• Înapoi

Filiația divină.... Încercări severe....

Pământul este destinat să fie o stație de pregătire suplimentară pentru ca spiritul să formeze oamenii în cea mai pură formă de lumină, în copii ai lui Dumnezeu care pot simți cel mai înalt grad de fericire și pot atinge cunoașterea divină. Atingerea acestui grad este posibilă doar pe acest Pământ. Deși și celelalte lucrări ale creației sunt, de asemenea, destinate maturizării spirituale încă nedesăvârșite, iar gradul de maturitate poate fi mereu sporit, sufletul nu poate atinge gradul de filiație divină decât pe Pământ, motiv pentru care și viața pământească se apropie de ființa umană cu toată greutatea ei, ba chiar cu cât este mai grea, cu atât mai mult sufletul este mai aproape de țelul său. Sufletul trebuie să poată părăsi Pământul complet purificat, renăscut spiritual și în cea mai intimă uniune cu Dumnezeu. Trebuie să se supună la orice încercare, trebuie să lucreze și să creeze în cea mai profundă iubire pentru Dumnezeu și pentru semeni, trebuie să fi depășit tot ce este pământesc pentru a putea intra liber și cu inima ușoară în împărăția spirituală. Doar câțiva oameni părăsesc această lume ca ființe de lumină desăvârșite și doar câțiva oameni pot atinge cunoașterea divină imediat după viața pământească, pentru că doar câțiva devin învingători ai materiei, deoarece viața pământească își impune mereu și mereu cerințele asupra oamenilor și aceasta este una dintre cele mai puternice tentații care se apropie de ființa umană. Oamenii trebuie să încerce mereu să se elibereze, viața spirituală trebuie să iasă mereu în evidență și fiecare gând trebuie să fie îndreptat în sus. Pentru a ajunge la filiația divină, harul lui Dumnezeu trebuie să poată deveni deosebit de eficient asupra oamenilor, ființa umană trebuie să se folosească în mod constant de harul care îi curge nemăsurat; de asemenea, trebuie să ia asupra sa tot ceea ce contribuie la purificarea sufletului, trebuie să simtă fiecare suferință ca pe un har și să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că iubirea Sa l-a destinat pentru înălțare și vrea să-l atragă la Sine. Nu mulți oameni au un asemenea grad de maturitate încât Dumnezeu să le poată trimite chiar și cea mai grea suferință fără ca ei să dispere..... Dar cei puțini sunt binecuvântați, indiferent cât de dificilă pare a fi viața lor pământească.... Mariajul divin este cea mai frumoasă răsplată care așteaptă astfel de suflete la moarte, iar de dragul acestuia sufletul rămâne răbdător până când îi vine sfârșitul pământesc. Toate poverile și muncile, toate suferințele și necazurile i se par nesemnificative de îndată ce se eliberează de învelișul pământesc, de îndată ce a atins cunoașterea divină și a devenit cea mai fericită ființă din împărăția spirituală.... De îndată ce el, în calitate de copil al lui Dumnezeu, acceptă moștenirea Tatălui și este activ alături de El în voia Lui.

Amin

La figliolanza di Dio – Prove difficili

La Terra è prevista come stazione di perfezionamento d’istruzione dello spirituale, per sviluppare gli uomini alla figura di Luce più pura, a figli di Dio che percepiscono il più alto grado della felicità beata e con ciò possono arrivare alla contemplazione di Dio. E soltanto su questa Terra è possibile raggiungere questo grado. Anche le altre Opere di Creazione sono comunque pure destinate alla maturazione dello spirituale non ancora perfetto, e perciò il grado di maturità può essere aumentato sempre ancora ovunque, ma il grado della figliolanza di Dio, l’anima lo può ottenere soltanto sulla Terra, per cui la vita terrena s’avvicina anche all’uomo con tutta la sua pesantezza, e questa è ancora più pesante, più l’anima si avvicina alla sua meta. L’anima deve poter lasciare la Terra totalmente libera da scorie, rinata spiritualmente e nella più intima unione con Dio. Deve sottoporsi ad ogni prova, deve agire e creare nel più profondo amore per Dio ed i prossimi, deve aver superato tutto il terreno, per poter entrare nel Regno spirituale libera e non aggravata. Ma solo pochi uomini lasciano questo mondo come esseri di Luce perfezionati, cioè soltanto pochi uomini possono giungere subito dopo la vita terrena alla contemplazione di Dio, perché soltanto pochi diventano vincitori della materia, perché la vita terrena pone sempre e costantemente maggiori pretese agli uomini, perché queste sono le tentazioni più forti che si presentano agli uomini. E gli uomini devono sempre di nuovo cercare di liberarsene, la vita spirituale deve sempre di nuovo mettersi nel proscenio ed ogni pensiero deve essere rivolto in Alto, se l’uomo vuole raggiungere la sua meta. Per arrivare alla figliolanza di Dio, la Grazia di Dio deve poter diventare particolarmente efficace sull’uomo, lui deve sempre e continuamente utilizzare la Grazia che gli affluisce illimitatamente; deve anche prendere su di sé volenteroso ciò che contribuisce alla purificazione dell’anima, deve percepire ogni sofferenza come Grazia e ringraziarne Dio che il Suo Amore lo ha destinato all’Altura e che lo vuole attirare a Sé. Ma non molti uomini hanno da registrare un tale grado di maturità, affinché Dio possa mandare loro anche la sofferenza più pesante, senza che si scoraggino. I pochi però, che accettano anche la sofferenza più dura dalla Sua Mano, sono benedetti, per quanto la loro vita terrena possa apparire difficile. Ma il connubio con Dio è la ricompensa più bella che attende una tale anima al suo decesso e per via di questa una tale anima attende nella pazienza, finché non sia venuta la sua fine terrena. Tutti i pesi e fatiche, tutte le sofferenze ed afflizioni le sembrano minimi, appena è di nuovo libera dall’involucro terreno, appena è giunta alla contemplazione di Dio ed è diventato l’essere più beato nel Regno spirituale, appena si assume come figlio di Dio, l’Eredità del Padre ed è attivo con Lui nella Sua Volontà.

Amen