• Înapoi

Vina păcatului.... Iertare.... Răscumpărarea.... Crucea lui Hristos....

Harurile lucrării de răscumpărare se extind asupra tuturor oamenilor care au credință în Iisus Hristos. Aceștia sunt deci asigurați și de iertarea păcatelor lor, de îndată ce le recunosc, se pocăiesc și cer iertare. Căci cei care cred în Iisus Hristos știu și ei că sunt păcătoși, altfel nu ar recunoaște lucrarea sa de răscumpărare. În consecință, ei stau la crucea lui Hristos, se simt complici la suferința și moartea pe care Iisus le-a luat asupra Sa și se pleacă cu umilință în fața Lui pentru a cere iertarea vinovăției lor. Dar acești oameni se străduiesc în mod constant să ajungă la maturitatea sufletului lor și, prin urmare, se vor refugia și ei la crucea lui Hristos din când în când, dacă sunt expuși ispitelor în lupta vieții sau chiar le cedează din când în când. Pentru că ei știu că sunt slabi și că, prin urmare, pericolul de a păcătui este imens dacă nu se roagă în mod constant pentru putere și nu îl cheamă pe Iisus Hristos să le întărească voința. Ei știu că pot veni la El în orice moment; ei știu, de asemenea, că Dumnezeu este îndelung răbdător și milostiv, că știe despre slăbiciunile copiilor Săi și că este întotdeauna dispus să-i ierte dacă au păcătuit și se apropie cu pocăință de crucea lui Hristos. Pentru că actul de mântuire a fost săvârșit pentru toți oamenii și pentru toate timpurile.... harurile Sale vor fi întotdeauna eficiente asupra celor care cred în Iisus Hristos, iar toată vina va fi aruncată asupra Celui care a luat-o asupra Sa și a ispășit-o prin moartea de pe cruce. Lucrarea de milostenie este atât de mare încât oamenii sunt incapabili să o înțeleagă..... Cu toate acestea, numai cei care se unesc cu El prin credință pot participa vreodată la ea. Și iată de ce greutățile de pe Pământ sunt copleșitoare, ba chiar adesea insuportabile, pentru că omenirea a pierdut această credință, pentru că nu fuge la El cu vina păcatului, ci este ea însăși împovărată și acum trebuie să poarte și povara. Vinovăția lor nu poate fi achitată, ea crește în mod constant și se așează cu atât mai greu asupra oamenilor care nu au nicio credință în Iisus Hristos. Și va deveni atât de mare încât vinovăția îi va strivi pe oameni, încât se vor prăbuși sub ea și nu se vor mai putea ridica, pentru că nu caută iertarea vinovăției lor, iar dreptatea lui Dumnezeu nu-i poate răscumpăra dacă nu doresc harul Său și nu acceptă să fie răscumpărați din vina lor. O ființă umană s-a jertfit în iubire supremă și prin moartea Sa a oferit lui Dumnezeu o ispășire care este suficientă pentru veșnicii, încât păcătoșii să găsească iertare înaintea lui Dumnezeu de dragul acestei jertfe.... pentru că El a fost cea mai pură Ființă, a fost lipsit de orice vină și, de aceea, jertfa Sa a compensat păcatele întregii omeniri. Cu toate acestea, jertfa Sa de ispășire trebuie să fie recunoscută de oameni, ei trebuie să fie dispuși să accepte harul astfel obținut, altfel nu vor putea fi eliberați veșnic de vina lor. Păcatul îi trage pe oameni în jos, moartea lui Hristos îi ridică din nou.... Păcatul este moartea sufletului, dar la crucea lui Hristos acesta revine la viață.... Fiecare om este păcătos atâta timp cât mai umblă pe Pământ; dar în credința în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare el găsește iertarea, găsește viața veșnică, care ar fi pierdută pentru el prin păcat. Iertarea vinovăției păcatului este, așadar, de cea mai mare importanță, ea nu poate avea loc decât prin Iisus Hristos, nu poate fi înlocuită cu nimic altceva și, prin urmare, orice persoană căreia îi lipsește credința în Iisus Hristos și în actul Său de mântuire va trebui să zăbovească în păcat. Căci, chiar dacă va trăi o viață de strictă stăpânire de sine și puritate pe Pământ, păcatul fostei sale răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu, care a fost motivul vieții sale pe Pământ în primul rând, va rămâne în continuare cu el.... Pentru că acest păcat l-a făcut să aibă o voință slăbită, care nu este capabilă să opună rezistență împotriva ispitelor și tentațiilor pământești care îl fac păcătos. Căci Iisus Hristos și-a oferit jertfa ca recunoaștere a greutății profunde, ca recunoaștere a slăbiciunii voinței în care se află omenirea din cauza păcatului său trecut.... Și pentru a-i răscumpăra din aceasta și-a dat viața pe cruce.... căci El era plin de iubire, iar iubirea caută să aducă ajutor, iubirea va fi mereu activă în răscumpărare....

