• Înapoi

Vina păcatului.... Iertare.... Răscumpărarea.... Crucea lui Hristos....

Harurile lucrării de răscumpărare se extind asupra tuturor oamenilor care au credință în Iisus Hristos. Aceștia sunt deci asigurați și de iertarea păcatelor lor, de îndată ce le recunosc, se pocăiesc și cer iertare. Căci cei care cred în Iisus Hristos știu și ei că sunt păcătoși, altfel nu ar recunoaște lucrarea sa de răscumpărare. În consecință, ei stau la crucea lui Hristos, se simt complici la suferința și moartea pe care Iisus le-a luat asupra Sa și se pleacă cu umilință în fața Lui pentru a cere iertarea vinovăției lor. Dar acești oameni se străduiesc în mod constant să ajungă la maturitatea sufletului lor și, prin urmare, se vor refugia și ei la crucea lui Hristos din când în când, dacă sunt expuși ispitelor în lupta vieții sau chiar le cedează din când în când. Pentru că ei știu că sunt slabi și că, prin urmare, pericolul de a păcătui este imens dacă nu se roagă în mod constant pentru putere și nu îl cheamă pe Iisus Hristos să le întărească voința. Ei știu că pot veni la El în orice moment; ei știu, de asemenea, că Dumnezeu este îndelung răbdător și milostiv, că știe despre slăbiciunile copiilor Săi și că este întotdeauna dispus să-i ierte dacă au păcătuit și se apropie cu pocăință de crucea lui Hristos. Pentru că actul de mântuire a fost săvârșit pentru toți oamenii și pentru toate timpurile.... harurile Sale vor fi întotdeauna eficiente asupra celor care cred în Iisus Hristos, iar toată vina va fi aruncată asupra Celui care a luat-o asupra Sa și a ispășit-o prin moartea de pe cruce. Lucrarea de milostenie este atât de mare încât oamenii sunt incapabili să o înțeleagă..... Cu toate acestea, numai cei care se unesc cu El prin credință pot participa vreodată la ea. Și iată de ce greutățile de pe Pământ sunt copleșitoare, ba chiar adesea insuportabile, pentru că omenirea a pierdut această credință, pentru că nu fuge la El cu vina păcatului, ci este ea însăși împovărată și acum trebuie să poarte și povara. Vinovăția lor nu poate fi achitată, ea crește în mod constant și se așează cu atât mai greu asupra oamenilor care nu au nicio credință în Iisus Hristos. Și va deveni atât de mare încât vinovăția îi va strivi pe oameni, încât se vor prăbuși sub ea și nu se vor mai putea ridica, pentru că nu caută iertarea vinovăției lor, iar dreptatea lui Dumnezeu nu-i poate răscumpăra dacă nu doresc harul Său și nu acceptă să fie răscumpărați din vina lor. O ființă umană s-a jertfit în iubire supremă și prin moartea Sa a oferit lui Dumnezeu o ispășire care este suficientă pentru veșnicii, încât păcătoșii să găsească iertare înaintea lui Dumnezeu de dragul acestei jertfe.... pentru că El a fost cea mai pură Ființă, a fost lipsit de orice vină și, de aceea, jertfa Sa a compensat păcatele întregii omeniri. Cu toate acestea, jertfa Sa de ispășire trebuie să fie recunoscută de oameni, ei trebuie să fie dispuși să accepte harul astfel obținut, altfel nu vor putea fi eliberați veșnic de vina lor. Păcatul îi trage pe oameni în jos, moartea lui Hristos îi ridică din nou.... Păcatul este moartea sufletului, dar la crucea lui Hristos acesta revine la viață.... Fiecare om este păcătos atâta timp cât mai umblă pe Pământ; dar în credința în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare el găsește iertarea, găsește viața veșnică, care ar fi pierdută pentru el prin păcat. Iertarea vinovăției păcatului este, așadar, de cea mai mare importanță, ea nu poate avea loc decât prin Iisus Hristos, nu poate fi înlocuită cu nimic altceva și, prin urmare, orice persoană căreia îi lipsește credința în Iisus Hristos și în actul Său de mântuire va trebui să zăbovească în păcat. Căci, chiar dacă va trăi o viață de strictă stăpânire de sine și puritate pe Pământ, păcatul fostei sale răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu, care a fost motivul vieții sale pe Pământ în primul rând, va rămâne în continuare cu el.... Pentru că acest păcat l-a făcut să aibă o voință slăbită, care nu este capabilă să opună rezistență împotriva ispitelor și tentațiilor pământești care îl fac păcătos. Căci Iisus Hristos și-a oferit jertfa ca recunoaștere a greutății profunde, ca recunoaștere a slăbiciunii voinței în care se află omenirea din cauza păcatului său trecut.... Și pentru a-i răscumpăra din aceasta și-a dat viața pe cruce.... căci El era plin de iubire, iar iubirea caută să aducă ajutor, iubirea va fi mereu activă în răscumpărare....

Amin

Sündenschuld.... Vergebung.... Erlösung.... Kreuz Christi....

