllt ihn mit Kraft und Gnade, Er teilt ihm unbegrenztes Wissen aus und führet ihn ein in die ewige Wahrheit.... Nimmermehr aber kann Er diese köstliche Gabe einem Menschen bieten, der selbst nichts dazu tut, um sich empfangsfähig zu machen, der versäumt, an sich selbst zu arbeiten, oder das bewußte Horchen nach innen unterläßt.... Denn ihm geistigen Reichtum zu vermitteln bedeutete Glaubenszwang und ein Reifen der Seele wider seinen Willen, was aber dem göttlichen Gesetz der Ordnung zuwidergerichtet wäre. Wer in heimlicher Zwiesprache mit Gott verharrt, wer Ihn fragt und auf Antwort wartet und also dann auch bewußt horchet nach innen, dem teilet Er Sich gedanklich mit, Er lenkt den Gedankengang des Menschen in rechter Richtung, Er unterweiset ihn seinem Glauben und seiner geistigen Reife gemäß. Denn jede Verbindung mit Gott durch Gebet oder Ihm zugewandte Gedanken ist ein Öffnen des Herzens dem Kraftzustrom aus dem geistigen Reich, und immer kann der Mensch dann bedacht werden mit Kraft und Gnade, er wird zum Aufnahmegefäß des göttlichen Geistes, sowie er nur an das Wirken des Geistes, an das Wirken Gottes im Menschen, glaubt. Dieser Glaube ist Voraussetzung, um empfangen zu können, weil sonst der Mensch nicht bewußt horchet, was ihm die Stimme des Geistes kundgibt. Und dieser Glaube ist nur noch wenig anzutreffen, weshalb das Wirken des Geistes auch nur wenig in Erscheinung tritt. Und darum ist auch die Menschheit in geistiger Not, weil sie den Quell des Lebens unbeachtet läßt, wo sie sich laben und stärken könnte jederzeit. Ohne geistige Kraftzufuhr kann der Mensch nicht reifen, er kann sich nicht aufwärtsentwickeln und bleibt auf gleicher Entwicklungsstufe stehen. Geistige Kraft aber kann nur aus dem geistigen Reich zur Erde geleitet werden und erfordert also eine Verbindung vom geistigen Reich zur Erde, die im freien Willen stattfinden muß. Und wo dieser Wille fehlt, dort ist die Menschheit kraftlos, die Seelen darben in geistiger Not, und es kann ihnen nicht geholfen werden.... Und darum bedienet Gott Sich eines Menschen, der vollbewußt sich als Mittler zwischen dem geistigen Reich und der Erde zur Verfügung stellt.... der im tiefen Glauben an das Wirken Gottes durch Seinen Geist sich als Empfangsgerät einstellt, der sich selbst als Aufnahmegefäß des göttlichen Geistes zurichtet durch seinen Willen, den Mitmenschen zu helfen und Gott zu dienen. Und ihm strömet nun göttliche Gnadengabe zu ungemessen.... Der Quell göttlicher Weisheit ergießet sich in dieses Gefäß zum Segen aller, die daraus trinken, die am Quell des ewigen Lebens nicht vorübergehen, sondern sich laben und stärken auf ihrem Lebenswege. Ihnen wird der Weg zur Höhe leicht sein, sie werden ihn zurücklegen an der Hand Gottes und also sicher zum Ziel gelangen, denn Seine Gabe ist köstlich und gewährleistet jedem geistigen Erfolg, der sie aus Seiner Hand entgegennimmt....

Amen