Amin

La colpa di peccati – Il Perdono La Redenzione – La Croce di Cristo

Le Grazie dell’Opera di Redenzione si estendono a tutti gli uomini, nei quali dimora la fede in Gesù Cristo. A costoro è assicurato anche il Perdono dei loro peccati, appena li riconoscono, se ne pentono e chiedono il Perdono, perché chi crede in Cristo sà anche, che lui stesso è un peccatore, altrimenti non riconoscerebbe la Sua Opera di Redenzione. Di conseguenza stanno sotto la Croce di Cristo, si sentono co-colpevoli delle sofferenze e del morire, che Gesù ha preso su di Sé e si piegano umili dinanzi a Lui, chiedendo il Perdono della loro colpa. Questi uomini però stanno sempre tendendo verso la maturità della loro anima e quindi si rifugeranno anche sempre di nuovo sotto la Croce di Cristo, quando sono esposti alle tentazioni nella lotta della vita oppure a volte ne soccombono anche, perché loro sanno che sono deboli e che perciò il pericolo di peccare è ultragrande, se non chiedono continuamente la Forza ed invocano Gesù Cristo, affinché Egli voglia fortificare la loro volontà. Loro sanno che possono venire a Lui in ogni momento; sanno anche che Dio E’ longanime e misericordioso, che Egli conosce le debolezze dei Suoi figli e che E’ sempre di nuovo pronto a perdonare loro, quando hanno peccato e si avvicinano penitenti alla Croce di Cristo. L’Opera di Redenzione era stata compiuta per tutti gli uomini e per tutti i tempi.

Le Sue Grazie saranno sempre efficaci negli uomini che credono in Gesù Cristo ed ogni colpa viene gettata su quella* che Egli ha preso su di Sé e l’ha espiato attraverso la morte sulla Croce. L’Opera di Redenzione è talmente grande che gli uomini non sono in grado di afferrarla. Ma ne possono sempre aver parte soltanto coloro che si uniscono con Lui nella fede. E perciò la miseria sulla Terra è ultragrande, anzi sovente insopportabile, perché l’umanità ha perduto questa fede, perché non si rifugia in Lui con la sua colpa di peccati, ma lei stessa è aggravata ed ora deve anche portare il peso.

La sua colpa non può essere perdonata, continua a crescere e perciò grava di più sugli uomini, in cui manca ogni fede in Gesù Cristo. Sarà talmente grande, che la colpa schiaccerà gli uomini, che crollano sotto la stessa e non si possono più alzare, perché non cercano il Perdono della colpa e la Giustizia di Dio non la può estinguere, se non desiderano e non accettano le Sue Grazie per essere redenti dalla loro colpa.

Un Uomo Si E’ sacrificato per l’ultragrande Amore ed attraverso la Sua morte ha offerto a Dio un’Espiazione che è sufficiente per delle Eternità, che i peccatori trovano il Perdono dinanzi a Dio per via di questo Sacrificio, perché Egli Era l’Essere più puro, Egli Era assolutamente senza colpa e perciò il Suo Sacrificio ha pareggiato i peccati dell’intera umanità. Ma il Suo Sacrificio d’Espiazione dev’essere riconosciuto dagli uomini, devono essere pronti ad accettare le Grazie conquistate così, altrimenti non possono essere liberati in eterno dalla loro colpa.

Il peccato tira gli uomini giù nell’abisso, la morte di Cristo li solleva di nuovo. Il peccato è la morte dell’anima, sotto la Croce di Cristo però diventa di nuovo vivente. Ogni uomo è peccatore, finché cammina ancora sulla Terra; nella fede in Gesù Cristo e la Sua Opera di Redenzione però trova il Perdono, trova l’eterna Vita che ha perduto attraverso il peccato.

Il Perdono della colpa di peccato è perciò della massima importanza, può svolgersi solamente attraverso Gesù Cristo, non può essere sostituito da null’altro e perciò dovrà languire nei peccati ogni uomo, a cui manca la fede in Gesù Cristo e la Sua Opera di Redenzione, perché anche se ha condotto sulla Terra una vita nella più severa autodisciplina e purezza, gli rimane comunque il peccato della ribellione di una volta contro Dio, che è in genere il motivo del suo cammino terreno, perché questo peccato gli ha procurato la volontà indebolita, che non era in grado di porre resistenza contro le aggressioni e tentazioni terrene che lo hanno reso peccatore, perché Gesù Cristo ha portato il Suo Sacrificio nella Conoscenza della profonda miseria, nella Conoscenza della debolezza di volontà, in cui si trovano gli uomini attraverso il peccato di allora. Per liberarli ora da questo, Egli ha dato la Sua Vita sulla Croce, perché Era colmo d’Amore e questo cerca di portare l’Aiuto, l’Amore sarà sempre attivo in modo salvifico.

Amen