Die Gnaden des Erlösungswerkes erstrecken sich auf alle Menschen, denen der Glaube an Jesus Christus innewohnt. Diesen also ist auch die Vergebung ihrer Sünden sicher, sowie sie diese erkennen, bereuen und um Vergebung bitten. Denn wer an Jesus Christus glaubt, der weiß auch, daß er sündig ist, ansonsten er Sein Erlösungswerk nicht anerkennen würde. Folglich stehen sie unter dem Kreuz Christi, sie fühlen sich mitschuldig an dem Leiden und Sterben, das Jesus auf Sich nahm, und sie beugen sich demütig vor Ihm, die Vergebung ihrer Schuld zu erbitten. Es sind aber diese Menschen in immerwährendem Streben nach ihrer Seelenreife, und also werden sie auch immer wieder unter das Kreuz Christi flüchten, so sie im Lebenskampf den Versuchungen ausgesetzt sind oder ihnen auch zuweilen erliegen. Denn sie wissen, daß sie schwach sind und daß deshalb die Gefahr zu sündigen übergroß ist, so sie nicht ständig um Kraft bitten und Jesus Christus anrufen, daß Er ihren Willen stärken möge. Sie wissen, daß sie zu Ihm kommen können jederzeit; sie wissen auch, daß Gott langmütig und barmherzig ist, daß Er um die Schwächen Seiner Kinder weiß und daß Er immer wieder bereit ist, ihnen zu vergeben, so sie gesündigt haben und sich reuevoll dem Kreuz Christi nahen. Denn das Erlösungswerk ward vollbracht für alle Menschen und für alle Zeiten.... Immer werden Seine Gnaden wirksam sein an den Menschen, die an Jesus Christus glauben, und alle Schuld wird zu jener geworfen sein, die Er auf Sich nahm und durch den Kreuzestod gesühnt hat. Das Werk der Erbarmung ist so groß, daß es die Menschen nicht zu fassen vermögen.... Doch immer können nur die teilhaben daran, die sich mit Ihm verbinden durch den Glauben. Und darum ist die Not auf Erden übergroß, ja oft unerträglich, weil die Menschheit diesen Glauben verloren hat, weil sie mit ihrer Sündenschuld nicht zu Ihm flüchtet, sondern selbst belastet ist und die Last nun auch tragen muß. Ihre Schuld kann nicht abgegolten werden, sie wächst ständig an, und desto lastender liegt sie auf den Menschen, denen jeglicher Glaube an Jesus Christus mangelt. Und sie wird so groß werden, daß die Schuld die Menschen erdrücken wird, daß sie unter ihr zusammenbrechen und sich nicht mehr erheben können, denn eine Vergebung der Schuld suchen sie nicht, und Gottes Gerechtigkeit kann sie nicht tilgen, wenn sie Seine Gnade nicht begehren und annehmen, erlöst zu werden von ihrer Schuld. Ein Mensch hat Sich in übergroßer Liebe geopfert und durch Seinen Tod eine Sühne Gott dargebracht, die ausreichend ist für Ewigkeiten, daß die Sünder Vergebung finden vor Gott um dieses Opfers willen.... denn Er war das reinste Wesen, Er war ohne jegliche Schuld, und darum wog Sein Opfer die Sünden der ganzen Menschheit auf. Doch Sein Sühneopfer muß von den Menschen anerkannt werden, sie müssen bereit sein, die dadurch erworbenen Gnaden anzunehmen, ansonsten sie ewig nicht von ihrer Schuld befreit werden können. Die Sünde zieht die Menschen herab, der Tod Christi erhebt sie wieder.... Die Sünde ist der Seele Tod, unter dem Kreuz Christi aber wird sie wieder lebendig.... Sündig ist ein jeder Mensch, solange er noch auf Erden wandelt; im Glauben an Jesus Christus und Sein Erlösungswerk aber findet er Vergebung, er findet das ewige Leben, das ihm durch die Sünde verloren wäre. Die Vergebung der Sündenschuld ist daher von größter Wichtigkeit, sie kann nur durch Jesus Christus erfolgen, sie kann durch nichts anderes ersetzt werden, und darum wird in den Sünden schmachten müssen jeder Mensch, dem der Glaube an Jesus Christus und Sein Erlösungswerk mangelt. Denn ob er gleich auf Erden ein Leben führt in strenger Selbstzucht und Reinheit, so bleibt ihm doch die Sünde der einstigen Auflehnung gegen Gott, die Anlaß seines Erdenwandels überhaupt ist.... Denn diese Sünde trug ihm den geschwächten Willen ein, der nicht Widerstand zu bieten vermag gegen die irdischen Anfechtungen und Versuchungen, die ihn sündig werden lassen. Denn Jesus Christus brachte Sein Opfer dar in der Erkenntnis der tiefen Not, in der Erkenntnis der Willensschwäche, in der sich die Menschheit befindet durch ihre einstige Sünde.... Und um sie davon zu erlösen, gab Er Sein Leben hin am Kreuze.... denn Er war voller Liebe, und die Liebe sucht Hilfe zu bringen, die Liebe wird immer erlösend tätig sein....

Amen