• Înapoi

Vina păcatului.... Iertare.... Răscumpărarea.... Crucea lui Hristos....

Harurile lucrării de răscumpărare se extind asupra tuturor oamenilor care au credință în Iisus Hristos. Aceștia sunt deci asigurați și de iertarea păcatelor lor, de îndată ce le recunosc, se pocăiesc și cer iertare. Căci cei care cred în Iisus Hristos știu și ei că sunt păcătoși, altfel nu ar recunoaște lucrarea sa de răscumpărare. În consecință, ei stau la crucea lui Hristos, se simt complici la suferința și moartea pe care Iisus le-a luat asupra Sa și se pleacă cu umilință în fața Lui pentru a cere iertarea vinovăției lor. Dar acești oameni se străduiesc în mod constant să ajungă la maturitatea sufletului lor și, prin urmare, se vor refugia și ei la crucea lui Hristos din când în când, dacă sunt expuși ispitelor în lupta vieții sau chiar le cedează din când în când. Pentru că ei știu că sunt slabi și că, prin urmare, pericolul de a păcătui este imens dacă nu se roagă în mod constant pentru putere și nu îl cheamă pe Iisus Hristos să le întărească voința. Ei știu că pot veni la El în orice moment; ei știu, de asemenea, că Dumnezeu este îndelung răbdător și milostiv, că știe despre slăbiciunile copiilor Săi și că este întotdeauna dispus să-i ierte dacă au păcătuit și se apropie cu pocăință de crucea lui Hristos. Pentru că actul de mântuire a fost săvârșit pentru toți oamenii și pentru toate timpurile.... harurile Sale vor fi întotdeauna eficiente asupra celor care cred în Iisus Hristos, iar toată vina va fi aruncată asupra Celui care a luat-o asupra Sa și a ispășit-o prin moartea de pe cruce. Lucrarea de milostenie este atât de mare încât oamenii sunt incapabili să o înțeleagă..... Cu toate acestea, numai cei care se unesc cu El prin credință pot participa vreodată la ea. Și iată de ce greutățile de pe Pământ sunt copleșitoare, ba chiar adesea insuportabile, pentru că omenirea a pierdut această credință, pentru că nu fuge la El cu vina păcatului, ci este ea însăși împovărată și acum trebuie să poarte și povara. Vinovăția lor nu poate fi achitată, ea crește în mod constant și se așează cu atât mai greu asupra oamenilor care nu au nicio credință în Iisus Hristos. Și va deveni atât de mare încât vinovăția îi va strivi pe oameni, încât se vor prăbuși sub ea și nu se vor mai putea ridica, pentru că nu caută iertarea vinovăției lor, iar dreptatea lui Dumnezeu nu-i poate răscumpăra dacă nu doresc harul Său și nu acceptă să fie răscumpărați din vina lor. O ființă umană s-a jertfit în iubire supremă și prin moartea Sa a oferit lui Dumnezeu o ispășire care este suficientă pentru veșnicii, încât păcătoșii să găsească iertare înaintea lui Dumnezeu de dragul acestei jertfe.... pentru că El a fost cea mai pură Ființă, a fost lipsit de orice vină și, de aceea, jertfa Sa a compensat păcatele întregii omeniri. Cu toate acestea, jertfa Sa de ispășire trebuie să fie recunoscută de oameni, ei trebuie să fie dispuși să accepte harul astfel obținut, altfel nu vor putea fi eliberați veșnic de vina lor. Păcatul îi trage pe oameni în jos, moartea lui Hristos îi ridică din nou.... Păcatul este moartea sufletului, dar la crucea lui Hristos acesta revine la viață.... Fiecare om este păcătos atâta timp cât mai umblă pe Pământ; dar în credința în Iisus Hristos și în lucrarea Sa de răscumpărare el găsește iertarea, găsește viața veșnică, care ar fi pierdută pentru el prin păcat. Iertarea vinovăției păcatului este, așadar, de cea mai mare importanță, ea nu poate avea loc decât prin Iisus Hristos, nu poate fi înlocuită cu nimic altceva și, prin urmare, orice persoană căreia îi lipsește credința în Iisus Hristos și în actul Său de mântuire va trebui să zăbovească în păcat. Căci, chiar dacă va trăi o viață de strictă stăpânire de sine și puritate pe Pământ, păcatul fostei sale răzvrătiri împotriva lui Dumnezeu, care a fost motivul vieții sale pe Pământ în primul rând, va rămâne în continuare cu el.... Pentru că acest păcat l-a făcut să aibă o voință slăbită, care nu este capabilă să opună rezistență împotriva ispitelor și tentațiilor pământești care îl fac păcătos. Căci Iisus Hristos și-a oferit jertfa ca recunoaștere a greutății profunde, ca recunoaștere a slăbiciunii voinței în care se află omenirea din cauza păcatului său trecut.... Și pentru a-i răscumpăra din aceasta și-a dat viața pe cruce.... căci El era plin de iubire, iar iubirea caută să aducă ajutor, iubirea va fi mereu activă în răscumpărare....

