• Înapoi

Filiația divină.... Încercări severe....

Pământul este destinat să fie o stație de pregătire suplimentară pentru ca spiritul să formeze oamenii în cea mai pură formă de lumină, în copii ai lui Dumnezeu care pot simți cel mai înalt grad de fericire și pot atinge cunoașterea divină. Atingerea acestui grad este posibilă doar pe acest Pământ. Deși și celelalte lucrări ale creației sunt, de asemenea, destinate maturizării spirituale încă nedesăvârșite, iar gradul de maturitate poate fi mereu sporit, sufletul nu poate atinge gradul de filiație divină decât pe Pământ, motiv pentru care și viața pământească se apropie de ființa umană cu toată greutatea ei, ba chiar cu cât este mai grea, cu atât mai mult sufletul este mai aproape de țelul său. Sufletul trebuie să poată părăsi Pământul complet purificat, renăscut spiritual și în cea mai intimă uniune cu Dumnezeu. Trebuie să se supună la orice încercare, trebuie să lucreze și să creeze în cea mai profundă iubire pentru Dumnezeu și pentru semeni, trebuie să fi depășit tot ce este pământesc pentru a putea intra liber și cu inima ușoară în împărăția spirituală. Doar câțiva oameni părăsesc această lume ca ființe de lumină desăvârșite și doar câțiva oameni pot atinge cunoașterea divină imediat după viața pământească, pentru că doar câțiva devin învingători ai materiei, deoarece viața pământească își impune mereu și mereu cerințele asupra oamenilor și aceasta este una dintre cele mai puternice tentații care se apropie de ființa umană. Oamenii trebuie să încerce mereu să se elibereze, viața spirituală trebuie să iasă mereu în evidență și fiecare gând trebuie să fie îndreptat în sus. Pentru a ajunge la filiația divină, harul lui Dumnezeu trebuie să poată deveni deosebit de eficient asupra oamenilor, ființa umană trebuie să se folosească în mod constant de harul care îi curge nemăsurat; de asemenea, trebuie să ia asupra sa tot ceea ce contribuie la purificarea sufletului, trebuie să simtă fiecare suferință ca pe un har și să-i mulțumească lui Dumnezeu pentru că iubirea Sa l-a destinat pentru înălțare și vrea să-l atragă la Sine. Nu mulți oameni au un asemenea grad de maturitate încât Dumnezeu să le poată trimite chiar și cea mai grea suferință fără ca ei să dispere..... Dar cei puțini sunt binecuvântați, indiferent cât de dificilă pare a fi viața lor pământească.... Mariajul divin este cea mai frumoasă răsplată care așteaptă astfel de suflete la moarte, iar de dragul acestuia sufletul rămâne răbdător până când îi vine sfârșitul pământesc. Toate poverile și muncile, toate suferințele și necazurile i se par nesemnificative de îndată ce se eliberează de învelișul pământesc, de îndată ce a atins cunoașterea divină și a devenit cea mai fericită ființă din împărăția spirituală.... De îndată ce el, în calitate de copil al lui Dumnezeu, acceptă moștenirea Tatălui și este activ alături de El în voia Lui.

Amin

DIJETE-ŠTVO BOŽJE.... ŽESTOKA ISKUŠENJA....

Zemlja, kao mjesto za dalju duhovnu naobrazbu, je bila odabrana da bi oblikovala ljude u najcišca svjetlosna bica, u djecu Božju, koja mogu postici najviši stupanj srece i gledati Boga. Postignuce ovog stupnja je jedino moguce na ovoj Zemlji. Premda su ostala djela stvaranja jednako odredena za sazrijevanje duhovnih bica koja nisu još tako savršena, i njihov stupanj zrelosti može i dalje neprestano biti povecavan, stupanj dijete-štva Božjeg može usprkos tomu jedino biti postignut od strane duše na Zemlji, naracun cega su ljudi takoder suoceni sa potpunom težinom zemaljskog života, i to cak još zahtjevnije što je duša bliža cilju. Duša mora biti sposobna napustiti Zemlju u totalno procišcenom stanju, duhovno preporodena i u najsrdacnijem jedinstvu sa Bogom. Ona mora doživjeti svako iskušenje, ona mora raditi i stvarati sa vrlodubokom Ljubavlju za Boga i njezina bližnja ljudska bica, ona je morala svladati svu svjetovnost kako bi ušla u duhovno kraljevstvo slobodna i neopterecena. Jedino nekoliko ljudi napuštaju ovu Zemlju kao usavršena svjetlosna bica, i jedino nekoliko ljudi može ugledati Boga odmah nakon njihova života na Zemlji, jer jedino nekoliko postaju pobjedonosni nad materijom, buduci zemaljski život uvijek i svagda postavlja svoje zahtjeve pred ljude i ovo je jedna od najsilnijih kušnji što pristupaju covjeku. Opet i iznova ljudi moraju pokušati sebe osloboditi; opet i iznova duhovni život mora izbiti u prvi plan, i svaka misao mora biti usmjerena nagore. Kako bi postigao dijete-štvo Božje, Božja milost mora biti sposobna biti posebice ucinkovita na ljude, covjek mora neprestano iskorištavati milost koja mu pritjece bezmjerno; on mora prihvatiti sve što doprinosi spram procišcavanja duše, on mora doživjeti svu patnju kao milost (Knjižica br. 5) i biti zahvalan Bogu da ga je Njegova Ljubav odredila za više sfere i želi ga privuci k Sebi. Ne može mnogo ljudi postici tako visok stupanj zrelosti da im Bog može poslati cak najgrublju patnju bez da postanu malodušni (obeshrabreni).... Ovih nekoliko, medutim, su blaženi, cak ako njihov zemaljski život izgleda za njih najteži za podnijeti.... Njihovo vjencanje s Bogom je najprekrasnija nagrada koja ocekuje takve duše nakon njihove smrti, i poradi ovog duša ce strpljivo cekati sve dok njezin zemaljski kraj ne dode. Sva bremena i muke, sva patnja i tuga izgledaju majušni jednom kada je ona oslobodena od njezina zemaljskog pokrova, jednom kada je sposobna ugledati Boga i postala je najblaženije sretno bice u duhovnom kraljevstvu.... jednom kada dode u posjed Ocevog nasljeda kao Božje dijete i radi sa Njime u Njegovoj volji.

AMEN