Amin

La dette du péché – Le pardon - la Libération – la Croix du Christ

La Grâce de l'Œuvre de Libération s'étend à tous les hommes qui ont la foi en Jésus Christ. À ceux-ci le Pardon de leurs péchés est assuré dès qu'ils les reconnaissent, qu’ils s'en repentent et en demandent Pardon, parce que celui qui croit en Christ sait aussi qu'il est un pécheur, autrement il ne reconnaîtrait pas Son Œuvre de Libération. Par conséquent il est au pied de la Croix du Christ, il se sent Co-coupables des souffrances et de la mort que Jésus a pris sur Lui et il se plie humblement devant Lui, en demandant Pardon de sa faute. Ces hommes tendent toujours vers la maturité de leur âme et donc ils se réfugieront aussi toujours de nouveau au pied de la Croix du Christ, lorsqu’ils sont exposés aux tentations dans la lutte de la vie et parfois ils y succombent même, parce qu'ils savent qu'ils sont faibles et que donc le danger de pécher est très grand s'ils ne demandent pas continuellement la Force et invoquent Jésus Christ pour qu'Il veuille fortifier leur volonté. Ils savent qu'ils peuvent venir à Lui à tout instant ; ils savent aussi que Dieu est longanime et miséricordieux, qu'Il connaît les faiblesses de Ses fils et qu'Il est toujours de nouveau prêt à leur pardonner lorsqu’ils ont péché et qu’ils s’approchent repentant de la Croix du Christ. L'Œuvre de Libération a été accomplie pour tous les hommes et pour tous les temps. Ses Grâces seront toujours efficaces chez les hommes qui croient en Jésus Christ et toute la dette a été prise sur Lui et Il l'a expiée à travers Sa mort sur la Croix. L'Œuvre de Libération est tellement grande que les hommes ne sont pas en mesure de la saisir. Mais ils peuvent toujours en avoir une part s'ils unissent avec Lui dans la foi. Et donc la misère sur la Terre est très grande, et même souvent insupportable, parce que l'humanité a perdu cette foi, parce qu'elle ne se réfugie pas en Lui avec sa dette des péchés, mais elle-même est chargée et maintenant elle doit aussi en porter le poids. Sa faute ne peut pas être pardonnée, elle continue à croître et donc elle pèse davantage sur les hommes chez lesquels il manque toute foi en Jésus Christ. Elle deviendra si grande que la faute écrasera les hommes qui s’écrouleront sous celle-ci et ils ne pourront plus s'élever, parce qu'ils ne cherchent pas le Pardon de leur faute et la Justice de Dieu ne peut pas l'éteindre s'ils ne désirent pas et n'acceptent pas Ses Grâces pour être rachetés de leur faute. Un Homme S’est sacrifié par très grand Amour, et à travers Sa mort Il a offert à Dieu une Expiation qui est suffisante pour l'Éternité, pour que les pécheurs trouvent le Pardon devant Dieu au travers de ce Sacrifice, parce qu'Il était l'Être le plus pur, Il était absolument sans faute et donc Son Sacrifice a contrebalancé les péchés de l'humanité entière. Mais Son Sacrifice d'Expiation doit être reconnu des hommes, ils doivent être prêts à accepter les Grâces conquises ainsi, autrement ils ne peuvent pas être libérés dans l’éternité de leur faute. Le péché tire les hommes en bas dans l'abîme, la mort du Christ les soulève de nouveau. Le péché est la mort de l'âme, mais au pied de la Croix du Christ elle devient de nouveau vivante. Chaque homme est pécheur, tant qu’il marche encore sur la Terre ; mais dans la foi en Jésus Christ et dans Son Œuvre de Libération il trouve le Pardon, il trouve la Vie éternelle qu’il a perdue à travers le péché. Le Pardon de la faute du péché est donc de la plus grande importance, il peut se dérouler seulement à travers Jésus Christ, il ne peut être substitué par rien d’autre et donc chaque homme auquel il manque la foi en Jésus Christ et en Son Œuvre de Libération devra languir dans le péché, parce que même s’il a mené sur la Terre une vie dans la plus sévère autodiscipline et la plus grande pureté, il lui reste de toute façon le péché de la rébellion d'autrefois contre Dieu, qui est en général le motif de son chemin terrestre, parce que ce péché lui a procuré une volonté affaiblie de sorte qu’il n'était pas en mesure d’opposer résistance contre les agressions et les tentations terrestres qu'ils l'ont rendu pécheur, parce que Jésus Christ a porté Son Sacrifice dans la Connaissance de la profonde misère, dans la Connaissance de la faiblesse de volonté, dans laquelle se trouve les hommes à travers le premier péché. Pour les libérer maintenant de celui-ci, Il a donné Sa Vie sur la Croix, parce qu'Il était rempli d'Amour et celui-ci cherche à apporter de l'Aide, l'Amour sera toujours actif d’une manière salvatrice.

Amen